2,392 matches
-
la Rom. 7, 7-25 și la problema liberului arbitru. În această epocă, Augustin continuă polemica cu maniheienii pe care o începuse deja la Roma în 388 și își îndreaptă atenția spre un domeniu nou până atunci pentru el, acela al exegezei biblice, compunând un amplu tratat în două cărți, cel despre Explicarea Genezei, contra maniheienilor (De Genesi contra Manichaeos), în care propune o explicație de tip alegoric a primelor trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cel despre Explicarea Genezei, contra maniheienilor (De Genesi contra Manichaeos), în care propune o explicație de tip alegoric a primelor trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe acum să își organizeze exegeza într-un mod mai clar și mai simplu, abordând textul biblic punct cu punct; pentru fiecare fragment citează interpretarea maniheistă și o contracarează opunându-i-o pe cea ortodoxă. Cu deosebire interesantă este interpretarea protologiei, încercarea de a explica în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Profund neoplatonică este și opera Învățătorul (De magistro), care abordează încă o dată problema sufletului și a cunoașterii. Când ne rugăm, urmând preceptul divin, nu avem nevoie de cuvinte rostite, ci vorbim în interiorul nostru, amintindu-ne învățătura lui Cristos. Pornind de la exegeza unui vers de Virgiliu, Augustin începe să-și îndrepte atenția către problema limbajului omenesc, către cuvânt ca „semn” al lucrurilor, către raportul dintre cuvânt și lucru. Concluzia acestei lungi analize este că anumite concepte cum sunt cele privitoare la ceea ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa cum se făcuse până atunci. În schimb, dintre cărțile biblice, cele profetice nu s-au bucurat de o atenție particulară din partea lui Augustin, așa cum se întâmplase în cazul lui Ieronim. Cercetătorii au observat că aceasta este o atitudine specifică pentru exegeza occidentală: Ieronim, care constituie o excepție, trebuie considerat un exeget inspirat de coordonatele culturale orientale. O atenție deosebită merită cele 124 de Predici despre Evanghelia lui Ioan (Tractatus in evangelium Iohannis), ca și cele zece predici Despre prima epistolă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
recurge la quaestiones și altă dată. În jurul anului 400 scrie Întrebări despre Evanghelii (Quaestiones Evangeliorum) și cele Șaisprezece întrebări despre Evanghelia după Matei (Quaestiones sedecim in Matthaeum): nu putem să stăruim asupra subiectului, dar, așa cum spune și titlul, cartea abordează exegeza unor pasaje specifice (mai ales din predicile și din parabolele lui Isus, interpretate în mod alegoric). Lucrarea consacrată Evangheliei după Matei a fost însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai târzii (dintr-o perioadă neprecizată, dar înainte de 419) sunt cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apoi strânse de elevii săi; este o operă pe care chiar Augustin, în Retractări, o consideră obscură. Bibliografie. Ediții: CSEL 28, 2, 1895 (Quaestionum in Heptateuchum libri VII. Adnotationum in Iob liber unus: I. Zycha). Această serie de probleme de exegeză a textului biblic, căreia scriitorul trebuise să i se dedice încă de când era mai întâi ascet și apoi preot, l-a făcut până la urmă pe Augustin să mediteze asupra validității, a dimensiunilor și a caracteristicilor unei culturi creștine, evident diferită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
considerată legitimă, cu condiția să fie corectată ulterior. Această afirmație, care i-a uimit pe unii, poate fi înțeleasă dacă ne gândim că țelul lui Augustin, într-o primă fază, nu era acela de a alcătui exclusiv un tratat de exegeză, ci de a îndemna pe orice creștin să facă eforturi ca să înțeleagă textul sacru. Din această obligație derivă, în al doilea rând, necesitatea de a-l explica altora; și dacă în altă parte Augustin însuși a arătat, în scrierile sale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în al doilea rând, necesitatea de a-l explica altora; și dacă în altă parte Augustin însuși a arătat, în scrierile sale exegetice, cum trebuie înțeles, acum el consideră că trebuie să arate și cum trebuie explicat; trebuie însușită știința exegezei lui signum și a lui res, care se obține chiar prin citirea textelor biblice. Firește, trebuie stabilit care dintre ele sunt autentice și acest lucru este posibil prin cunoașterea limbii ebraice (pe care însă Augustin n-o poseda), a celei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și principiile științifice ale lui Augustin în raport cu acelea ale gânditorului de la Stridon. A treia carte își propune să ofere instrumentele