4,693 matches
-
sculptură la Academia de Arte Frumoase din București (respectiv Institutul "Nicolae Grigorescu"). În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. a practicat toate genurile sculpturii, cultivând forme pline, robuste, având ca ideal simplitatea realității. Portretele, seriile de maternități, evocările istorice ("Dragoș Vodă și Zimbrul"), reprezentările alegorice ("Atlas", "Pescarii", "Victorie") converg spre manifestarea unei plenitudini, a unui optimism bazat pe afirmarea imaginii umane. Expoziții personale: Expoziții de grup: "Medrea a lăsat o operă imensă ce abia încape într-un muzeu
Cornel Medrea () [Corola-website/Science/297688_a_299017]
-
cu modestie că nu are talent literar, ci doar spirit critic și obiectivitate. Cărțile lui, dar cel mai evident memoriile îl contrazic totuși. Textele pe care le propunem în ceea ce urmează, intitulate Amintiri literare bucureștene și Anticarii de altădată sunt evocări ale locurilor unde se întâlneau, în perioada interbelică, scriitorii. Ele urmau să facă parte alături de altele, intitulate Cafeneaua literară, care a și rămas, din volumul Amintiri, volum apărut în 1973, la Editura ,Eminescu" și de atunci nereeditat. Se vede treaba
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
Ștefan Furtună (în prezent „Mircea Vulcănescu”, o arteră importantă, cunoscută, pornind din intersecția cu Bulevardul Dacia si Calea Griviței) a fost marcată cu tăblițe inscripționate „Ștefan Furtună - participant la Răscoala din 1907”. În alte localitați și în diverse alte acte si evocări este descrisă o altă identitate. Astfel, există un soldat numit Ștefan Furtună în lista Eroilor Comunei Lipănești, la poziția 20 din secțiunea „Eroi 1941-1945”, la acesta facându-se trimitere în onomastica stradală din Sinaia, de exemplu. În caracterizarea doctorului veterinar Ion
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]
-
la iveală informații și amănunte puțin cunoscute despre trecutul orașului și personalitățile care l-au însuflețit. Astfel, între anii 1983-1989, pe când orașul trăia iureșul sistematizării, inginerul radio-telefonist Ion Mitican a început să publice materiale istorice despre Iașul de odinioară, cuprinzând evocări și monografii literare - majoritatea cu conținut inedit - a unor locuri și clădiri, în revista "Cronica" și în cotidianul "Flacăra Iașului", susținând rubrica duminicală "Vechi locuri și zidiri ieșene". El dorea să apropie cititorii de trecutul așezării, pledând pentru cunoașterea și
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
d’Italie" („Revoluțiile din Italia”), în 1853 poemul dramatic în 5 acte "Les Esclaves" („Sclavii”, în revista "Revue des Deux Mondes", tipărit și separat la editura Vanderauwera, Bruxelles), în 1854 lucrarea biografică "Fondation de la République des Provinces-Unies: Marnix de Sainte-Aldegonde", evocare a eroului național al Țărilor de Jos din secolul al XVI-lea, iar în 1855 "Philosophie de l'Histoire de France" („Filozofia Istoriei Franței”). Deoarece între Franța și Belgia se semnase o convenție de extrădare, la 1 noiembrie 1858 soții
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
Stanciu au reușit să surprindă în imagini tensiunea și riscurile călătoriei prin România a trenului, contribuind în mare măsură la realizarea unor secvențe de efect. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Evocare romanțată a itinerarului tezaurului polon trecut pe teritoriul României, împotriva voinței serviciilor secrete ale Germaniei naziste. Personajele principale sunt introduse, în scenă, pe rând, o dată cu biografiile lor: maiorul Bobruk, care supraveghează convoiul, însărcinatul cu afaceri polon, directorul băncii, secretara, ca
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
arhitectură militară de factură gotica și renascentista, spre deosebire de alte burguri nevoite să-și adapteze permanent sistemele de apărare în funcție de evoluția tehnicii de război și a armelor de foc. Chiar dacă din vechea cetate nu s-au păstrat decât niște mici fragmente evocarea elementelor care au format unul din cele mai puternice sisteme de apărare din Transilvania medievală poate sugera amploarea eforturilor materiale și umane investite în afirmarea și păstrarea libertății și autonomiei urbane. Zona vulnerabilă a cetății care nu era dublată de
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
