1,387 matches
-
și ascuns sistematic privirii publice din rușine; după Jung, am tăgădui vehement până și simpla întâlnire cu el. Astfel, Ian începuse să rătăcească întrebător prin cotloanele întortocheate ale propriei conștiințe în încercarea de a restabili contactul cu un eventual dezmoștenit exilat în străfundurile ei și, poate, desfigurat de neiubire. Se face mult caz de felul imprevizibil cum survin evenimentele în sens restrâns - acela de fracturi în unghi ascuțit ale unui parcurs individual. Preferința pentru surpriză e creată de magia depărtării. Ne
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
construcție, de reunificare spirituală a tuturor românilor, mai ales a credincioșilor din diaspora divizată. Dar grupul de preoți de la biserica românească din strada Jean de Beauvais, care ar fi trebuit să reprezinte o oază de românitate și ortodoxism pentru toți exilații, era divizat. Visarion Puiu intră În conflict cu unii dintre ei și este nevoit să părăsească din nou un loc În care voia să Înfăptuiască o operă. Retras, fără resurse, Într-un sat la 90 de km de Paris, moare
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
care a măturat totul în cale. Puciul din august '91 a fost ultima încercare, disperată, de a păstra sistemul. Dar valul 1-a măturat și pe creatorul său, pe Gorbaciov. În anii care au urmat Gorbaciov a fost, practic, un exilat primit, este adevărat, cu mare stimă în țări precum Germania și Statele Unite. Fundația care-i poartă numele este cunoscută în toată lumea; în noua Rusie, însă, Gorbaciov nu și-a mai găsit locul. Fenomenul este interesant, și merită să găsim cauzele
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
permitea o mai mare libertate de expresie decât orice alt stat european. Aici îl regăsește pe Moses Hess. În iulie 1845, Marx și Engels vizitează Anglia. La Londra au întâlnit pe liderul cartist George Julian Harney și o mulțime de exilați pe temei politic din Europa. Din anul 1846 se dedică în totalitate organizării clasei muncitoare, iar în 1848 scrie Manifestul partidului comunist publicat în luna februarie a aceluiași an, cu intenția de a oferi un program politic. A fost expulzat
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
său. S-a căsătorit în 1890 cu Gertrude Kinel (pseudonim: Marie Luise Enckendorff), pictor, ziarist, filosof și scriitor. Au avut împreună un copil, Hans Eugen (1881-1943) ajuns profesor de medicină, în 1938 închis în lagărul nazist de la Dachau, în 1939 exilat în Elveția pentru ca în 1940 să emigreze în SUA. (Georg a mai avut un copil, din afara căsătoriei, Angela Kantorowicz (1904 -?), a cărei mamă a fost Gertrud Kantorowicz (1876-1945), poet și istoric de artă, studentă și colaboratoare a tatălui fiicei.) Casa
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
fie că e vorba de gelosul și răuvoitorul Ibis, dușmanul de neîmpăcat al poetului - tratat cu condescendență de eroul piesei, acoperit de cele mai crunte blesteme în scrierea omonimă compusă de autorul latin -, fie că e pomenită grațioasa Perilla - fiica exilatului în lucrarea dramaturgului român, eleva lui în Tristele, III 7. Dincolo de înrudirea onomastică, se poate observa că primele patru acte desfășurate la Roma conțin aluzii la lirica erotică a lui Ovidiu, incriminată drept cauză oficială a izgonirii sale. Critica lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
țărmurile getice, existența lui Ovidiu se desfășoară permanent sub semnul morții. După cum observă Sarmiza, el e slab, suferind și gingaș, și pare stins/ De-abea stă pe picioare, cu greu se mai răsuflă (V 1). Slab, ostenit, înghețat, cu părul sur, exilatul înaintează încet, cuprins de fiori și primește cununile de lauri - aduse de geți drept răsplată pentru purtarea lui pe câmpul de luptă - ca pe niște coroane funerare (V 2). Pătruns de fiori de moarte, el se simte străin pe vecie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fie Diogene (VI 32). Pe canavaua furnizată de Diogenes Laertios, Dumitru Solomon își țese propria operă care surprinde sub aspect dramatic cum se reflectă convingerile lui Diogene în viața lui. Protagonistul piesei este un ins obsedat de ideea de libertate. Exilatul din Sinope, izgonit pentru falsificare de bani, apare la banchetul lui Aristodem desculț, cu o manta veche, largă și zdrențăroasă, un băț grosolan și o desagă, fără a arbora însă atitudinea umilă obișnuită la cei dependenți de generozitatea altora (p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cei rămași în urmă ar încerca singuri experiența inedită a conducerilor revoluționare : să geamă sub biruri și prestații, să-și ardă aripile libertății în propria-i văpaie, să colecteze otravă și ură, să învețe disciplina supunerii. La adăpost de primejdii, exilații ar trimite din când în când