10,806 matches
-
se făcuse nici o reformă agrară, dar ungurii au anulat reforma agrară în regiunile din Cehoslovacia pe care le-au căpătat în 1938 și 1939." (p.121-122) înaintea plecării în America, cînd începuse să se vehiculeze posibilitatea întoarcerii lui Carol din exil, Waldeck face o ultimă însemnare, cu care se termină dealtfel și cartea ei, o însemnare care nu poate lăsa indiferent pe nimeni astăzi, într-o Românie peste care au trecut șaizeci de ani: "Și acesta este un lucru pe care
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
astfel de etichete (nu ne referim deseori la Secolul Luminilor, sau la cel al Revoluției Științifice?) pentru ca istoria să pară măcar mai inteligibilă și mai coerentă. Încă de la jumătatea veacului care se încheie, Hannah Arendt îl declara epoca dezrădăcinării, a exilului și exodului, și deși verdictul ei părea pripit pentru că sosea atît de devreme, timpul a dovedit că nu se înșela prea mult. Secolul XX a fost secolul emigrărilor, al expulzării, al azilului politic sau economic, ca urmare a renegocierii de
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
soarta dezrădăcinaților, socotindu-i victime ale acestei vremi agitate, inși condamnați pe vecie să se simtă înstrăinați și neîntregi. Iată, însă, că acest secol se încheie în plină ascensiune a unui fenomen care promite să elimine din dicționare concepte precum exil sau dezrădăcinare: Internetul. Lumea virtuală a World Wide Web-ului e o lume fără granițe, fără cetățenii și pașapoarte. Dacă aceasta este lumea în care vor trăi oamenii secolelor următoare, ce mai poate să însemne dezrădăcinarea care o tulbura pe
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
imposibil dialogul dintre protagoniste. Morag - mama castratoare, afectată și superficială, dar nu mai puțin demnă de milă - rol îmbogățit de Clara Flores din spaima de "compoziție" necesară - și Fiona - fiica matură, aparent apatică și indiferentă, de fapt retrasă într-un exil interior, pentru care Dorina Haranguș a găsit o bună expresie. Sterila lor relație tensionată generează apariția altor personaje - cele invocate în perorațiile individuale. Prietena din copilărie apare efectiv și în parametrii prezentului: o casnică rutinieră, cu trei copii și fără
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
însă n-au fost "onorate" nici pînă în ziua de astăzi. Actualmente, Theodor Cazaban este vicepreședintele Centrului Român de Cercetări din Paris. Colaborează constant cu Jurnalul literar, al cărui director, Nicolae Florescu, și-a făcut o datorie din recuperarea valorilor exilului. Fragmentul de mai jos face parte dintr-o carte de convorbiri, încă inedită, intitulată Captiv în lumea liberă. Cînd ați hotărît deci să părăsiți România? Am înțeles încă din 1945 că se întîmplă ceva cu totul deosebit. Făceam armata. M-
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Majestatea Sa Regele Mihai a făcut armistițiu nu din dragoste, evident, pentru ruși, ci dorind să salveze ce se putea salva. Adică să nu treacă tăvălugul războiului peste România. Aș observa, în paranteză, că atacurile împotriva Regelui au apărut în exil. Primul care a atacat a fost Pamfil Șeicaru, spunînd că actul de la 23 august e o trădare. A urmat o dezbatere pe chestia acestui 23 august. Care-i adevărul? Personal am recunoscut actul de la 23 august ca pe o necesitate
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
-l convertesc, dar n-am avut timp. Așa cum nu l-aș fi putut converti nici pe conductorul de tren, care mi-a spus că am fost eliberați de Uniunea Sovietică. Și cum ați reușit să supraviețuiți în primii ani ai exilului? Am fost norocos, pentru că au existat niște burse. Dar înainte de a le primi, am fost obligat să lucrez într-o uzină. Pot spune că am cunoscut condiția infamă a muncitorului necalificat. Lucram în cadențe rapide la o fabrică de discuri
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
a făcut debutul francez cînd avea 41 de ani și a devenit curînd după aceea un mare scriitor francez. Eu am rămas un universitar oarecare". Dacă profesional n-a fost vorba de o ruptură, căci Matei Călinescu avea în momentul exilului, în 1973, o carieră universitară în urmă, din punct de vedere lingvistic și spiritual a fost o sfîșiere: "am abandonat prietenii, idei, bucurii și melancolii, inclusiv amintiri, pe care le-am regăsit mai tîrziu, mult schimbate, irecognoscibile aproape, întorcîndu-mă după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
