1,567 matches
-
sau respingere. Din nou ne aflăm în fața unei schematizări a ceea ce are loc în practică. De fapt, astfel de rețele sunt rare, atât în natură, cât și în artă, deși ele au o largă răspândire în arhitectură. În general, vectorii excentrici apar în orice număr și pot fi orientați către ținte exterioare pluridirecționale. Figura 6 ne arată, de asemenea, combinarea celor două modele de forțe într-o singură structură. Astfel, în figura 5 vedem ordinea spațială căreia i se conformează forțele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o mandală japoneză de prin anul 1000 d.Hr. Opt Buddha și Bodhisattva o înconjoară pe zeitatea supremă, Vairocana, din care radiază energia creatoare de jur-împrejur. Ierarhia religioasă este exprimată prin dominarea sistemului centric al compoziției. Singura concesie făcută sistemului excentric este aceea că toate figurile, deviind de la modelul radial, capătă o poziție verticală. Prin urmare, ele își mărturisesc dependența de atracția externă a gravitației a cărei influență este astfel negată de rotunjimea centrică a mandalei. O relație de tip opus
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
figura 8. Pe cei doi pereți ai absidei sunt înfățișați împăratul Iustinian și soția sa, fiecare cu câte o suită. În ambele mozaicuri un grup de figuri verticale susține bolta capelei ca un șir de coloane. Verticalitatea indică dominarea sistemului excentric care leagă figurile de bază și le face să răspundă printr-o mândră elevare în direcția opusă. Acest aliniament de figuri asemenea unor coloane ar arăta mai degrabă ca niște îngrădituri, dacă nu ar fi legat de un centru localizat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
situația din perspectiva umană care ne este proprie, adică din punctul de vedere al creatorilor mici care trăiesc pe fața pământului. Dacă nu ești geolog, te poți considera centrul primar față de care centrul gravitației din miezul pământului reprezintă o forță excentrică, chiar dacă este cea mai puternică dintre toate în jocul | 27Centrii și rivalii lor forțelor existente. Putem să o simțim nu ca pe o atracție din afară, ci ca pe o greutate - o proprietate a propriului nostru corp. Greutatea este percepută
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca o simplă păstaie. Toți mușchii mi se relaxează. Membrele și trunchiul nu mai răspund decât la atracția de dedesubt. Această abandonare a atributelor sinelui ce înseamnă centrul activității pune persoana - și orice alt lucru de pe pământ - la discreția puterilor excentrice externe. Atracția gravitațională dominantă face ca spațiul în care trăim să fie asimetric. Din punct de vedere geometric, nu există nici o diferență între „sus” și „jos”; din punct de vedere dinamic, diferența este fundamentală. În câmpul forțelor predominante din spațiul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
greutate vizuală mai mare decât unul din partea inferioară și, prin urmare, ar trebui să fie mai mic, pentru a echilibra un element corespunzător din partea de jos. În timp ce crucea orizontală este pur centrică, numai cea verticală arată centricitatea supusă influenței sistemului excentric, reprezentată aici de atracția gravitațională. În consecință, centrul figurii care era limitat la punctul de intersectare din planul orizontal anexează bara verticală și o preschimbă într-un centru extins. Toate aceste proprietăți dinamice atât de evidente în structura simplă a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
radiale îl captează într-un fel. Ea adoptă o simetrie bilaterală, ca replică la piatra care atârnă din centrul principal și acționează ca reprezentant al forței gravitaționale, trăgând în jos obiectul primordial. Relația dinamică între centricitatea obiectului principal și atracția excentrică exercitată de centrul secundar constituie tema operei. Suntem invitați să observăm tipul special al echilibrului în care au fost antrenați participanții la acțiune. Relieful lui Sekine este agățat de perete, la o oarecare distanță de pământ și, prin urmare, apare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pregnant în dans, unde figura umană, centrată în jurul mijlocului său, este prezentată în interacțiunea mobilă cu forțele ce o atrag către podea. Baletul clasic exprimă iluzia unei victorii umane asupra greutății materiale. Dansul modern tinde să sublinieze lupta dintre puterile excentrice care ne trag în jos și încercările noastre de eliberare spirituală, simbolizată de vectorii ridicării și săriturii. În sculptură, aceste tendințe dinamice sunt percepute în formele și relațiile obiectelor imobile. Corpul vertical al romanei Artemis (figura 16) este organizat în jurul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
