2,012 matches
-
familie, iar el își imaginase că toți erau morți de mult. Tribunul tăcu o clipă, pentru ca el să înțeleagă bine, și încheie dur: Și știi de ce merita onoruri imperiale? Pentru că era singura fiică a divinului Augustus. În schimb, a fost exilată timp de nu știu câți ani. Iar în cele din urmă Tiberius a ucis-o. Mintea copilului lucra repede. Înspăimântat, auzi din nou glasul mamei sale: „Șaptesprezece ani... Se așeză dintr-odată lângă ofițer; era atât de speriat, încât genunchii îi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un bărbat care fusese proconsul în Asia, Fabius, din neamul Maximilor, un om de fier, a avut curajul să-i dezvăluie intriga aceea criminală. Atunci Augustus a ieșit de sub controlul Mașterei și, împreună cu Fabius, a debarcat în Planasia, unde era exilat sărmanul copil. Era frumos și puternic, iar bătrânul Augustus a avut impresia că se vede pe sine la douăzeci de ani. Băiatul era disperat din cauza singurătății aceleia nedrepte... Bunicul și nepotul se îmbrățișaseră, plânseseră laolaltă, au zis istoricii (dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În acea zi însă, Gajus văzu doar chipul ei rigid, cuprins de spaimă. Atunci îi spuse: — După toate câte s-au întâmplat, nu mai pot exista secrete. Spune-mi de ce Julia, singura fiică a lui Augustus, mama ta, a fost exilată pe insula Pandataria, apoi fiind trimisă să moară la Rhegium. E o cruzime pe care n-o pot înțelege. — Pandataria e o insulă foarte frumoasă, răspunse surprinzător Agrippina, iar Gajus amuți. A fost construită de tatăl nostru, Agrippa. Nu spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fața arsă de soare, pe care nimeni nu-l recunoștea. Într-o dimineață însă, poporul din Roma a început să arate spre el; era fiul lui Sempronius Garcchus - implicat în procesul împotriva Juliei -, care, la șaisprezece ani, își urmase tatăl exilat în insula Kerkyna. Agrippina zise, emoționată: — Când mama a fost luată de lângă noi, eu și frații mei eram aici, în casa asta, ca acum. Și pe neașteptate a venit fiul lui Gracchus - pe atunci avea cam vârsta ta, Gajus - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius o surghiuni pe Agrippina în insula Pandataria, unde Augustus o închisese pe Julia, insula pierdută în Tyrrhenum de unde, în zilele senine de iarnă, se vedeau colinele Albani, munții Lepini și, spre miazăzi, insulele și coasta golfului Partenopeo. Nero fu exilat pe învecinata insulă Pontia, numită astăzi Ponza. Lumea povestea că Agrippina făcuse călătoria în lanțuri, cu escortă militară, însă într-o lectică închisă, pentru ca nimeni să nu se poată apropia de ea. Și, parcă printr-o îndelungată cenzură, paginile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
colțul lui, dar celălalt nu părea să se teamă că e auzit; dimpotrivă, glasul lui răsunase destul de puternic, încât părea că i se adresează. — Care scrisori? îl întrebară ceilalți. Libertul sirian continua să râdă. — Scrisori din vremea când Tiberius era exilat la Rhodos. Livia le-a păstrat patruzeci de ani; el s-a înfuriat, a încercat să i le smulgă, dar ea n-a cedat... Gajus ridică ochii și-i întâlni pe cei ai libertului. Prin urmare, cuvintele îi erau adresate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că tânărul supraviețuise unor evenimente mai groaznice decât traversarea pădurii din Teutoburgus pe timp de noapte. În mintea lui se nășteau vise de pace, aceleași vise care îl împinseseră pe Augustus, la bătrânețe, să debarce pe insula Planasia, unde era exilat nepotul său, Agrippa Postumus, să-l îmbrățișeze și să plângă împreună cu el. Cu spaimă retrospectivă, Tiberius se gândea că avusese nevoie de o viață întreagă ca să înțeleagă cât de stearpă era puterea. Îl privea pe Gajus, însă acesta nu reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se îndrepte prova spre Pontia, unde amiralul Agrippa, care iubea insulele, promontoriile și grotele din mare, construise o altă reședință, mică, luxoasă. El n-o văzuse niciodată, nu avea despre ea nici măcar imagini mentale. Știa doar că acolo fusese exilat și-și luase viața Nero, fratele său mai mare. Și în vila devastată de pe insula Pontia rămăsese garnizoana de gardă. Ca și în insula Pandataria, recuperă, închisă într-o urnă sărăcăcioasă, cenușa lui Nero. Greutatea aceea insignifiantă era puternicul, veselul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Trebuie“. Porunci în taină ca Arvilius Flaccus să fie adus la Roma. Și așteptă. Arvilius Flaccus sosi epuizat după călătoria pe care o făcuse pe mare și pe uscat ca prizonier, așa cum călătoriseră Agrippina și Nero spre insulele unde fuseseră exilați. Vechile amintiri năvăliră în sufletele senatorilor asemenea unui cutremur ce te surprinde în somn. Exact ca în vremea domniei lui Tiberius, se pomeniră convocați la tribunalul suprem; și, pe când populares comentau plini de ură: „În sfârșit!