1,036 matches
-
o "almah". Ea este suficient de matură pentru a i se da bebelușul (Moise) în grijă iar ea întreprinde o acțiune matură prin a reuni copilul cu mama lui prin a se oferi să ducă acest copil la o doică evreică (mama ei). Cele mai multe traduceri traduc prin „fată” pentru a o descrie pe sora lui Moise. Ambele pasaje ale psalmilor trebuie cântate „pe alamot” -- un înțeles muzical care s-a pierdut cu timpul. Cel mai probabil el se referă la un
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
(numele la naștere Rosalie Beatrice Ruth Scherzer ) (n. 11 mai 1901, Cernăuți - d. 3 ianuarie 1988, Düsseldorf) a fost o poeta de limba germană și limba engleză, evreica originară din Bucovina. A trăit în Statele Unite, România, Ungaria, Austria și Germania. Provenea dintr-o familie de evrei ortodocși: tatăl său a fost Sigmund Scherzer iar mama Etie Rifke Binder. În 1921, după moartea tatălui, la sfatul mamei ei, a
Rose Ausländer () [Corola-website/Science/308982_a_310311]
-
sau mozaice, urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor (iudaismul ortodox recunoaște adesea, în anumite limite, apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică, și există unele grupuri de evrei convertiți la culte creștine care continuă să-și afirme apartenența la poporul evreu). i sunt populația majoritară în Israel. În sensul strict, pornind de la Vechiul Testament, israeliții sau evreii sunt cele 12 triburi ale lui
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
evreii au urcat în ierarhia socială; existau industriași evrei, negustori, medici, agricultori; șeful Poliției din 1902 era evreu. Astfel și în Consiliul Local evreii erau reprezentați proporțional. Comunitățile evreiești au ajuns să mai dețină un spital, o Asociație a Femeilor Evreice, două licee,o școală industrială, yeshiva, o cantină socială, etc. Comunitatea evreiască orădeană a fost una din cele mai active, atât din punct de vedere comercial cât și cultural, din întreg Imperiul Austro-Ungar. În 1944 la cererea Germaniei hitleriste, care
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
1889 și vor rămâne acolo pentru șapte ani în Dům U Minuty ("Casa Minuta"). Franz Kafka este singurul dintre copii care beneficiază de o cameră separată, cu toate că aceasta este foarte friguroasă. Împreună cu ei mai locuiește și o slujnică, Marie Werner, evreică vorbitoare de limbă cehă, angajată de Hermann și Julie pentru a avea grijă de copii și de casă. Ca primul și singurul băiat al unei familii de evrei, Franz Kafka reprezintă obiectul unor așteptări uriașe din partea părinților. Între 1889 și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a marcat profund destinul artistic al scriitorului. Marta Petreu susține că Marie-Thérèse Ipcar ar fi fost evreică, iar Florin Manolescu va relua această afirmație în capitolul consacrat dramaturgului din „Enciclopedia exilului literar românesc”. Fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, a demonstrat însă cu acte că bunica sa, Marie-Thérèse, era de confesiune protestantă și că nu este adevărată afirmația lui
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
generalul) Ștefan Panaitescu, și un băiat, Ioan Antonescu. După decesul soțului se recăsătorește cu maiorul Nicolae Savovici-Baranga care se ocupă de educația băiatului în spiritul carierei militare. Tatăl său vitreg a divorțat de mama sa și s-a recăsătorit cu evreica Frieda (născută Cuperman sau Kuppermann). După moartea acestuia, Frieda și-a reluat ostentativ numele Cuperman, rezistând protestelor și insistențelor fiului ei vitreg). În 1928, la vârsta de 45 de ani, Ion Antonescu s-a căsătorit cu Maria Niculescu (zisă „Rica
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Annelies Marie „Anne” Frank (n. 12 iunie 1929, Frankfurt am Main - d. martie 1945, Bergen-Belsen, Germania) a fost o fată evreică germană, care și-a pierdut cetățenia germană în exilul olandez și care a căzut victimă genocidului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial. Este cunoscută datorită jurnalului pe care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam, înainte de a fi
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
Frank și a lui Edith Frank (născută Holländer). A avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Familia nu era strictă în ceea ce privește tradițiile religioase. Cea mai religioasă dintre ei era mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa mai ales de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au venit la putere în
