1,047 matches
-
ea însăși ziarul „Mama și copilul”. A mai semnat cu pseudonimele Elena și Florica. A fost modelul picturii România revoluționară de Daniel Rosenthal. R este considerată prima ziaristă româncă. Ziarul „Mama și copilul” era redactat aproape în întregime de ea. Exaltând maternitatea și crezând în influența femeii-mame asupra destinului societății, propovăduia bunătatea și dragostea universală. R. a editat o publicație pentru copii, în care interesează mai puțin istorioarele scrise sau traduse de ea cu scopul nemijlocit de a educa (Minciuna, Ploaia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
-ne de propriul nostru grup prin referirea la un grup cu statut superior" (Jean Baudrillard, Societatea de consum, p. 76). 355 "Trebuie să distingem între risipa individuală sau colectivă ca act simbolic de cheltuială, ca ritual de sărbătoare și formă exaltată de socializare, și caricatura sa funebră și birocratică din societățile noastre, unde consumul în exces a devenit o obligație cotidiană, o instituție inevitabilă și adesea inconștientă, ca impozitul indirect, o participare automată la constrângerile de ordin economic" (ibidem, p. 59
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
era episcop și cardinal la Frascati, sau mai exact între 1228 și 1240, anul morții sale, erau adresate fraților minori - fratres minores. În ele se găsesc noi mărturii ce vin să completeze pe cele cu un caracter mai istoric. Sunt exaltate unele aspecte specifice franciscanilor, cum ar fi minoritas care îi apără de formele exterioare ale puterii spirituale și îi face săraci și liberi, dar bucuroși. Citind printre imaginile biblice și naturalistice, care în conformitate cu predica doctrinară a timpului, constituie țesutul omiliei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dispuneau de o inteligență mai redusă, au făcut mai multe progrese decât alții care, încrezători în propriile puteri și în inteligența lor, nu vroiau să depindă de alții în nimic... (121). (Discursul se termină cu o alegorie prin care este exaltată viața săracă a fraților; fapt constatat de el la frații pe care îi cunoscuse): 6. Se povestește că un rege i-a spus cavalerului său: «Haide să ieșim pe străzile orașului în această noapte și să vedem ce se întâmplă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
către o speranță spirituală. Toți frații minori, oferindu-se pe ei înșiși ca exemplu de umilință, să nu subestimeze pe ceilalți religioși, regula sau statutele altor ordine. Bucurându-se în Cristos de umilință și de sărăcie radicală, să nu se exalte pentru a părea că sunt mai buni decât alții. Mai mult, să nu aspire la privilegii sau onoruri, în detrimentul cuiva, și să nu predice fără un consimțământ favorabil sau fără îngăduire, nici să nu se amestece în treburile altora. Atunci când
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la Worms, a arătat scrisorile prin care fratele Simon fusese eliberat din oficiu și fusese desemnat el. În același capitul, frații au fost înștiințați de canonizarea fericitului Francisc. Fratele Ioan din Pian del Carpine, așadar, dorind să onoreze și să exalte Saxonia, a trimis în calitate de prim lector la Magdeburg pe fratele Simon împreună cu alte persoane virtuoase, oneste și culte: fratele Marquardus cel Înalt din Aschaffenburg, fratele Marquardus cel Mic din Mainz, fratele Conrad din Worms și mulți alții. 55. Fratele Ioan
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pretenții aristocratice. Cum se va vedea la timpul potrivit, Ovidiu însuși încerca să îndrepte originile casei lui Paulus Fabius Maximus de-a dreptul spre Hercules. Ținând cont de acest element, se poate înțelege încercarea lui Carus de a scrie Heracleida, exaltând figura eroului de care prietenul său, poetul Ovidiu, lega destinul familiei lui Paulus Fabius Maximus. Pontica, IV, X e adresată, fără îndoială, lui Albinovanus. Din câte se spune 231, este vorba de Caius Pedo Albinovanus, și nu de Celsus Albinovanus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nostru de vedere, nu trebuie să excludem că maniera de tratare a subiectului nu era diferită de modul în care o trata Ovidiu însuși, în prezentarea episodului alungării regilor 298, poetul inspirându-se din anumite momente ale regalității, pentru a exalta libertatea republicană și a detesta tirania. Nu putea lipsi, așadar, aluzia la situația actuală: lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Superbus, devenea chiar lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Augustus. La aceleași concluzii ne duce titlul celuilalt epos, Bellum Siculum, care se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
seriozitate și implicare în privința comportării publice și private ale unuia și ale celuilalt. Se poate afirma cu certitudine că persoana lui Paulus Fabius Maximus a atras atenția poetului mai mult decât oricine altcineva: a sa domus, a sa gens sunt exaltate la superlativ. Un fapt deosebit îl surprinde pe cel care citește Fasti: acesta pare să înțeleagă intenția lui Ovidiu de a face din domus Fabia și din diferiții săi reprezentanți de-a lungul istoriei, eroul colectiv, ca să spunem așa, al