Ruxandra" prezintă încercările nereușite ale lui Vasile Lupu de ridicare social-politică a Moldovei; în fine, "Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă" înfățișează o Moldovă devastată de biruri, de războaie și de prădăciuni. Scriitorul s-a inspirat din cronici și documente în evocarea plină de viață a unor vremuri trecute. Scriitorul își exprima entuziast legătura sa cu trecutul țării și cu pământul strămoșesc în discursul de recepție în Academia Română, intitulat „Poezia populară”, pe care l-a rostit în 1923: „Trebuie să fac mărturisirea
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Cei doi solitari," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 234, 4 august 1900. "Simțiri stinse," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 244, 14 august 1900. "Singur," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 297, 7 octombrie 1900. SCHIȚE, EVOCĂRI ȘI NUVELE: "Un isteric", semnat Sapho, în „România Literară și Științifică”, 1, V, 1895. "O seară la Macedonski," semnat Ștefan Petică, în „Capitala”, I, nr. 34, 4 decembrie 1898. "O scrisoare," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 118, 6
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
primilor simboliști români", în „Iașiul literar”, 17, nr. 7, iul 1966, pp. 59-63. ANGHELESCU 1982: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români (Petică, Săvescu, Anghel)", în Mircea Anghelescu, "Scriitori și curente", Ed. Eminescu, București, 1982. ANTONESCU 1966: Nae Antonescu, "Evocări, Ștefan Petică", în „Ateneu”, III, nr. 1, ianuarie 1966, p. 13. BABEȘ 1934: G. Mihai Babeș, "Ștefan Petică, omul. Valoarea operei poetice", în „Rod nou”, I, nr. 4, aprilie 1934. BĂDĂUȚĂ 1929: Al. Bădăuță, " Rânduri pentru o comemorare de sfert
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
contra lui Hitler și, odată cu aceasta, printr-un paradox al istoriei, să lupte de partea aliaților lui Stalin, marile democrații occidentale, - Statele Unite și Anglia. Unul din punctele de vârf ale pasionantei cărți scrise de Ivor Porter este, în acest context, evocarea loviturii de stat de la 23 august 1944. Gândită și pusă la cale de tânărul rege, curajoasa acțiune petrecută la Palat avea să facă din România singura țară din al doilea Război Mondial care să cunoască drama de a fi avut
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
Pe scurt, Bulajic nu s-a limitat la a face un film, ci a readus la viață războiul. În acest sens, Neretva este de fapt o versiune augmentată a spectacolelor precum Asaltul asupra Palatului de Iarnă a lui Nikolai Evreinov, evocarea teatrală a Revoluției din 1917, în care performanță artistică se suprapune „reconstrucției” istorice. În această încercare cinematografică de de-ficționalizare a războiului, însuși Tito a acționat ca un garant simbolic at „adevărului” istoric. În ciuda unei intrigi slabe și a lipsei de
Filmul cu partizani și construcția națională iugoslavă () [Corola-website/Science/295634_a_296963]
-
în teatrul istoric contemporan, Mircea Bradu, Editura Eminescu, București,1983. • Inima, Teatrul de Stat Oradea, 24 martie 1979 „Apelând adeseori la document - în primul rând scrisorile lui Lucaciu, discursuri sau depoziții - Mircea Bradu nu încearcă o piesă document, ci o evocare de multe ori lirică, simbolică alteori, iar faptul sau personajul dramatic se constituie din sinteza mai multor fapte sau personaje istorice.”, Dumitru Chirilă, Hotărârea, Teatru comentat, Mircea Bradu, Editura Eminescu, București, 1983. „Nimeni nu s-a încumetat până acum sa
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
Memoria”, „Limbă și literatură”, „Limba și literatura română”, „Mitropolia Olteniei”, „Revista de istorie a Muscelului” etc. Din 1984 a fost un colaborator constant la Radio România și a participat la numeroase emisiuni culturale pe teme de istorie literară ori de evocare a unor personalități culturale. În anul 1977 a devenit membru al Societății Numismatice Române, apoi al Societății de Științe Filologice din România, unde a făcut parte din colegiul de redacție al revistei „Limba și literatura română”, publicația societății. Ca recunoaștere
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]
-
romanul: Foarte bine scris și realizat cu mână de maestru. Evenimentele se potrivesc perfect, din punct de vedere al logicii și al terorii. Artă la superlativ!". La rândul său, Thomas Bauduret îl caracterizează ca "o remarcabilă piesă de atmosferă și evocare încinsă până la alb: citită într-o zi caniculară face minuni!".