16) este organizat în jurul centrului său median, indicat în acest caz de pântecul ușor curbat ce se vede sub mijlocul strâns în cordon. Această centricitate este acoperită de întinderea lineară a figurii columnare, care coincide cu direcția verticală. În cadrul dimensiunii excentrice a figurii, centrul realizează o subdiviziune între partea inferioară a corpului, care tinde în jos, și partea superioară, care se ridică. Picioarele se îngustează înspre partea de jos, până la platforma subțire de sub laba piciorului, apăsând pământul ca și cum ar fi atrase
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Butler, brațele ridicate, amplificând zona capului, ridică întreg corpul atât de convingător, astfel că sculptorul are posibilitatea de a pune figura avântată într-un mod destul de credibil pe o bază din bare metalice, și nu pe una compactă. Puterea atracției excentrice inferioare este diminuată atunci când masa principală a sculpturii este clar detașată de sol, ca în cazul unui cal sculptat în picioare. La călărețul lui Marino Marini (figura 19), arcul de curcubeu al picioarelor, gâtului și cozii calului accentuează organizarea centrică
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
întinse, susține tema compozițională. Suspendat liber în aer, corpul animalului con stituie o provocare la adresa tiraniei solului. O abstracție geometrică poate desfășura, cu o anumită claritate, o mulțime de forțe dinamice care constituie o compoziție sculpturală. La prima vedere, aspectele excentrice ale Obeliscului spart al lui Barnett Newman au o direcție cu precădere ascendentă. Pornind de la o bază piramidală largă, care pare să și atragă energia din pământ și să o concentreze într-un singur punct, o piesă în formă de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
șiră a spinării puternică din oțel, nu ar fixa axa. Împingerea de jos poate, de asemenea, provoca inversarea dinamicii bazei piramidale, făcând-o să crească dintr-un punct de deasupra către lățimea bazei. În acțiunea bidirecțională de-a lungul dimensiunii excentrice a verticalei, dinamica ascendentă și cea descendentă se compensează reciproc, într-un fel de simetrie - o contribuție la centricitatea compoziției. Centrul, atât de clar marcat de punctul de comprimare, este localizat sub mijlocul geometric al monumentului înalt de aproximativ 8
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
punctual ne poate aminti de un arc electric ai cărui electrozi incandescenți generează o lumină de o intensitate orbitoare. Ne mai putem gândi la Crearea omului a lui Michelangelo (vezi figura 105), unde scânteia creatoare merge de-a lungul orizontalei excentrice, traversând centrul dinspre Creator spre creația sa. În acea pictură, ca și în monumentul lui Newman, acțiunea excentrică de la o masă către cealaltă este menținută unitară de centrul primar din mijloc. Constrângerea la Matisse O mare parte din acest capitol
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
orbitoare. Ne mai putem gândi la Crearea omului a lui Michelangelo (vezi figura 105), unde scânteia creatoare merge de-a lungul orizontalei excentrice, traversând centrul dinspre Creator spre creația sa. În acea pictură, ca și în monumentul lui Newman, acțiunea excentrică de la o masă către cealaltă este menținută unitară de centrul primar din mijloc. Constrângerea la Matisse O mare parte din acest capitol a fost dedicată relației dintre operele de artă și atracția sau înălțarea față de pământ - principala putere excentrică în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
acțiunea excentrică de la o masă către cealaltă este menținută unitară de centrul primar din mijloc. Constrângerea la Matisse O mare parte din acest capitol a fost dedicată relației dintre operele de artă și atracția sau înălțarea față de pământ - principala putere excentrică în existența noastră terestră. Am observat că, atât fizic, cât și perceptiv, spațiul experienței noastre este anizotropic, adică unul în care direcția ascendentă diferă fundamental de direcția descendentă. Am mai observat că mijloacele artelor vizuale nu sunt egal dependente de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
două forme de jos trebuie să stea la o mai mare distanță una de cealaltă decât formele mai mici a căror atracție reciprocă este mai slabă și, prin urmare, mai puțin restrictivă. Înainte de a lua în discuție relațiile centrice și excentrice ale centrilor dinamici dinăuntrul compoziției, o altă forță exterioară trebuie să ne atragă atenția. Capitolul III Privitorul ca punct central Până acum a devenit evident că forțele vizuale determinante pentru compoziția operei de artă nu își au toate originea în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Capitolul III Privitorul ca punct central Până acum a devenit evident că forțele vizuale determinante pentru compoziția operei de artă nu își au toate originea în opera însăși. Am descoperit că împingerea și atracția de jos derivă dintr-o putere excentrică, de a cărei influență asupra compoziției trebuie să se țină întotdeauna seama. Această putere excentrică devine manifestă în percepția vizuală, fiind nu mai puțin în strânsă analogie cu forța fizică de gravitație care domină viața pe pământ. Următorul pas al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru compoziția operei de artă nu își au toate originea în opera însăși. Am descoperit că împingerea și atracția de jos derivă dintr-o putere excentrică, de a cărei influență asupra compoziției trebuie să se țină întotdeauna seama. Această putere excentrică devine manifestă în percepția vizuală, fiind nu mai puțin în strânsă analogie cu forța fizică de gravitație care domină viața pe pământ. Următorul pas al investigației noastre ne conduce către un al doilea centru - o forță excentrică la fel de universală, care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
