1,082 matches
-
Îi erau proprii, niște stereotipii de modulare a vocii... N-a fost ușor; În aparență, emisia vocală a Magistrului era aproape egală, monotonă, fără relief. M-am Încăpățânat să caut și bine am făcut. Am sesizat, de pildă, că Între exclamația „oh, nu” și restul enunțului exista o diferență clară de atitudine a vorbitorului, pe care o ureche atentă o făcea perceptibilă. Pe „oh, nu”, glasul lui Wagner cobora În două trepte, traducând decepția generată de aberația spuselor mele. Subtextul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atât de deprimată, Încât nu sunt sigur c-aș fi fost În stare s-o mint cu suficientă nonșalanță. - După atâta căutare... Nu, mi se pare absurd, nu pot să cred... a mai murmurat cu mintea aiurea. Îți dai seama?! Exclamația era vădit retorică. Am tăcut, deși tare aș fi vrut să-i strig În față, cu toți nervii activați subit, la vedere: nu, nu-mi dau seama și nu pentru că sunt tâmpit, ci fiindcă nu văd ce nenorocire te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu mișcări precipitate În mâini?, În timp ce repeta mașinal: poftim... poftim... de parcă eu aș fi fost cauza enervării ei și nu se putea abține să nu-mi reproșeze această vină inventată. M-am uitat și nu mi-am putut reprima o exclamație de uimire contrariată. În locul șirului de cifre pe care mă așteptam să le văd, pentru că, nu-i așa, ce altceva este un cont bancar decât o Înșiruire bezmetică de cifre și litere, pe hârtiile care o Înnebuneau pe Eveline erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
află Într-una din Încăperile de la subsol. Dar mai știu ceva: asasinul se numește Adam Adam, iar arma crimei este pistolul acestui trădător ordinar. Este adevărat, domnule academician de nimic? În sala Consiliului, perplexitatea s-a preschimbat vertiginos În degringoladă. Exclamații, strigăte, Întrebări retorice, acuzații reciproce - tot tacâmul. Număram În gând secundele și nu-l pierdeam o clipă din ochi pe Zoran. În toiul vacarmului, mă apropiasem destul de mult de el. L-am văzut cum a scos din buzunar un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dragoste, de maxima rabelaisiană, "fais ce que tu vouldras!", care a obsedat atâția din visătorii doctrinari ai secolului XVIII!... Statul salazarian, stat creștin și totalitar, se întemeiază, înainte de toate, pe dragoste. Afirmația aceasta poate părea, în ochii competenților, o iresponsabilă exclamație de diletant. Dar ea nu e decât o reducere la elementele ei ultime a revoluției și reformelor întreprinse de Salazar. Căci ce înseamnă înlocuirea individului (a "cetățeanului") prin familie, nucleu ireductibil al națiunii, și reîntoarcerea la corporații, considerate drept colectiv
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de Istorie Naturală - un loc extrem de potrivit pentru a-mi fi descoperit numele de familie imprimat cu caractere slave aurii, atunci când am trecut pe acolo pentru prima oară - Împreună cu un coleg lepidopterist, care a spus: „Desigur, desigur“, ca răspuns la exclamația mea de entuziasm. 2 Cele trei moșii de pe Oredej ale familiei, situate la șaptezeci și cinci de kilometri sud de St. Petersburg, pot fi reprezentate schematic ca trei inele legate Între ele Într-un lanț de cincisprezece kilometri care taie de la vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dintre aceia cărora nu trebuie să le explici de două ori un lucru. ― Nădăjduiesc. Vom comite o spargere la Muzeul Chiusbaian. Bărbatul scoase un fluierat ușor. ― Ne aflăm într-o catedrală, băiete, și nu pe stadion! Tânărul își înghiți eroic exclamația: "Sictir! Simți fruntea cum i se acoperă de sudoare. E nebună! Spargere la muzeu..." ― Aveți idee cum își păzesc domnii de acolo comorile? ― Sânt amănunte pe care le-am rezolvat înainte de a te deranja. ― Splendid! Ce vă interesează de la Chiusbaian
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și jumătate zburați pe avioane sanitare. ― Observ că sînteți extrem de bine informat. În fond, ce doriți? ― Avem nevoie de dumneavoastră și de avionul dumneavoastră. Șerbănică Miga întinse gîtul: "Sînt nebuni? Ce să facă cu un avion?" Ioniță Dragu scoase o exclamație ușoară și închise gura repede. Dascălu se amuza copios rotindu-și ochii de la unul la celălalt. Alexandru, palid, cu figura încremenită, șopti: ― Nu înțeleg... ― Sîntem șapte inși în această încăpere. Ne veți scoate din țară. Tânărul sări în picioare. ― Absurd