povești tulburătoare care sînt sau pot deveni, cîndva, și ale tale? Nu ne seduce cu misterul alcătuirii lui, cu forța cu care ne spune că cea mai sublimă relație între oameni este dialogul, aproape alungat azi din cetate, călător în exilul prelungit al vremurilor noastre? Nu ne sucesc mințile actorii, proiecția carnală a histrionismului din noi, a eu-lui, a ludicului, a putințelor și neputințelor, nu ne poartă teatrul sufletele spre regăsire, spre bucurie, spre uitare, spre visare... ca vîntul și ca
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
fi în conformitate cu exegeții), sau de anvergura determinării erotice și de identitate, este imposibil să nu remarcăm accentuarea "marilor obsesii" ale modernității noastre postdecembriste: copilăria, sexul și comunismul, învăluite aici într-o mantie de tinichea mistică. Rândurile cărții ne poartă în exilul autoimpus al unor foști pușcăriași, adulmecând cu agilitate de copoi "realizarea" în străinătate; ne îngrozește o nouă invenție - "copilul...o mașină de facut bani"; ne simțim îngropați sub discernământul modernizării: restructurări masive, șomaj, privatizările întreprinderilor, inflația ("...ie lumea rea și
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
ricanant". Hélas, această existență ce părea menită visării, lecturii, scrisului, într-un cuib familial cu un rol protector indefectibil, s-a pomenit totuși confruntată cu un seism istoric ce a zdruncinat-o, a dislocat-o, proiectînd-o pe imprevizibilele drumuri ale exilului și apoi pe cele ale unei tîrzii și poate că nu întru totul împlinitoare reîntoarceri. Onestitatea originară a unui Bezuhov în variantă valahă se vădea ofensată de spectacolul unei puteri uzurpatoare ce îngrădea progresiv libertățile cetățeanului cu scandaloasa pretenție de-
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
Tudorel Urian Vera Călin este un om care a văzut și a trăit multe. A cunoscut civilizația românească din perioada interbelică, a trecut prin experiența anilor de început ai comunismului, a trăit pe propria piele experiența exilului. A citit enorm, în mai multe limbi, a călătorit în lumea întreagă, a cunoscut oameni și a legat prietenii. Mereu atentă la ce se petrece în jurul său, nu a pierdut niciodată contactul cu lumea în care trăiește. A fost și
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
retoricii sale umanitarist cîrmite, poetul se dovedește, din perspectiva complementar avangardistă, drept un "seismograf" al frămîntării timpului comunitar, conform expresiei celui ce-a scris Brățara nopților. Ar fi desigur o întrebare oțioasă dacă exasperarea etică a poetului care a ales exilul se transpune într-una de poetică ori, dimpotrivă, revolta poeziei în propria-i fibră o declanșează pe cea de ordin civic. Cert este că patetismul refrigerat, însă formal exuberant, al producției de care ne ocupăm se conjugă cu atitudinea moral-socială
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
fost parțial publicat la începutul anului 1960, restul rămânând inedit până în 1991, când a fost editat la "Dacia", în îngrijirea și cu prefața lui Geo Șerban. Încheierea întregului sistem epic e dată, după voința scriitorului, de romanul Incognito, scris în exil, inițial în română și tradus de autorul însuși în franceză pentru a apărea în 1962 la Paris. Într-o mică prefață din 1997, Petru Dumitriu afirmă despre Incognito: "principala mea operă scrisă în Occident" (p. 1220). Desigur că ansamblul "biografiilor
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
este și el o metaforă. Deși are și o dimensiune obiectivă, aceea a cerului sub care trăiesc de douăzeci și trei de ani. Romanele dumneavoastră se referă la aspecte concrete ale realității istorice spaniole: rezistența republicanilor învinși în Războiul Civil, exilul, abandonarea satelor, viața cotidiană în condițiile dictaturii franchiste. Cum vedeți relația dintre faptul istoric real și literatura de ficțiune ? Literatura, ca și cinematograful, trebuie să fie martori ai timpului lor. Pe lîngă reflecții și amuzament, trebuie să fie martori ai
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
spun eu - care m-am ajutat și de cuvinte - nu poate fi salvat. Nici imediat, nici pe termen lung. Să faci o frază rezistentă, să reziste la vibrația cuvintelor. Nimeni nu scrie această frază dacă mai întâi nu a subscris. Exil Sunt ca un mort care umblă neînscris în vreun registru necunoscut în această prefectură nedorit în cetatea aurită și pe câmpia înverzită. Șters deja din timp nu mă ocup cu nimic. Nici cu vântul nici cu timpul nici cu sunetul
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
de rezistență armată (sp. maqui) și apoi, grupurile mari fiind destrămate, încearcă doar să supraviețuiască și să se salveze trecînd granița în Franța. Acesta este faptul istoric, pentru a cărui reconstituire autorul a valorificat memoria orală, mărturiile participanților aflați în exil, dar a recurs, evident, și la ficțiune pentru a recrea viața de zi cu zi și noapte de noapte a patru fugari (Ramiro, Gildo, Juan și Ángel - povestitorul), care, timp de nouă ani, din 1937 pînă în 1946, înfruntă obstacole