cuvântul mincinos care va vesti apropiata lor întoarcere pentru ca rănile poporului să nu se închidă, ci să sângereze continuu. Revenirea se va produce de fapt doar când timpurile vor fi coapte, când cei care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru ca rănile poporului să nu se închidă, ci să sângereze continuu. Revenirea se va produce de fapt doar când timpurile vor fi coapte, când cei care au purtat povara statului vor fi înlăturat această apăsare. O dată înfăptuită schimbarea de regim, exilații se vor putea întoarce proclamându-se salvatorii patriei, acesta devenind un adevăr nepieritor, pentru că autorii de manuale școlare vor fi de față ca să-l noteze. Petronius enunță solemn ideea că bărbații de stat trebuie să prefere morții orice, sărăcia, dezonoarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru dansurile noi venite tot din America: lascivul tango argentinian, foxtrotul, charlestonul sau shimmy-ul "made in USA", Parisul, Londra și Berlinul sînt orașele simbol ale acestei noi arte de a trăi, Parisul mai ales, unde vin din lumea întreagă toți exilații Europei pentru a se bucura de acest avînt de libertate. Fenomenul nu este nou, așa cum s-a văzut deja, dar în anii treizeci el capătă o amploare fără precedent. Localuri de dans, cabarete, baruri de noapte, music-hall-uri, teatre de bulevard
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
secole, au constituit baza "civilizației" occidentale liberalismul, democrația, umanismul etc, și al căror caracter fariseist și absurd a fost scos la lumină de atrocitățile războiului. Din această atitudine de refuz a realității, în plin război (1916), la Zürich, în mediile exilaților politici din diferite țări adunați în jurul scriitorului Tristan Tzara și a pictorilor Marcel Duchamp și Francis Picabia, la naștere mișcarea de revoltă cu numele de "dada", inspirată de primele bolboroseli ale copilăriei. Ideea de bază a acesteia este că arta
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
care frecventează celebrele centre ale cosmopolitismului cultural reprezentate de marile berării din Montparnasse: Le Dôme, La Coupole, La Rotonde sau La Closerie des Lilas. Scriitorii americani ai "generației pierdute" ca Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway și Henri Miller, se alătură aici exilaților care fug de represiunea dictaturilor mediteraneene și balcanice în așteptarea diasporei antinaziste a anilor treizeci, și pictorilor străini care formează marile "batalioane" ale așa numitei "Școli din Paris" în care figurează printre alții italianul Modigliani, lituanianul Soutine și rusul Chagall
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
o alegere cu totul nefericită și cu un principe regent care își mărturisește deschis incapacitatea sa de a exercita înaltele funcții și care face propagandă fățișă pentru fratele său în exil, în asemenea împrejurări, atît de prielnice, era firesc ca exilatul să se întoarcă în țară și să-și reia tronul. Nu mai stătea în calea lui nici o piedică. 32 În seara de 6 iunie 1930, Carol coboară dintr-un avion la București. El pleacă la Cotroceni unde-l așteaptă principele
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în consiliu, nu puteau obține nici o legătură telefonică. Era firesc ca într-o clipă atît de grea, oamenii politici să se întrunească și să hotărască o linie de conduită, fie linia rezistenței, fie linia acceptării situației create prin revenirea celui exilat. Singur, partidul liberal s-a menținut la actul de la 4 ianuarie 1926. Comitetul central al partidului se întrunește imediat la clubul său din Calea Victoriei și hotărăște a face cunoscut țării că socotește pe Carol ca uzurpator al tronului fiului său
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ceea ce vorbeam mai înainte, de prietenii mei scriitori îmi voi aminti mereu momente disparate petrecute cu unii dintre ei în New York: cu Aurora Cornu, în apartamentul ei din strada 55, Aurora cu poveștile ei care mi-au deschis ușa către exilații români din Paris; cu Theodor Damian, când lucram la revista Lumină lină de la alcătuirea sumarului, la corectura numărului și expedierea lui , dar îmi voi aminti și de anii petrecuți la Columbia University, de studenții și colegii de acolo. Îmi voi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
academice și universitare, dar nu mi-au asigurat aceleași bucurii pe care mi le-ar fi dat, fără întrerupere, poezia. A.B.Știm ce rol important a jucat exilul în trecut.Dar astăzi, ce însemnătate credeți că mai are vocea exilaților? În trecut, dacă ne referim la o istorie mai îndepărtată și anume la epoca pașoptistă, putem spune că exilul scriitorilor și artiștilor români în Occident a pregătit schimbarea ce-a avut loc în patria noastră atunci. Noul exil, cel contemporan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
