1,411 matches
-
mișcat după 1848, a avut probabil partea lui de contribuție; e vorba însă mai degrabă de o evoluție naturală, de o decantare stilistică treptată. Latențele de solemnitate ale prozatorului ies la suprafață. Toate marile scrieri politice în proză, redactate de exilatul Heliade în ritm febril (precum Souvenirs et impressions d’un proscrit - 1850 ori Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine - 1851) sunt scrise în același limbaj cu textele românești Descrierea Europei după tractatul de la Paris sau Românilor - trei epistole: indiferent
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
compositeur roumain". Iar umila lui "ultimă dorință" nu se poate învrednici nici actuala Românie să i-o îndeplinească? Oare cu ce drept a fost uitată dorința aceasta. Mi se asociază "dorința" lui cu disperatele strigăte de durere ale altui mare exilat, Nicolae Bălcescu, care se tortura la Palermo, că nu i se îngăduise măcar să vină să moară pe pământul unde se născuse: "le e teamă și de un cadavru..." (Scrisoarea lui Bălăceanu către Ion Ghica). Nu uit că am scris (în
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
îngăduise măcar să vină să moară pe pământul unde se născuse: "le e teamă și de un cadavru..." (Scrisoarea lui Bălăceanu către Ion Ghica). Nu uit că am scris (în România literară, 1984, 17, nr. 36) șí despre "dorința" acestui tragic exilat și pe care nu s-a învrednicit nimeni să-l caute realmente, în criptele Capuccinilor din Palermo. S-a reușit asta, pentru osemintele lui Nicolae Titulescu (care erau tot în Franța), fiindcă, după decembrie 1989, un tenace-întru-aceasta ministru de Externe
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
liniști: ar mai exista acolo încă un cenotaf printre altele. Dar ce a rămas din trupul său (nu simplul "nume") să revină unde a dorit el. Să ne gândim și la faptul că acolo, la "Père-Lachaise", el rămâne ca un exilat printre alte nume ilustre în răceala de muzeu funerar a celebrului cimitir. Sunt resturi pământești, acolo, pe care nu le pot veghea, zi și noapte, ca la Te El nu a dorit să fie la "Père-Lachaise" (poate că nici în
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
pe aici, ale iubirii pentru pământul acesta pe care vor tot mai mulți tineri (mișelește îndemnați și criminal neajutați aici) să-l părăsească. El a vrut să trăiască în România, reală, liberă, dar - ca și nefericitul Bălcescu și atâția alții, exilați sau martiri uciși în țară - nu i-a fost îngăduit asta; el a vrut să revină cel puțin resturile trupului neînsuflețit: să se îngăduie, să se poată, acum! Este o temă de actualitate? Da! Și promit (bine ar fi s-
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
Din aceeași ardentă credință națională decurge atitudinea vehement anticomunistă a lui Aron Cotruș, după 1945, de denunțare a agenților imperialismului bolșevic ce s-au instaurat samavolnic la cîrmuirea țării. Tabloul statului totalitar apare zugrăvit în culori crude, vocea contrapunctică a exilatului oscilînd între umilitatea credinciosului și fulgerele sarcastice ale expresionismului social pe care poetul le-a exersat încă de la începuturile sale. Cotruș surprinde în linii aspre figura nefericită a minerului strivit de o implacabilă exploatare ce se ascunde sub dezmățul propagandistic
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
Bellow - Darul lui Humboldt (Ed. Polirom, 249 000 lei); Virginia Woolf - Orlando (Ed. RAO, 89 000 lei); Aldous Huxley - Minunata lume nouă. Reîntoarcerea în minunata lume nouă (Ed. Polirom, 179 000 lei); Stanislao G. Pugliese - Carlo Roselli - eretic socialist și exilat antifascist (Ed. Polirom, 179 000 lei); David Lowenthal - Trecutul e o țară străină (Ed. Curtea Veche, 240 000 lei); Lawrence Durrell - Cvartetul din Alexandria. Balthazar (Ed. Polirom, 139 000 lei); Jean-Baptiste Botul - Viața sexuală a lui Immanuel Kant (Ed. Humanitas
Agenda2003-5-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280648_a_281977]
-
perioadă când Miles Davis se convertea (și îi acomodă pe melomani) la "electric jazz", Silveștri putea apărea drept reprezentantul unei concepții muzicale revolute, daca nu cumva muribunde. Era epoca radicalismelor contestatare "șaizecioptiste". Cine să-și mai amintească de faptul că exilatul român își începuse carieră că autor al unor compoziții iconoclaste, în răspăr cu ambianța nu prea favorabilă avangardelor muzicale predominantă în patria să? Din fericire, catre finele secolului 20, remarcabilă pianista (româncă stabilită la Londra) Anda Anastasescu a acționat decisiv
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