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
plăti taxe de membru către Departamentul German de Impozite sub numele de cotizație pentru biserică. Este o majorare de impozit de 8-9% din impozitul pe venit. Acest statut legal se aplică mai ales la Biserca Romano-Catolică, Biserica Protestant-Evanghelică și comunității evreice. Au existat numeroase discuții pentru acordarea acestor drepturi și grupurilor religioase precum Martorii lui Iehova și Musulmani. Eforturile musulmanilor au fost împiedicate de propria comunitate de musulmani, ce este dezorganizată în Germania, cu multe organizații mici rivale și neavând nici o
Demografia Germaniei () [Corola-website/Science/319533_a_320862]
-
, născută "Zimra Harsányi", (n. 21 iunie 1929, Dej, județul Someș, România - d. 31 martie 2010, Paris, Franța) a fost o scriitoare română, evreică din Transilvania, supraviețuitoare a Holocaustului, care s-a stabilit în Franța. "Zimra Harsányi", care și-a luat pseudonimul de scriitoare "" la sugestia scriitorului Petru Dumitriu, s-a născut în anul 1929, la Dej, județul Someș, din Transilvania. La vârsta de
Ana Novac () [Corola-website/Science/319050_a_320379]
-
asistat la căderea orașului, pe care o va descrie ulterior în „Războiul evreilor”. În timpul asediului el și-a pierdut prima sa soție, dintr-o familie nobilă, pierită împreună cu părinții ei. Vespasian i-a aranjat lui Iosephus o recăsătorire cu o evreică luată în sclavie de romani, de care a divorțat și și-a luat o a treia soție, originară din Alexandria, cu care a avut trei băieți, dintre care a supraviețuit numai unul, Flavius Hircanus, care va deveni demnitar roman. Prin
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
o a treia soție, originară din Alexandria, cu care a avut trei băieți, dintre care a supraviețuit numai unul, Flavius Hircanus, care va deveni demnitar roman. Prin anul 75 Iosephus divorțează și se recăsătorește - pentru a patra oară - cu o evreică dintr-o familie distinsă, originară din Creta, cu care va avea alți doi băieți, pe Flavius Justus și pe Flavius Simonides Agripa. Există posibilitatea că Iosephus să fi participat la complotul lui Titus și al fraților Agripa al II-lea
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
este o cântăreață și artista germană. Născută în jurul anului 1910, este a doua soție a pianistului român Theophil Demetriescu cu care s-a căsătorit în Germania și de care a divorțat în 1934. Fiind evreica, a emigrat în Suedia, unde s-a măritat cu un anume von Liechtenstein, de care a divorțat spre sfârșitul războiului, reluându-și numele de Demetriescu. A fost creditata uneori și sub numele de Olga von Demetriescu. A studiat în Franța
Olga Demetriescu () [Corola-website/Science/319345_a_320674]
-
o militantă pentru apărarea drepturilor omului în URSS, văduva Laureatului Premiului Nobel pentru Pace Andrei Saharov (1975). s-a născut la 15 februarie 1923, în localitatea Mary/Merv, pe atunci în Uniunea Sovietică, azi în Turkmenistan. Fiică a activistei comuniste evreice Ruth Grigorievna Bonner și a lui Gheorghi Alihanov (născut Gevork Alihanian, armean), care se refugiase de genocidul armean, în 1915, a purtat, inițial, numele de "Lusik Alihanova". Gheorghi Alihanov/Gevork Alihanian era un proeminent comunist armean, secretar al Cominternului. Tatăl
Elena Bonner () [Corola-website/Science/316663_a_317992]
-
părut interesante, dar după nu multă vreme, i-au produs anumite rezerve și a preferat să se ocupe de psihologia și dinamica de grup.Ca tânar student Levi a fost fascinat și de lumea teatrului. a făcut cunoștință cu actrița evreică Elisabeth Bergner, originară din Galiția, care a devenit mai apoi una din stelele teatrului în limba germană. În anii 1907-1913 a obișnuit să joace și să improvizeze jocuri teatrale cu copiii care frecventau parcul Augarten și în acelaș timp s-
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
-lea a refuzat să-l elibereze. Părinții au fost informați că-și pot recăpăta fiul numai dacă se convertesc la catolicism. Edgardo Mortara s-a născut la 27 august 1851 ca fiul negustorului evreu Salomone Mortara și a nevestei lui, evreica Marianna Padovani Mortara. Anna Morisi, o fată creștină de 14 ani, care lucra ca servitoare în familia Mortara în zilele de sâmbătă (religia evreiască interzice evreilor să lucreze în zilele de sâmbătă), a botezat copilul, fără știința părinților lui, când
Afacerea Edgardo Mortara () [Corola-website/Science/316836_a_318165]
-