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi mobilizase sub o streașină, cu o grimasă scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie de cucoane". Colocviul durase două ore, întrerupt de exclamații de uluire, priviri holbate, respirații șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte două-trei ori un amănunt, exagera, amplifica și nu uita să precizeze că ceea ce povestește reprezintă un simplu rezumat, formulând o invitație pentru aceeași seară la o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-o viziteze pe bătrână. Sosi neanunțat, subțire și amabil, cu o expresie particulară în priviri. ― Bună seara, Melania! Melania Lupu coafată și extrem de elegantă ― din eleganța aceea pe care o dau gesturile și ținuta impecabilă ii primi cu o exclamație ușoară de surpriză și un zâmbet de zile mari. ― Nici nu știți ce bine ați nimerit! Cum nu se poate mai bine. " Atenție, draga mea! S-a întîmplat ceva. În primul rând, telefonat că vine. Un gest neconvenabil pentru un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scaun. Spuse răgușită: ― Vezi-ți de treburile dumitale! Nu te ocupa de mine. ― Cred că am să tricotez puțin, declară Melania Lupu gîndindu-se de fapt la altceva. E cel mai bun calmant. Am avut o prietenă... Grigore Popa scoase o exclamație puternică. Pe fața bătrână și boțită se așternuse un zâmbet ciudat. Deschise o agendă răsfoind-o nerăbdător și trase o linie apăsată cu creionul mecanic de argint. Matei îl măsură nedumerit: ― Asta ce mai fu? Popa râse răutăcios. Cu voce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la bărbatul care o fixează, este o ființă care nu cunoaște știința vindecării de frică. Iată de ce, în atitudinea acelei femei, bărbatul joacă inconștient rolul neantului. Singurătatea lui pare neajutorată - singurătatea ei mulțumită, hrănită de fru musețe, pare jignită. Și exclamația plină de sugestii a Annei de Noailles: „Singurătate, dubla singurătate în care ni se ascund amanții!“ * Poetul... Civilizația a creat acest tip de infirm împotriva ei însăși. Iluzia, naivitatea și disperarea trebuiau să își aibă profetul lor - dar ce profețesc
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
legă firele, strânse brasardele, aplică ventuzele, E gata să înceapă, când doriți. Femeia inspiră adânc, reținu aerul în plămâni timp de trei secunde și slobozi brusc cuvântul, Alb. Nu ajungea să fie o întrebare, nu era mai mult decât o exclamație, dar acele se mișcară, trasară linii pe hârtie. În pauza care a urmat acele nu s-au oprit complet, au continuat să vibreze, să facă mici trăsături, ca și cum ar fi fost ondulații provocate de o piatră aruncată în apă. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-vă, vă rog, nu vă mișcați, așteptați-mă. Atunci, deodată, cuvintele s-au oprit și s-au adunat, s-au îngrămădit unele peste altele ca un roi de albine în așteptarea unui stup unde să cadă, iar el, cu o exclamație de bucurie, aruncă plasa. Prinsese un ziar. Fusese un vis urât, dar ar fi fost și mai urât dacă albatrosul s-ar fi întors ca să înțepe ochii soției medicului. Se deșteptă devreme. Se aranjă sumar și coborî. Nu mai trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de acord să am o relație cu el, s-a terminat cu prietenia. — Ce bizar, am spus. —E păcat, zău așa, zise Lauren. Credeam că era cu adevărat... știi tu... un prieten ca lumea. Când auzi asta, Thack scoase niște exclamații nervoase, scuturând din cap. Lauren trase adânc din țigară. Se uită la mine melancolică și zise: El zice că vrea să divorțeze de soția lui și să se Însoare cu mine! Nu pot permite așa ceva! Nu pot să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Partea are deci - și trebuie să aibă - altă soartă decît întregul. „Cum așa ?” - mă mai mir eu, apoi îmi trece. îmi trece deoarece încerc să caut un rost în această contradicție elementară, să găsesc un sens mai profund în aceste exclamații de conver sație superficială. Primul pas pe această cale este, probabil, acela de a realiza că cele două tipuri de afirmații fac parte din două filme diferite, că ceea ce poate fi spus împreună într-o succesiune narativă se află și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fixa pe bărbat cu o privire care putea să însemne orice. — Permiteți-mi mie, zise Neculai Procopiu, și se grăbi să-i ia pălăria din mână. Însă, în loc s-o ducă spre cuier, se uită la căptușeală și scoase o exclamație care-l miră din cale-afară pe traducător. Ceva îi scăpa, cu siguranță. — Dânsul, începu el din nou, e venit pentru angajare, e gazetar... unde ați lucrat, probabil în străinătate, nu? Nu vrem să fim indiscreți, cu toate că face parte din meseria