care ajută la realizarea unei cunoașteri a Scripturii lipsite de ambiguitate. În acest context, scriitorul examinează cele șapte reguli ale exegezei biblice formulate de donatistul Ticonius (cf. p. ???) pe care le consideră valabile în esența lor. În sfârșit, există anumite științe profane care sunt folositoare pentru viața oamenilor; cunoașterea unora dintre ele, cum sunt istoria și filosofia păgânilor, trebuie să fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unsprezecea până la a treisprezecea) sunt fără îndoială fără legătură cu subiectul principal al operei, chiar dacă s-au făcut încercări de justificare a lor în mai multe feluri. Augustin tratează o serie de probleme cu caracter filosofic și teologic, cum sunt exegeza primelor versete din Cartea Facerii, interpretarea creației lumii în timpul căreia Fiul era prezent într-un raport de co-eternitate cu Tatăl și, în sfârșit, interpretarea timpului, o problemă, aceasta, care stârnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fundamenti. Contra Faustum...: I. Zycha); 25, 2, 1892 (De natura boni...: I. Zycha); 43, 1904 (De consensu Evangelistarum: F. Weirich). 8. Marile tratate exegetice și teologice Cu siguranță împotriva maniheilor, dar nu exclusiv, este scrisă lucrarea cea mai importantă de exegeză a lui Augustin, adică Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la orice interpretare alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (vezi p. ???); renunță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu exclusiv, este scrisă lucrarea cea mai importantă de exegeză a lui Augustin, adică Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la orice interpretare alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (vezi p. ???); renunță până și în ce privește existența paradisului terestru și poziția acestuia. Acest studiu este fără îndoială unul dintre cele mai semnificative dintre cele dedicate de autorii vechi interpretării Facerii și una dintre cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1978 (introd. A. Trapé, trad. M. Palmieri, V. Tarulli, N. Cipriani). Pentru problema sufletului: G. Menestrina, Tra il Nuovo Testamento e i Padri, Morcelliana, Brescia 1995, pp. 133-150 și bibliografia citată acolo. În același timp cu acest important tratat de exegeză, este construită treptat capodopera teologiei occidentale, Trinitatea (De Trinitate). Și această operă i-a luat lui Augustin mult timp, adică perioada dintre 400 și 420, iar compoziția sa, intersectându-se cu aceea a altor opere la fel de semnificative, s-a dovedit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutațiune (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care episcopul donatist din Cirta, Petilianus, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui Petilianus / Contra litteras Petiliani): în această operă, Augustin propune din nou exegeza în sens ortodox catolic a textelor citate de Petilianus; cele patru cărți, scrise în 405, după promulgarea legilor antidonatiste, și intitulate Contra lui Cresconius (Contra Cresconium gramaticum), prin care e combătut un învățat care îl apărase pe Petilianus de precedentul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imediat un alt tratat, dedicat și acesta lui Marcellinus, ca să-l ajute să depășească unele dificultăți, intitulat Spiritul și litera (De spiritu et littera) în care Augustin, reluând opoziția dintre spirit și literă (2 Cor. 3, 6), aplicată frecvent în cadrul exegezei Scripturilor, interpretează legea literei care se rezolvă într-o poruncă, și legea spiritului, care implică invocarea harului; fără har, voința omului nu e în măsură să urmeze voința lui Dumnezeu. Aceleași probleme sunt abordate și în unele epistole, cum e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
folosește multe pasaje din Scriptură (el citează din una dintre vechile versiuni latine existente în Africa înainte de textul lui Ieronim), încât unii consideră această operă aproape o culegere de testimonia, chiar dacă nu este alcătuită cu precizia și rigoarea unui învățat. Exegeza sa se inspiră din tipologie. Scriitorul vrea să adune la un loc acele pasaje în care se pot vedea figura lui Cristos și cea a Bisericii (e vorba, aici, de pasaje extrase mai ales din Vechiul Testament), sau pe cele care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