abia în ultimele clipe Dumitrescu și-a dat glas frustrării de a fi fost înșelat de către comuniști. Grigore Dumitrescu Prima victimă care a avut curajul să vorbească despre Pitești și să își descrie experiența, ajutat și de condiția sa de exilat, Grigore Dumitrescu s-a născut la 24 mai 1923 la Cepari, în județul Argeș. A fost arestat pentru activitate monarhistă în septembrie 1948, ca student la Facultatea de Drept din București. A primit o condamnare relativ mică (probabil 2 ani
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ani. În vârstă de peste 80 de ani au murit: Florian Aron - 82 ani, Timotei Cipariu - de 82 ani, iar Gheorghe Asachi - de 83 ani. Toți scriitorii noștri au murit în țară, singur Bălcescu a murit în străinătate, în Italia, ca exilat. Au murit de oftică : Sihleanu, Cârlova, Depărățeanu, Bălcescu, Lambrior, Niculeanu, Zamfirescu și Filimon. De alienație mintală: Andrei Mureșanu, Eminescu, Ilarion, Eliade Rădulescu și Gheorghe Lazăr. Ceilalți au murit de diferite boli și de bătrânețe...” (2/14 martie 1895). * Nu fără
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Stockholm, 1970, pp. 247-249. La rândul său, Eliade a transcris în mod fidel pasajul după Castellot (mai puțin anul „1897”, care la Eliade devine „1898”), mai ales numele, ceea ce spune că nu era nici el complet avertizat asupra identității acestor exilați suedezi în Siberia. Ceea ce, firește, nu se poate spune despre Strindberg, care publicase, destulă vreme înainte de redactarea scrisorii invocate, lucrarea „Philipp Johann von Strahlenberg och hans karta öfver Asien”, Svenska sällskapet för antropologi och geografi. Geografiska sektionens tidskrift, 1:6
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
unei infiltrări insidioase, păstrînd alura "principialității" și înălțînd ea însăși, cu impertinență, stindardele idealului uzurpat. Acest estetic etic, de care avem vitală nevoie, a fost și este reprezentat, pe cel mai înalt platou, de către cei doi celebri critici ai noștri exilați la Paris." ("Vatra", 277/1994). Pe lîngă activitatea lor, atît de importantă pentru critica românească, Al. Cistelecan ("Vatra", 277/1994), remarcă, la adresa celui care prezenta Povestea vorbei, că "a fost sanitarul moral al culturii noastre postbelice. Dar acțiunea sa morală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de nevoie de la "a opune provocării înțelepciunea, violenței violența înțelepciunii". Occidentul va fi vituperat pentru indiferența afișată față de suferințele Răsăritului. Numeroase erau dovezile indiferenței Apusului la atrocitățile noilor stăpîni ai Răsăritului, atmosferă care îl determină să-și prețuiască destinul de exilat și de om liber. Atunci, în iulie 1957, a realizat, încă o dată că, "fraternitatea virilă dintre noi și destinul nostru, ce trebuie convertit în libertate, nu e un cuvînt, ci Cuvîntul nostru de pe urmă". O sintagmă mult vehiculată după '89
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
responsabilitate spirituală". Rezistența politică prin cultură, propovăduită în exil de Mircea Eliade, va migra și în țară ca o cale de a rezista în fața tăvălugului ideologic. Cu trecerea anilor, nu se mai poate vorbi de un exil unitar, ci de exilați, metamorfoză negativă provocată, pe de o parte de infestarea cu iscoade ale netrebniciei împresurătorii, secondați, "printr-o ironie nefastă, de veleitarii care-și închipuie că exilul începe cu ei; pe de altă parte, timpul și trecerea lui au cristalizat insulele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
D.D.). Aparenta liberalizare nu a schimbat cu adevărat metodele și tehnicile folosite de Securitate, hăituirile, arestările, intimidările, scoaterea din serviciu a opozanților și disidenților a continuat cu aceeași ferocitate. Cum se consemnează în Studiu introductiv, "după spusele scriitorului și disidentului exilat Paul Goma, căruia experiența ca deținut i-a permis să compare metodele Securității din 1950 cu acela din 1970, neîndurătorii anchetatori "cu capete pătrate", și cu accent slav, au făcut loc românilor veritabili, care rareori făceau uz de violență fizică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întîmplare: "Rușii lipoveni se refugiaseră la gurile Dunării în urma unor lungi și nedrepte persecuții religioase. În secolul al XVIII-lea, protopopul lor, Avacuum, un strămoș spiritual al bătrînului cu oile, fusese condamnat, ca și noi, pentru delicte de conștiință și exilat în Siberia. Înaintau prin viscol, el și preoteasa lui, se înfundau în nămeți, femeia se poticnea din ce în ce mai des și cădea în zăpadă. La un moment dat, l-a întrebat deznădăjduită: "Cît o să mai țină, părinte, suferința asta?" "Pînă la moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]