născut la Pescara, in Italia, la 9 iunie 1935, ca fiu al unei perechi de artiști boemi. Tatăl său, Kálmán Tóth era cântăreț de operă, originar dintr-o familie maghiară creștină protestantă, iar mama sa, Juci Galambos, era o dansatoare evreică, și ea ungarofonă și germanofonă, născută și crescută la Graz, în Austria. Cunoscându-se când el avea 36 ani, iar ea 18 ani, au trăit în concubinaj și s-au întreținut peregrinând ca artiști itineranți și dând spectacole de-a
Tzvi Yanay () [Corola-website/Science/315250_a_316579]
-
magazinul din Via Condotti. Acesta este inaugurat pe 9 aprilie 1934. În timpul celui de-al doilea război mondial, cu ocazia raziei efectuate în ghetoul din Roma în octombrie 1943, Costantino Bulgari și soția sa, Laura Bulgari, au ascuns trei femei evreice în locuința lor din Roma. În semn de recunoaștere a faptelor lor, la data de 31 decembrie 2003, soții Bulgari au obținut titlul „Drepți între popoare” conferit de către Memorialul Yad Vashem la Ierusalim. Odată cu amplasarea studiourilor Cinecitta la Roma, magazinul
BVLGARI () [Corola-website/Science/316018_a_317347]
-
români, care aveau numeroase similitudini cu cea a naționaliștilor ucraineni, ideologia OUN nu a pus un accent deosebit pe antisemitism. Trei dintre liderii ucrainenilor, generalul Mikola Kapustianski, Richard Yary (care avea descendența evreiască) și ideologul Mikola Sțiborski erau căsătoriți cu evreice . În cadrul organizațiilor clandestine ale OUN activau numeroși evrei. OUN considera că dușmanii principali ai ucrainenilor sunt polonezii și rușii, evreii jucând doar un rol secundar. Dacă până la începutul deceniului al patrulea atitudinea față de evrei a fost tolerantă, spre sfârșitul deceniului
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
] (în ebraică: רוזה וולט-שטראוס; n. 24 august 1856, Cernăuți - d. 15 decembrie 1938, Geneva) a fost o activistă feministă din SUA și Palestina, evreica din Bucovina, prima femeie cetățeana a Austriei având diplomă de medic (absolventa a universității din Berna din 1878). Specializată în oftalmologie, s-a distins ulterior în lupta pentru obținerea dreptului femeilor evreice din Palestina (Eretz Israel) de a vota și
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
fost o activistă feministă din SUA și Palestina, evreica din Bucovina, prima femeie cetățeana a Austriei având diplomă de medic (absolventa a universității din Berna din 1878). Specializată în oftalmologie, s-a distins ulterior în lupta pentru obținerea dreptului femeilor evreice din Palestina (Eretz Israel) de a vota și de a fi alese în instituțiile naționale reprezentative. A fost președinta Asociației Femeilor Evreice pentru Egalitatea în drepturi în Palestina (1919-1938) în timpul mandatului britanic în acest teritoriu. Roșa Welt s-a nascut
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
universității din Berna din 1878). Specializată în oftalmologie, s-a distins ulterior în lupta pentru obținerea dreptului femeilor evreice din Palestina (Eretz Israel) de a vota și de a fi alese în instituțiile naționale reprezentative. A fost președinta Asociației Femeilor Evreice pentru Egalitatea în drepturi în Palestina (1919-1938) în timpul mandatului britanic în acest teritoriu. Roșa Welt s-a nascut că fiica cea mare a micului comerciant evreu Sinai Welt din Cernăuți, (pe atunci Czernowitz, în Bucovina, aflată sub dominație austriacă), si
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
conservatori, care se bazau pe legile tradiționale ale iudaismului. La numai două luni după sosire, deși nu stăpânea bine ebraică, date fiind circumstanțele regimului de mandat britanic și prestigiul de care ea se bucură, a fost aleasă președinta "Uniunii Femeilor Evreice pentru Egalitatea în drepturi a femeii" - "Hitahdut Hanashim Haivriot leShivuy Zkhuyot Haishá". Roșa Welt-Straus a luat parte la Londra în iulie 1920 și la fondarea "Organizației Internaționale a Femeilor Sioniste WIZO". Ea a depus, între altele, eforturi pentru ridicarea vârstei
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
a obține dreptul de a aduce în Palestina membri ai familiilor lor din străinătate, revendicare pe care autoritățile mandatare britanice nu acceptau să o examineze decât la solicitarea capului de familie bărbat. În primii ani ai activității sale, mișcarea femeilor evreice pentru sufragiu fără deosebire de sex, a avut succes, aceasta și datorită creșterii populației evreiești laice prin venirea imigranților din cea de-a III-a și a IV-a "Aliyá" (val de imigrație). În decembrie 1925, la alegerile pentru forurile
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]