Doctorul Schelet () [Corola-website/Science/328845_a_330174]
-
dintre sacru și teluric, deoarece Luceafărul și marea tind să devină o singură entitate, chiar dacă nu se pot uni definitiv. Atent la detalii, George Popa explică cele două părți ale Întregului poetic rezultat astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape constant asociată cu evocarea mării, aceasta simbolizând agitata lume a omului, furtuna de patimi a eului intramundan al poetului, În raport cu imuabilitatea increatului, cu sinele transmundan”. La spiritele creatoare se observă influența arheilor, concepuți de Eminescu nu pe
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
marea tind să devină o singură entitate, chiar dacă nu se pot uni definitiv. Atent la detalii, George Popa explică cele două părți ale Întregului poetic rezultat astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape constant asociată cu evocarea mării, aceasta simbolizând agitata lume a omului, furtuna de patimi a eului intramundan al poetului, În raport cu imuabilitatea increatului, cu sinele transmundan”. La spiritele creatoare se observă influența arheilor, concepuți de Eminescu nu pe linia lui Platon, ci pe o alta
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
transtemporal”. Totul se reduce În esență la identificarea celor două spații ontologice, „respectiv uman și hyperionic”, ceea ce se opune de fapt finitudinea infinitului demarcat doar de gând. În ultima parte a capitolului de față, În care este analizat finalul poemului, evocarea Cătălinei revine iar. De această dată, George Popa reia o idee fundamentală a studiilor eminesciene mai vechi În care „elanul ascensional” al Cătălinei se frânge „În brațele teluricului său omonim”. George Popa are meritul de a fi observat În premieră
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
din clipa în care Dumnezeu a făurit pe Eva din coasta bărbătească a lui Adam. "Poezia pură" în accepțiunea barbiană se vrea "holo-cântec", ori "cântare a Genezei", a întregului cosmos. În "Operele imperfecte" (1979), Nichita Stănescu a publicat și poezia "Evocare", surprinzând un aspect fundamental al esteticii stănesciene, "revolta sublimă a semnificantului împotriva semnificatului", modul în care "semnificantul" „atrage“, „naște“ "semnificatul", ori - după cum ne încredințează în alt context chiar poetul - "chipul decurgerii materiei din Cuvânt". În "Evocare", e vorba despre proaspăt-născuta
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
a publicat și poezia "Evocare", surprinzând un aspect fundamental al esteticii stănesciene, "revolta sublimă a semnificantului împotriva semnificatului", modul în care "semnificantul" „atrage“, „naște“ "semnificatul", ori - după cum ne încredințează în alt context chiar poetul - "chipul decurgerii materiei din Cuvânt". În "Evocare", e vorba despre proaspăt-născuta Poezie, identificându-se în iubirea absolută a protagonistului liric: «Ea era frumoasă ca umbra unei idei - / a piele de copil mirosea spinarea ei...». Două dimensiuni lirico-semantice se evidențiază: cea concretă, descrierea Iubitei / Poeziei, palpabilă, corporală, și
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
Clepsidra Teatrului cel Mare”, 2003, Editura Nemira „Presa teatrală românească”, 2004, Editura Nemira. În afara colecției tipărește alte trei volume: „O famile de actori la începutul veacului XX în 44 de imagini” (album), Fundația D’ale Bucureștilor, 1997 „Amintirile Teatrului Național, evocări, documente din veacul așezării”, Editura Ararat, 1997 „150 de ani de la aprinderea luminilor în Teatrul cel Mare”, Editura Monitorul Oficial, 2002. Cărțile sale au fost apreciate de critici teatrali ai timpului: Saviana Stănescu („Adevărul literar și artistic”, nr. 434, 8
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
electorală. Este alegerea pasionată a unui sistem de valori care ne îngăduie să trăim cu fruntea sus.” „Fericirea se strecoară uneori pe o ușă pe care ai lăsat-o deschisă fără să vrei.” Dincolo de aceste note, am citit și recitit evocările lui Victor Ion Popa, Alexandru Giugaru, Ion Iancovescu - paginile despre domnia sa sînt unele dintre cele mai tulburătoare, vorbind, în același timp, despre un artist uriaș, despre un om special, dar și despre uitare - Liviu Rebreanu, Sică Alexandrescu, George Vraca, Toma
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
și Mircea Anghelescu, ambii în paginile "Adevărului literar și artistic", și Alexandru Ruja în revista timișoreană "Orizont". Primilor doi li s-a alăturat Niculae Gheran, cu comentarii mai libere din activitatea sa de editor, adunate în 2004 în volumul de "evocări și documente" Sertar, apărut la Editura Institutului Cultural Român. La rubrica de cronica edițiilor din "România literară" lui Z. Ornea i-a succedat în 2002-2003 Cornelia Ștefănescu, o cunoscută specialistă în Mihail Sebastian și G. Călinescu. Al. Săndulescu susținea cu
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
Editura Flux din Chișinău (îngrijit de preoții Gheorghe Cunescu și Sergiu C. Roșca, cu sprijinul fiului autorului, Valentin }epordei) reunește publicistica sa îndeosebi din anii 1930-40. Tematica este variată, de la problemele bisericești până la cele privind politica și politicienii vremii, de la evocarea unor personalități, precum Alex. Mateevici, până la stringente chestiuni sociale. Și, după tragicul an 1940, de afirmare a neștirbitei credințe, speranță în veci rănită, că va veni și momentul așteptat al reîntoarcerii Basarabiei la }ara Românească. În acele tragice zile din
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
doar punct de sprijin și de lansare pentru modularea acestei verticale din exprimarea călinesciană referitoare la biografie, cu treceri de la mitologie la dialectică, cu implicarea "conștiinței istorice", a "imaginației" și "inteligenței" "critice", pentru ceea ce el numește "obiect de biografie". Toate evocările împletite cu analize ale acestui câmp de-a dreptul magnetic de idei sunt mijloace de referință prin regăsiri concrete ale lui Eugen Simion asupra raportului dintre document și artă, dintre document și anecdotă, dintre ficțiune și proba documentară, până a
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]