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acestei spiritualități stoice. Hercule (și Ulise) erau "inuictos laboribus et contemptores voluptatis et uinctores omnium terrorum"350. Propertius narează în elegia a noua din cartea a patra despre aceleași origini herculiene ale templului Ara Maxima (cu aceeași intenție de a exalta domus Fabia)351: Camerinus a cântat Troia cucerită de Hercule: cfr. Ovidiu, Epist. ex Ponto, IV, XVI, 19; Carus compusese Heracleida 352. Să denumești, așadar, un reprezentant al casei Fabia Herculeus sau Tirynthius, ca epitet stereotip 353, implica, pe lângă recunoașterea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
decizie. Acțiunea lui este de a se lamenta. Ieșirea este de a nu ieși din acest lung, insuportabil „pustiu de jale”... Există, adevărat, o soluție: moartea, insă moartea nu vine. Salvarea e a trăi În insuportabilul care durează, a trăi exaltînd neputința de a trăi: „Amar mie, În ce valuri norocul mă aruncară, Nu știu, mai trăiesc pe lume sau din lume sînt afară! Și de sînt și de am viață, dar lumea ce-mi folosăște CÎnd a ochilor mei lume
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aruncă „În munci / pre amorezați”... Infinit mai subtile, mai perfide sînt armele psihice. Obiectul erotic are, În acest cîmp, o capacitate de invenție uluitoare. Delii milă la mînie e un spectru vast de nuanțe ale seducției și represiunii. Conachi le exaltă mai ales pe cele din urmă. Chiar seducția (cînd seducția vine din cealaltă parte) este resimțită ca o formă de agresiune. 12. O agresiune Întoarsă, ca toate celelalte, spre petrecere. Simptomele descrise pînă acum n-au nici un Înțeles dacă la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
generice, fără nicio legătură cu sufletul țăranului moldovean și al scriitorului sămănătorist (contemplativitatea e aici una de tip decadent-estetizant, ca în romanul proustian). Nuanțând, putem afirma că Lovinescu apreciază literatura sămănătorist-tradiționalistă (și, implicit, memorialistica) drept o literatură de tip tranzitiv-mimetic, exaltând viața ca valoare în sine, indiferent de "semnificațiile" ei posibile. Or, asemenea literatură primitivă se cuvine a fi depășită, crede criticul modernist, printr-o artă accentuat reflexivă, care se îndepărtează de viață și de formele sale elementare (adică de lupta
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vieții)". Abandonând de la început orice fel de luptă cu viața, eroul lovinescian se dovedește un reflexiv și un contemplativ, cu precizarea că activitatea sa intelectuală "nu pornea dintr-un instinct de continuitate în timp" (ca în cazul lui Eminescu, care exalta trecutul glorios și istoria neamului din acest motiv poetul fiind revendicat de curentele tradiționalist-naționaliste), ci numai "din jocul superior al unor forțe spirituale, ce-și găseau satisfacția în simpla lor destindere fără altă finalitate", în genul unor acte reflexe. Bizu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
decepționistă", cum o caracteriza Gherea, a epigonilor și admiratorilor melancolizați, printre care s-a prenumărat și tânărul Lovinescu. Excedat de ofensiva naționalismului agresiv, ambalat în faldurile unei retorici religioase, criticul modernist făcea de altfel această confesiune, simptomatică pentru cel ce exalta sensibilitatea și "emoția", elementul de "sugestie" în detrimentul intelectului și "ideilor" din creația eminesciană (reductibilă, în ultim resort, la lirism): "Pentru generația mea, ca și pentru cea imediat anterioară, Eminescu a fost un fetiș cu o putere de sugestie necunoscută azi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fi construit narațiunea gradat, aproape ca pe un "romanț", utilizând procedeele melodramei dovadă faptul că, în prezentarea "etapelor" vieții, după "vârsta inițierilor" urmează, succesiv, "acțiunile cosmogonice, marea iubire, nebunia și moartea"116. E drept că, în analiza erotismului eminescian, Călinescu exaltă "serafismul animal", "nevinovăția naturală a ființelor ce se împreună neprefăcut", e drept că lirica erotică a poetului îi pare "suav genitală", adică antiintelectualistă și anti-sentimentală (într-un cuvânt: antiromantică). Însă asemenea afirmații nu-s deloc "triviale" și nu demitizează biografia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
op. cit , pp. 175-221). 130 Constantin Dobrogeanu Gherea, "A. Vlahuță", în op. cit., p. 249. 131 Constantin Dobrogeanu Gherea, "Eminescu", în op. cit., p. 186. Caius Dobrescu identifica, în aceeași ordine de idei, un "complex naturalism- estetism", specific Decadenței: "Dacă Nietzsche a exaltat corpul ca pe o oportunitate și ca pe o salvare, Eminescu rămâne în sfera unei indeterminări dureroase, rezultate din efortul de a introduce în conceptele și reprezentările tradiționale o experiență emoțională, intelectivă și imaginativă cu totul nouă (op. cit., p. 17