valențele din acest câmp semantic fiind clare și robuste, în contururi de un relief net și sever. Deși aparțin actualității, personaje precum Salomea și Lala se revendică de la fondul arhetipal, iar Stratis, naratorul și alter egoul autorului, este poetul și exilatul ce, întors în patrie, contemplă cu tristețe o societate săracă și periferică, năzuind s-o purifice din interior. Multiplele piste de lectură sugerează o aventură spiritual celestă cu direcție surprinzătoare, de sus în jos, ca și când scopul ultim nu este spiritualizarea
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
și de gene culturale românești în cultura iudaică. Deci premiul românesc Ovidius conferit unui israelian înseamnă pentru mine un dialog între gene. Pe de altă parte, Ovidiu este un arhetip al poetului în exil; ori eu sunt un rod al exilaților, un nepot al refugiaților și al fugitivilor. într-o dimineață la Neptun, m-am dus singur, în zori, la malul mării, ca să discut cu Ovidiu. Și am constatat că poetul vorbește și limba ebraică. La Marea Neagră, Ovidiu a vorbit pentru
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
ca să li se vadă ceasul de la mână, Gabriel Plesea face tot posibilul ca să i se vadă New York-ul din spate. Strădania să este atat de mare, încât doi dintre zgârie-nori pot fi confundați cu urechile a hipertrofiate a ale distinsului exilat. Dar și mai înduioșător este să descoperim în ochii new-york-ezului de origine română că armata de fotoreporteri se reduce de fapt la un prieten amabil sau poate doar la un aparat de fotografiat cu declanșare automată pe care Gabriel Plesea
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
pentru memoria personală. Din fericire, ea a găsit un remediu: să nu se lase ispitită de notațiile resemnate. Refuză, cu dârzenia celei ce și-a păstrat decenii la rând un echilibru laborios. Unul cu o dublă fisură: mama și destinul exilatului. O vinovăție autoimpusă, peste care nu a trecut, de fapt, niciodată. Volumul de față, dincolo de ineditul său, are și o nuanță în plus. Anume, Monica Lovinescu nu a reușit să-l corecteze, așa cum procedase în celelalte șase cazuri. Totuși, ne
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
așeza răcnind m-a făcut mama/ oltean dantele de argint, spumoase// pe fesele bătrîne/ scofîlcite/ ale istoriei municipale” (Fesele istoriei municipale). Partea visătorului e solitudinea, care e doar un început al punițiunii: „Singurătatea e-o pedeapsă/ prea blîndă pentru cel exilat/ între hărți, între cărți,// pentru stihuitorul pe cont propriu,/ departe de larma gîngavă/ a istoriei literare” (Să mă alătur turmei?). Anonimatul constituie corolarul explicabil al izolării celui ce se simte „poet neînsemnat de ștampilele/ gloriei literare” (Poveste străină). Care e
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
de existență, nu mai putea să o părăsească. Și totuși, Irina Grigorescu s-a întors după 1990 la vechea Europa, la vechea universitate, la vechea limba cotidiană, păstrându-și însă că scriitoare condiția "amfibie", inclusiv lingvistică. Sfatul lui Eliade către exilați, de a-l imită mai degrabă pe Dante din epoca Ravennei, decât pe Ovidiu la Tomis, își găsește expresia în acest mic opus admirabil al Irinei Grigorescu printr-o exemplara ieșire din dilemă funciară a expatriatului, altfel spus într-o
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
de rufe ancestrale - câteva zdrențe de piele în formă de foi de viță-de-vie, tocite de o prea lungă întrebuințare" (p. 47). Grigore Cugler are o situație de două ori ingrată: o dată ca epigon al lui Urmuz, a doua oară ca exilat a cărui operă a ieșit din circulație și a fost restituită târziu, când moștenirea avangardismului fusese aproape lichidată. Din nefericire, sumarul volumului este dezordonat, datorită absenței unui redactor de carte și a neglijențelor unei edituri improvizate. Mențiunea îngrijitorului ediției, Mircea
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
e narcisistul, hedonistul, expansivul, apolinicul care se așează mereu în centrul Universului, care dictează, după bunul plac, existenței și ale cărui toane, capabile să transmuteze lumea, îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut, proscrisul, marginalul, exilatul care nu cere decât o clipă de consistență a existenței, călduțul domestic, consolarea contingentului și a banalului și eșuează, lamentabil, într-o "contabilizare a propriei nonexistențe". N.S. monopolizează propria generație literară, face victime și emuli chiar după patru decenii, are
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
din vis. Și el a fost eliberat în mai puțin de doi ani. Pînă acum știința nu a putut explica asemenea lucruri. Î. În aproape toate cărțile despre exil, am citit o variantă a ceea ce s-ar putea numi visul exilatului. Vă rog să-mi povestiți varianta dvs: „Mă aflam în Rusia și...” R. Nu am visat niciodată că mă întorc în Rusia și n-am simțit niciodată nici un fel de nostalgie în acest sens... Î. În închisoare, fiecare om a