multe ori în termeni foarte elogioși; planul operei îl determină să folosească mai ales Cetatea lui Dumnezeu și Predicile. Quodvultdeus l-a citit pe Orosius, de la care împrumută ideea succesiunii celor patru imperii: babilonian, macedonean, cartaginez și roman. Chiar și exegeza biblică este, în esență, cea augustiniană. Nici autorii profani nu sunt folosiți la prima mână, datele fiind luate din Lactanțiu și iarăși din Augustin. În schimb, o situație diferită este aceea a lui Virgiliu, citat destul de des (sunt pasaje din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrie Prelegeri (De gratia Dei et libero arbitrio contra Collatorem), adică împotriva lui Ioan Cassian, care este considerat de obicei șef de școală al semipelagienilor. Tot din perioada petrecută la Roma și cu un conținut exegetic mai evident este o Exegeză a Psalmilor (Expositio Psalmorum: de la nr. 100 la nr. 150), care nu e altceva decât o culegere de explicații extrase din Exegeza Psalmilor a lui Augustin; a scris și o Carte de maxime extrase din operele Sfântului Augustin (Sententiarum ex
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
școală al semipelagienilor. Tot din perioada petrecută la Roma și cu un conținut exegetic mai evident este o Exegeză a Psalmilor (Expositio Psalmorum: de la nr. 100 la nr. 150), care nu e altceva decât o culegere de explicații extrase din Exegeza Psalmilor a lui Augustin; a scris și o Carte de maxime extrase din operele Sfântului Augustin (Sententiarum ex operibus Sancti Augustini delibatarum liber), o serie de 392 de sentințe care ar trebui să constituie un fel de summa a teologiei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la un conciliu convocat la Arles în jurul anului 461 și menit să pună capăt controversei dintre episcopul din Frejus și starețul din Lérin, Faustus, legate de jurisdicția episcopului asupra mănăstirii. A scris o Exegeză mistică a pildelor lui Solomon ale Ecclesiastului (Expositio mystica in Parabolas Salomonis et in Ecclesiastem) sub formă de “întrebări și răspunsuri” schimbate între autor și fratele său; opera a fost rezumată în secolul al doisprezecelea de Honorius din Autun. Bibliografie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgân Claudian, care a scris între 395 și 405 și că a fost imitat de Claudius Marius Victor. Ar putea fi acel presbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns până la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui Ciprian Galul este, în maniera lui Iuvencus, o parafrază în hexametri, însă nu pare un poem unic cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Africa și de aceea putem presupune că și scriitorul nostru este de origine africană și că s-a mutat la Roma după invadarea Africii de către vandali. Arnobiu e autorul unor Comentarii la Psalmi (Commentarii in Psalmos) care conțin o scurtă exegeză alegorizantă a tuturor Psalmilor. Opera e bogată în digresiuni cu caracter doctrinal și polemic prin care sunt combătute diversele erezii și chiar doctrina augustiniană a harului, deși Augustin nu este pomenit niciodată. De aceea Arnobiu aparține largului cerc al așa-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai importanți scriitori din cercurile de la Roma - mai precis, din preajma papei - activează în Italia în secolul al cincilea și personaje evident minore care se dedică aproape exclusiv omileticii. Aceste omilii sunt centrate mai ales pe teme morale și pe o exegeză puțin aprofundată a textului sacru; acești predicatori au trăit departe de importantele și încrâncenatele controverse cristologice care agitau Orientul. Pentru acestea și pentru o speculație mai angajată din punct de vedere intelectual ei nu aveau cu siguranță nici o înclinație; prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-a opus condamnării celor Trei Capitole în 551 și pentru acest motiv a fost convocat la Constantinopol ca să se justifice împreună cu alți episcopi africani. Verecundus a evitat condamnarea refugiindu-se la Calcedon unde a și murit. a) Opere de exegeză Prima sa operă care datează din perioada când vandalii stăpâneau încă Africa, lucru pe care el îl amintește cu durere și cu suferință, a fost un Comentariu în nouă cărți al cântărilor bisericești (Commentariorum super cantica ecclesiastica libri novem) care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din: Ieșirea (Moise, înainte de traversarea Mării Roșii), Deuteronom (Moise, înainte de a muri), Plângeri, Daniel (plângerea lui Azaria), Isaia (plângerea lui Iezechia), Avdie, apocrifa „rugăciune a lui Manase”, Iona, Cartea Judecătorilor (cântarea Deborei). Comentariul are scopuri morale și e axat pe exegeza alegorică. Lui Verecundus îi sunt atribuite și Extrasele din Actele conciliului din Calcedon (Excerptiones de gestis Chalcedonensis concilii). b) Opere poetice Isidor din Sevilia amintește printre operele lui Verecundus și „două poeme, din care primul vorbește despre înviere și Judecata
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]