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din el, precum Mântuitorul din genialul tablou a lui Leonardo da Vinci. Aceeași senzație plăcută, de fericire reală, născută din suferință care-l impresionase profund atunci, o citise acum și pe fețele acestor doi prezumtivi contabili, care-i aminti de exclamația unui înțelept: "Dă-i, Doamne, fericire unuia de-a gata! Pune-i-o în palmă! Nu va ști ce să facă cu ea; îi vei face mai mult rău; se vor prăpădi împreună!" Probabil, că și ei ca să ajungă unde
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Exclusivitate“. — Draga mea, icni ea, ținându-se de bară, aparent intimidată de cea de-a doua placă dintre vagoane, de zgomotul metalic și de sunetul vagoanelor legate care se izbeau În tampoane. Vocea ei nu se auzi, așa că Își repetă exclamația Într-un strigăt, care nu se potrivea cu rolul pe care și-l atribuia: o femeie vârstnică, luptându-se să-și recapete respirația. Fata se Întoarse și veni la ea, cu fața ei needucată albă și nefericită, cu garda lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul lui, bătrân și disperat, cu ziarul acela adunând praful de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar acesta se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să nu simtă că aventura avea un aer de prospețime, de insolit. Probabil erau doar Împrejurările: călătorea cu nouăzeci de kilometri pe oră Într-o cușetă cu puțin mai mult de jumătate de metru lățime. Poate că era vorba de exclamația ei de la cină. Fetele pe care le cunoscuse nu prea foloseau expresia aceea. Puteau spune „Te iubesc“ dacă li se cerea, dar oferta lor spontană era mai degrabă „Ești băiat simpatic“. Începu să se gândească la ea cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aduseră iar În conștiință pe cineva care nu dovedise nici cea mai slabă speranță de căsătorie, ci se gândise doar la o plată onestă și la propria ei afecțiune. Îi veni iar În minte, ca un țipăt ciudat și neașteptat, exclamația ei: „Te iubesc“. Se Întoarse de la ușă la biroul funcționarului hotărât să facă tot ce putea face, să nu precupețească nici un efort. Ea se putea afla acum Într-o situație precară, la ananghie, fără bani, poate Înspăimântată. — A fost văzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
A fost o chestiune de onoare. Ezitarea lui fusese infinitezimală: — Tipul a lăsat-o pe fiica mea - cum spuneți voi? - cu burta la gură. Își Înăbuși cu greu râsul când se gândi la Herr Kolber, mic și uscat, și la exclamația lui iritată „Frumos Îți mai șade!“. — Vreți să spuneți că l-ați omorât doar pentru că și-a făcut de lucru cu fiica dumneavoastră, Întrebă uluită Coral? Josef Grünlich ridică mâinile, cu gândul În altă parte. Privirile lui cercetau fereastra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui vizuală, și ar fi putut fi văzuți de la mașină. Auzi deschizându-se iar o ușă, un glonț șterse zăpada În fața ei și fata alergă din răsputeri. Când ajunseră la colț, era aproape În dreptul lui Grünlich. Doctorul Czinner scoase o exclamație În urma ei și Coral se gândi c-o Îmboldea să alerge și mai repede, dar Înainte de a da colțul se uită În urmă și văzu că acesta se ținea de zid cu amândouă mâinile. Se opri și strigă „Herr Grünlich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
discret, ca de iepure. Și din câte știu eu, n-a avut loc nici o discuție cu sălbaticii aia, deci oficial nu s-a declarat nici un război. —Nerușinatule! Hiro Tavaeárii îi adresa o privire mustrătoare lui Roonuí-Roonuí, căruia îi scăpase această exclamație. Niciodată nu s-au permis jigniri în timpul reuniunilor Consiliului. Și nu este acesta momentul să începem. Băieții ăștia nu fac altceva decât să apeleze la drepturile care le sunt conferite de legile gândite de către cei mai înțelepți dintre strămoșii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]