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
voce tare, întrerupândo mereu, în așa fel încât lectura a durat trei zile. Până la urmă i-a permis s-o publice. Ceea ce, se pare, a fost impulsul primar în interesul Lilei față de Nabokov a fost împrejurarea că erau amândoi niște exilați. Lila nu și-a amintit niciodată nimic din viața ei în Iranul precomeinist și și-a închipuit, probabil, că întrebările ei vor primi un răspuns citindu-l pe Nabokov. Cartea ei nu ne spune dacă lucrurile stau așa. Ceea ce n-
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
al Marianei Marin: "Poemul pune în opoziție frumusețea țării și chinul parcă fără sfîrșit al locuitorilor ei. Drama Marianei Marin era, la peste un secol distanță, aceeași cu a pașoptiștilor români. Să ne amintim de suferințele personajului lui Bolintineanu, Conrad, exilat pentru că a dorit libertatea patriei sale. în fond, revolta Marianei Marin are rădăcini romantice. Ea îmbracă în "Peștișorul de aur" un aparent caracter dilematic." Ironie, inventivitate, precizie. Sînt instrumente care pot depăși impasul în care se găsește pentru moment "critica
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
surghiunit la Soveja, Russo a scris un jurnal după toate regulile unei asemenea specii de la Amiel încoace. Diaristul evocă melancolic "târgul", notează cu umor în stare să ascundă dezolarea secvențe din realitate prinse în imagine literară. Iată o "întrevorbire" între exilat și ministru: - "Domnule, domnia-ta vrei să răzvrătești țara! - Eu, domnule ministru? Zău nu vă înțeleg! - Domnia-ta ai scris o bucată, care atacă orânduiala publică și întocmirea țării. Va să zică domnia-voastră, domnilor, nu voiți să vă astâmpărați și să trăiți
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
scriitorilor demni. Voi pune în paranteză anul în care au murit, pentru a da o idee de supraviețuirea lor în condițiile regimului comunist. Dacă ar fi să sistematizez pe categorii, aș distinge următoarele situații: 1. disidenții și oponenții anticomuniști; 2. exilații; 3. evazioniștii sau indiferenții; 4. victimele regimului comunist; 5. cei care nu au fost membri ai PCR. Mă voi referi numai la câteva situații. V. Voiculescu (1963) și Lucian Blaga (1961) sunt numele mari care pot fi contrapuse imediat marilor
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
și încă-tânărul autor oficial din anii directoratului la "Viața Românească" și la ESPLA (1953-1958) există o adevărată prăpastie. Experiențele plus modurile de a le trăi și consuma sunt parcă desprinse din biografii diferite. La fel, între realist-socialistul Petru Dumitriu și exilatul căzut, în Occident, într-o prelungită transă religioasă numai numele mai reprezintă elementul de legătură. O ultimă schimbare la față petrecându-se în anii din urmă ai scriitorului, când el și-a redobândit interesul pentru propria operă și a încercat
O vară de neuitat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7952_a_9277]
-
care a devenit curând populară în rândurile publicului instruit și chiar ale celor analfabeți cărora trebuia să li se citească articolele. Din cauza poziției gazetei, judecată liberală și revoluționară, ea a fost curând interzisă, iar redactorul și unicul autor al ei exilat. Între martie - aprilie 1877 au apărut 15 ediții, din care nu au mai rămas exemplare. La 22 iunie 1877 Sanua a fost nevoit iarăși să părăsească Egiptul la bordul vaporului „Freycinet” care a plecat din Alexandria cu direcția Marsilia. Exilat
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
fi fost și alte locuri unde ideea patrimoniului comun european să fi fost bine reprezentată. Să luăm Suceava, cu arhitectura ei și cu lupta istorică împotriva invadatorilor răsăriteni. Gura Humorului, cu mănstirile din împrejurimi. Iașul, la fel, Tomisul lui Ovidiu, exilatul imperial al Romei severe. Ce să mai zicem de Timișoara... Las Brașovul, drag mie, la urmă. Dinadins, ca oricare ființă la care ții, și pe care din politețe n-o pui în frunte. Numai dacă aș aminti de legenda ucenicului
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
regimul Ceaușescu. Despre Deșliu nu se menționează că este și un fost proletcultist privilegiat în anii '50, într-o lume, binecunoscută de D. Schlesak, ca rămânând una a "minciunilor verosimile", cum o prezintă prozatoarea dictaturii din Est, Herta Müller. Întoarcerea exilatului transilvan nu devine sosire ori rămânere, ci o pură călătorie "acasă", încheiată cu o imposibilă regăsire. Autorul cărții trăiește un dublu eșec. Nu-și va regăsi nici meleagul natal, după care a tânjit, și nici sinele căzut, cioranian, în și
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]