seama. Această putere excentrică devine manifestă în percepția vizuală, fiind nu mai puțin în strânsă analogie cu forța fizică de gravitație care domină viața pe pământ. Următorul pas al investigației noastre ne conduce către un al doilea centru - o forță excentrică la fel de universală, care totuși nu își poate afla un corespondent în lumea fizică. Este nevoie de ochi și de sisteme nervoase pentru a face lumea să fie vizibilă, dar, într-un sens pur fizic, noi, deținătorii acestor instrumente de percepție
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Din punct de vedere perceptiv, o persoană este un privitor care se vede pe sine în centrul lumii care-l înconjoară. Pe măsură ce se mișcă, centrul lumii rămâne cu el. Considerându-se centru primar, el vede lumea populată cu obiecte secundare, excentrice sieși. Privirea către o statuie corespunde trimiterii unui vector către acel obiect; contemplarea devine o manipulare a obiectului de către privitor. Dar aici dinamica oricărui centru operează din nou reciproc atât în direcția externă, cât și în cea orientată înspre interior
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
reciproc atât în direcția externă, cât și în cea orientată înspre interior. Opera de artă își trimite propriii vectori, atrăgând și afectând privitorul. De fapt, forța operei poate deveni atât de puternică, încât să nu mai rămână doar o țintă excentrică. Ea devine mai mult decât un centru primar, guvernându-și propria structură, independent de privitorul concentrat asupra obiectului și uitând de propria-i existență externă. Înainte de a continua analiza acestei relații, dați mi voie totuși să mai adaug ceva privitor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
privit sub un unghi drept, nu trebuie să fie antrenat în configurația vectorială din planul compoziției înseși. Relația este una de pură explorare peste breșa spațială. Am arătat mai înainte că operele verticale tind să rezerve un rol semnificativ verticalei excentrice. Aceasta le distinge de decorațiile tipice de plafon sau paviment ale căror suprafețe sunt perpendiculare pe forța gravitațională și, ca urmare, tind să se repartizeze centrat. Trebuie menționate aici două excepții de la această regulă. Pe măsură ce privitorul își ridică capul spre
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
picturilor tendința compunerii centrice. Multe clădiri se desfășoară pe lungime, de exemplu, biserica de tip bazilică, ce îl conduce pe vizitator de la intrare până la altar. În mod corespunzător, decorațiile de pe plafon și ale pavimentului încorporează în ele adesea un vector excentric suplimentar, orientat pe orizontală. Mai cu seamă pe paviment vectorul orizontal este întărit de vizitatorii aflați în mișcare. Activitatea direcționată completează și uneori domină centricitatea inerentă compoziției. Permiteți-mi să adaug aici o remarcă privitoare la diferența dintre contemplarea plafonului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
80°. În loc să invite la o contemplare odihnitoare, dintr-o poziție fixă pe podea, aceasta îi plimbă pe vizitatori înainte și-napoi, schimbându-le mereu centrul atenției. Ca urmare, compoziția este mai degrabă difuză decât rigid centrată, o împletitură de vectori excentrici. Paralel cu solul care constituie sfera unei intense circulații, se poate spune că suprafața picturală a plăcii oglindește intrările și ieșirile vizitatorilor primăriei care traversează curtea în toate direcțiile. Din moment ce placa este suspendată aerian deasupra capetelor vizitatorilor, ea trebuie să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spectacolului trebuie să se miște mereu între scenă și sală, încercând să rezolve sarcina dublă de a organiza acțiunea scenică conform logicii sale și de a crea în același timp o perspectivă clară pentru public. Conflictul creat de impunerea proiecției excentrice devine însă fundamental de nerezolvat. Problema nu apare în pictură atât timp cât aceasta își limitează jocul la planul frontal. Mozaicul bizantin din figura 8 este destul de realist pentru a concretiza spațiul cu împingerile gravitaționale sus-jos. Posedă însă prea puțină adâncime, căci
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]