“, ceilalți, optimates, înghețară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deodată: — Nu vreau morți. Senatorii rămaseră surprinși, amintindu-și cruzimea lui Tiberius, dar, din milă față de cel condamnat sau dintr-o complicitate ascunsă, se supuseră și hotărâră ca lui Arvilius să i se confiște toate averile, iar el să fie exilat într-una dintre Cyclades, în Aegeum: Gyaros, insula cu faimă sinistră. — Vai, zise Callistus, avem norocul să prindem un șarpe și, în loc să-i zdrobim capul, îi dăm drumul în fundul grădinii. Auzind condamnarea, Arvilius fu cuprins de disperare și, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a unui tribun roman: „Caius Silius“. Barbarul Hoby a vrut să fie puse în mormântul său, ca simbol al unei păci dificile. Insula Planasia. Pe această mică insulă, numită astăzi Pianosa, unde adolescentul de șaisprezece ani Agrippa Postumus a fost exilat și ucis, s-au descoperit ruinele unei vile a familiei imperiale. O serie de inscripții arată însă că ea a fost transformată într-o tristă destinație a celor exilați. Timp de multe secole, a fost închisoare. Capitolul II Nike din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descris acea perversă tragedie a regimului ca pe o pedeapsă obligatorie aplicată de un tată nobil fiicei sale „desfrânate“. Vila din insula Pandataria. S-a descoperit că, pentru a construi portul din insula numită azi Ventotene, unde Agrippina a fost exilată și a murit, tatăl său, Agrippa, marele amiral, dislocase șaizeci de mii de metri cubi de stâncă, săpând până la trei metri sub apă. Pe porțiunea de teren drept numită azi capul Eolo se află rămășițe ale unei scări monumentale, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din Spania noastră și a celorlalți, și reîncepem zilnic să repetăm aceleași lucruri, înălțând, cum se zice pe-aici, castele în Spania. [Rotonda aceea continuă să fie numită aici de către unii Rotonda lui Troțki, deoarece se pare că acolo venea, exilat la Paris fiind, acel conducător rus bolșevic.] Ce groaznic e să trăiești în expectativă, imaginându-ți în fiecare zi ce se poate întâmpla în următoarea. Și ce nu se poate întâmpla! Petrec ore întregi, singur, întins pe patul solitar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care le-am comentat cu atâta pasiune în cartea mea Viața lui Don Quijote și Sancho. Joc oare o comedie, chiar și pentru ai mei? Nicidecum! Fapt e că viața și adevărul meu îmi sunt rolul meu. Când am fost exilat fără a mi se fi spus - și continui s-o ignor - cauza sau măcar pretextul exilării mele, le-am cerut alor mei, familiei mele, să nu mă însoțească niciunul din ei, să fiu lăsat să plec singur. <Aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de el. Folosesc pentru a marca această operație parantezele ascuțite: < >. Ofer astfel cititorului român tabloul complet al romanului Cum se face un roman. Fuerteventura: insulă spaniolă din Arhipelagul Canarelor situată la sud de insula Lanzarote. Victor Hugo (1802-1885) s-a exilat imediat după lovitura de stat a lui Ludovic Napoleon Bonaparte (2 decembrie 1851). Celebrul ciclu de poeme vitriolant satirice, Le Châtiments, le-a scris în timpul șederii sale pe insula Guernesey și le-a publicat în 1853. Dámaso Berenguer y Fusté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe brațul meu. Degetele ei mângâiară numărul. La început am crezut că din întâmplare, dar apoi mi-am dat seama că știa ce atinge. La el voise să ajungă. „Cât de mult rămânem îndatorați lumii, chiar și atunci când am fost exilați din ea?“ Oameni în vremuri întunecate, de Hannah Arendt 10tc "10" N u am auzit plânsetul care anunță venirea pe lume a fiului meu. Sala de așteptare era la oarecare distanță de locul unde o duseseră pe Madeleine cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