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
lirismul, forța plastică și de sugestie, simbolismul imaginilor și al ritmului (un ritm sacadat care sugerează gîfîitul fugarului), autorul urmărește destinul protagoniștilor constrînși la soluții de urgență și în cele din urmă la un drum fără întoarcere, către moarte sau exil. Romanul creează o puternică impresie de realitate trăită. La cincizeci de ani de la faptele relatate în carte și la peste zece ani de la dispariția dictaturii, Julio Llamazares reactualiza o realitate pe care memoria populară o înregistrase, dar care fusese dată
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
captivități - zăpada nu e pomenită aici. Dar ea apare în al doilea rondel, L'Hiver et l'Eté, din care transcriu ultima strofă: Mais vous, Hiver, trop ętes plein De neige, vent, pluie et grésil; On vous dűt bannir en exil. Sans vous flatter, je parle plain, Hiver, vous n'ętes qu'un vilain. Este, parcă, exprimată aici ceea ce G. Călinescu desemna prin "oroarea de intemperii", cuprinzând și o anume poză, la Théophile Gautier și la Prosper Mérimée (cu acesta din
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
teroare "de fenomenul boreal", ceva din "oroarea italică a lui Ovid pentru gerul scitic"... "Hiver, vous n'ętes qu'un vilain!" apostrofase poetul de pe Loara acest anotimp, ba chiar îi spusese că ar fi trebuit să fie surghiunit ("bannir en exil"), el care avea să aștepte două decenii și jumătate ca Franța să adune uriașa sumă de răscumpărare cerută de învingătorii britanici... Așadar, Alecsandri reușește o performanță servindu-se de intonări horațiene pentru a da un ton nou poeziei sale. El
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
tinereasca ei contemplare și abordarea laconică aduce definiții cu iz filozofic, tematic. Tudor preia marile teme filozofice într-un contur personal sceptic și ca un căutător al sinelui, printre meandrele vremii, scrutează nonconformismul de atitudine în poezii cu titluri relevante: Exiluri de frică- Întuneric- Coșmar- Cer încărcat-Viciați-. Alteori tentativele de retragere în sine mizează pe o anume moralitate și respect al tradiției ca o perspectivă resemnată ce înlocuiește zbaterea deșertică a lumii, mergând împreună ca vector de adaptare socială. Viața, Poezia
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
socială. Viața, Poezia, Poetul, Dreptate, Nefericire, Dezordine- Povară, sunt alte poezii care propun ca soluție lirică deșertăciunea, nefericirea existenței sau finibilul asumat: „inerți, tot mai des/ imitând pereții/ lăsându-ne puși de alții/ zi de zi/ fără luptă/ la colț./”( Exiluri de frică). Tudor A. Ursente aduce în prim plan liric o metaforă din semantică- fără hashtag- așadar fără includeri și segmente, fără tipizări și încrengături, fără domenii și scheme matriceale, dar cu libertatea poeziei ca interpretare existențială. Haștagul poate fi
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
auzite. Spre marea mea surprindere, a mers ușor, am simțit că nu mă blochez și că pot, în felul meu, spune povestea pînă la capăt. Așa a apărut Pullback, care a fost semnalată de o serie de cronici între oamenii exilului. Vă considerați un scriitor în exil? Nu, eu n-am venit aici ca exilat și nu am avut niciodată senzația că sînt exilat. Oricum, după ce am văzut receptarea favorabilă a acestei prime cărți, m-am gîndit că aș putea încerca
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
mers ușor, am simțit că nu mă blochez și că pot, în felul meu, spune povestea pînă la capăt. Așa a apărut Pullback, care a fost semnalată de o serie de cronici între oamenii exilului. Vă considerați un scriitor în exil? Nu, eu n-am venit aici ca exilat și nu am avut niciodată senzația că sînt exilat. Oricum, după ce am văzut receptarea favorabilă a acestei prime cărți, m-am gîndit că aș putea încerca să descriu experiența mea în termeni
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
am căsătorit la un moment dat în Danemarca, și am locuit acolo între 1978 și 1993. Am mai locuit la Berlin, la Paris, la Los Angeles, și acum locuiesc în Stockholm din nou. Aproape 20 de ani am trăit în exil. Danemarca a însemnat și înseamnă mult pentru mine, am învățat multe despre cultura, despre societatea daneză, am scris mult cît am stat acolo: Înger decăzut, Cărțile căpitanului Nemo, piesele de teatru Din viața rîmelor și Cerc magic - aceasta din urmă
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]