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
De oriunde. Fără nici o inhibiție. policentrismul poate deci stimula mult mai bine jocul și creativitatea afinităților elective. Ne integrăm, cultural vorbind, acolo unde surprindem o posibilitate de valorificare creatoare mai bună, mai fecundă, a unor virtualități proprii. Complexul estic, dimpotrivă, exaltă fenomenul originar (exemplul tipic: tracomania în revista Noi Tracii se afirmă că noi, noi tracii suntem străbunii culturii europene și alte elucubrații), că izolarea și subdezvoltarea sunt, de fapt, calități, fiindcă ne prezervă autenticitatea și originalitatea. În plan politic intervine
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și integrarea europeană. proces deosebit de complex. Orașul este deschis influențelor în cazul de față în bună parte străine noilor curente de idei, sincronizării cu valorile culturale și materiale europene. Nu este vorba nici de a deprecia satul, nici de a exalta în dauna sa, în mod exagerat, orașul. Ci doar de a recunoaște realitatea unei evoluții sociale incontestabil europene. Întreaga Europă occidentală actuală este predominant citadină. Abia 8% din populația Uniunii Europene se ocupă cu agricultura. Iar satul occidental, în accepție
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
uită Încordat În jur, ca nu cumva acei ce-i pândesc veninos mișcările, să i-l fure ori Înstrăineze, Întâmpinându-și rezultatele sforțărilor lui cu o Înaltă, dar În fond modestă mândrie, inima lui solicită cântecul liric, Însărcinat să-i exalte opera, și să i-o transmită. Spre a-și Înțelege prezentul atât de fructuos și mai cu seamă perspectivele, omul muncii socialiste Își cheamă În memorie trecutul de luptă, care i-a condiționat cuceririle actuale. Cine să-i vorbească „frumos
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la aceste baluri erau invitați și locuitori care aparțineau altor religii decât cea mozaică): „Grație unui pașaport clandestin eliberat de șubreda instituție a tradiției, (...) Purimul a fost sărbătorit la centru, la periferie și la balurile cu sclipiri argintii, unde tinerețea exaltă optimismul celor ce cred, încă, în viitor. (...) La centru, veselia s-a localizat în câteva familii. Lumini orbitoare, toalete și bijuterii scumpe, cancanuri, rhumi, pocker, bacara, invidie, bârfeală, șampanie, icre negre, aiere de nobleță și gulere tari. Apoi, măști simpatice
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și a transformat investirea într-o ceremonie religioasă de acces într-o nouă societate: cavaleria. De unde, în fine, închiderea grupului asupra lui însuși, cu tendința de a rezerva starea, tipul de viață și virtuțile cavalerului vitejia, onoarea pe care o exaltă cîntecele de gestă fiilor de cavaleri, adică tendința către formarea unei nobilimi. În secolul al XII-lea nu mai există opoziția oameni liberi și oameni neliberi, ci nobili și nenobili: acești "ignobili" șerbi, țărani liberi formează imensa majoritate a populației
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
romantice, căreia Victor Hugo, poet național, îi rămîne martor, și după eșecul din 1848, se deschide era realismului și a naturalismului, de la Flaubert la Zola. Literatura începe să observe o epocă dominată de cultul științei și al faptului pozitiv. Poeții exaltă arta pentru artă, compun creații originale, de la Baudelaire la Verlaine și Rimbaud. Marelui public, în ceea ce-l privește, îi place romanul popular, teatrul de bulevard, opereta. În fața academismului care domină arta oficială, opera lui Manet marchează o cotitură și deschide
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
introducînd un numerus clausus în profesiile liberale și o definiție a rasei mai riguroasă decît în legislația germană. Noul regim vrea să inițieze "revoluția națională". Aceasta semnifică o ruptură completă cu spiritul și opera Revoluției franceze și valorile liberale. Regimul exaltă corpusurile intermediare familie, provincie, corporații și, cu susținerea Bisericii, propovăduiește reîntoarcerea la ordinea morală după așa-zisul "esprit de jouissance"16. El preconizează de asemenea întoarcerea la pămînt, sursă a tuturor virtuților. Prin aceasta, ideologia de la Vichy, al cărei ecou
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
socialiștii atacă cu vehemență orientările politicii externe a generalului de Gaulle. Cu ocazia războiului de Șase zile, în iunie 1967, de Gaulle dezaprobă intervenția militară israeliană și invită la o reglementare a problemei palestiniene; la 24 iulie, discursul de la Montréal exaltă "Quebecul liber"; luările de poziție ale generalului neliniștesc o parte a majorității înseși. Valéry Giscard d'Estaing denunță "exercițiul solitar al puterii" și dorește ca Parlamentul să redobîndească "un exercițiu mai normal al funcțiilor sale". Criza din 1968 și plecarea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]