față de Franța și de tot ceea ce era francez constituia o legătură Între cei doi. Du Maurier făcea mereu apel la amintiri dragi din copilăria petrecută În Passy sau din zilele studenției din Cartierul Latin, În timp ce Henry era, Într-un fel, exilat din Franța În aceeași măsură În care era exilat din America: petrecuse timp Îndelungat În această țară, În copilărie, tinerețe și la maturitate, și, Într-o anume perioadă, se gândise serios să se stabilească la Paris. Mai avea și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o legătură Între cei doi. Du Maurier făcea mereu apel la amintiri dragi din copilăria petrecută În Passy sau din zilele studenției din Cartierul Latin, În timp ce Henry era, Într-un fel, exilat din Franța În aceeași măsură În care era exilat din America: petrecuse timp Îndelungat În această țară, În copilărie, tinerețe și la maturitate, și, Într-o anume perioadă, se gândise serios să se stabilească la Paris. Mai avea și acum clipe de nostalgie după viața pariziană - după eleganța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
muri, Pumita l-a văzut pe Emil Jannings murind de trei ori În veneratele cópii imperfecte ale filmelor Înaltă trădare, Îngerul albastru și Ultima poruncă. Mariana propusese acea expediție la Clubul Pathé-Baby; la Întoarcere, ea și Mario Bonfanti s-au exilat pe bancheta din spate a mașinii Rolls-Royce. Au lăsat-o pe Pumita În față, cu Ricardo, să desăvârșească reconcilierea inițiată În bezna sălii de cinematograf, pe care o savuraseră Împreună. Bonfanti a deplâns lipsa lui Anglada: poligraful compunea În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
blidelor, tuturor celor pe care prejudecata le-ar numi bucate bine prezentate; adio orchestrării cras pragmatice a proteinelor, vitaminelor și altor fecule. Vechile și ancestralele savori ale mânzatului, somonului, peștelui, porcului, cerbului, oii, pătrunjelului, tapiocăi și ale unei omelette surprise, exilate de crudul tiran Praetorius, se Întorc la cerurile gurilor uimite, În chip de - nici un fel de pact cu plastica! - masă mucilaginoasă cenușie, pe jumătate lichefiată. Comeseanul, emancipat În fine de cele cinci mult trâmbițate savori, poate comanda, după propriu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în excepție. Marile spirite pe care le admir au fost exilații propriei mele națiuni. Tînărul V., nemulțumit de sine căci, abia pornit, n-a realizat nimic, scîrbit de propriul său trup mult prea departe de perfecține, ar vrea să se exileze chiar din acesta. Dar ce trup ar oferi sufletului său azil? Abia acum știu cît de plin e universul de refugiați din trupuri putrede. Cît de stupidă e dorința de a părăsi cînd prostia suverană face din cel ce gîndește
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Nu știe. Carnea lui n-are nevoie de înger. Trupul din spital e relaxat și fierbinte. O echipă de tehnicieni a schimbat aparatura dar și noul monitor tot atîta arată, ca termometrele de sticlă: 41,1˚. V. tînăr m-am exilat în gînd dar aici, în clipa asta proiectată de-a lungul întregului drum pînă la boală, am realizat că ideea e inutilă în fața morții. Nu alungă frica. Cu toate că și moartea e la-nceput doar gînd. Dar e atît de straniu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
undeva o fotografie din ziua aia. Așa că am fost foarte surprinsă atunci când aproape că m-am împiedicat, în camera lui Rachel, de bicicleta medicală și de aparatul de vâslit. Nu le mai văzusem de ani de zile. Crezusem că fuseseră exilate de mult în Siberia, care era garajul, împreună cu balonul de sărit, bețele de pogo, patinele cu rotile, skateboardurile, jocul de Kerplunk!, mingea de swing, rachetele de squash, pendulul de jucărie, bicicletele Chopper, caseta de învățare a limbii spaniole fără profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
irepresibilă, sfîșietoare, cu surdină, a unei muzici de port fără viitor recuperabil, unde se Întîlnesc fado-ul local mai Încărcat de tristețe decît cel lisabonez, În dialect exotic cu tangoul marinarilor argentinieni, dramatismul gen Edith Piaf adus de francezi alcoolici exilați, L’acordeoniste, padam, padam, Milord, și blues-ul nocturn al ultimilor americani coborînd pe țărm cu King Oliver, Scott Fitzgerald și Ben Webster În buzunare, povestind printre sticle de whisky că, demult, un ziarist a sugerat casei de discuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pat, într-o scandaloasă hârjoneală în trei, cu toridul actor american... Restul n-a durat prea mult. Articolul lui Hilary a dominat prima pagină a ziarului din ziua următoare, iar decizia Curții Supreme a fost redusă la un mic paragraf exilat într-ul colț din josul paginii. În seara aceea, Peter Eaves a invitat-o în oraș la cină. Din „Jurnalul lui Jennifer“, Harpers&Queen, decembrie 1984 O NUNTĂ ELEGANTĂ Sâmbătă după-amiază m-am dus la catedrala Saint Paul din Knightsbridge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]