1,252 matches
-
structură a principalilor factori de influență ai comportamentului consumatorului: Factori endogeni: factori psihologici: nevoi și motivații, procese senzoriale (senzațiile, atenția, percepția, imaginile), atitudini și preferințe, învățarea, personalitatea și imaginea de sine. factori personali: vârstă, sex, ocupație, stil de viață. Factori exogeni: factori culturali: cultura și subcultura; factori sociodemografici: factori demografici, clasa socială, grupul de referință (un loc special îl ocupă familia) ș.a.; factori economici: gradul de dezvoltare economică a țării<footnote Diana Tănase, „Industry - vector of economic development”, 2nd International Conference
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
prin care această filosofie a sa este transpusă în viața cotidiană - oferă întreprinderilor posibilitatea de a se adresa unui anumit segment de piață bine definit, de a cunoaște nevoile consumatorului și de a le satisface într-un mod superior. Factorii exogeni ai comportamentului consumatorului Capitolul 9 Factorii culturali 9.1. Cultura și subcultura - precizări terminologice 9.2. Componentele culturii Obiective: După parcurgerea acestui capitol, veți putea: • defini noțiunile de cultură și subcultură; • determina componentele culturii; • înțelege rolul factorilor culturali în procesul
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
interne) și o sensibilitate proprioceptivă (semnalele venite de la receptorii specifici din mușchi, tendoane și articulații). în același timp, sensibilitatea este dependentă de integritatea și maturizarea căilor nervoase; prin urmare, la un copil cu dizabilități mentale/intelectuale de etiologie patologică sau exogenă, există o mare probabilitate de diminuare a sensibilității, fapt confirmat în realitate de prezența la acești copii a unor praguri ridicate în cazul sensibilității absolute, dar mai ales în cazul sensibilității diferențiale. Afectarea sensibilității normale reprezintă una dintre trăsăturile care
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
Feuerstein, acești factori pot fi clasificați astfel: a) Factorii declanșatori distali (îndepărtați): de origine endogenă: afecțiuni organice (mai ales la nivelul sistemului nervos central și al analizatorilor auditiv și vizual) sau tulburări de natură genetică; de origine emoțională; de origine exogenă: nivel socioeconomic scăzut, familii sărace , epidemii etc. b) Factorii declanșatori proximali (apropiați): lipsa experiențelor adecvate de învățare, care împiedică elevul să își formeze strategii eficiente de învățare în vederea integrării sale în școală și în societate. Dezvoltarea necorespunzătoare a sistemului nervos
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
societatea au tendința de a aglutina problema membrului unei familii cu problema familiei ca atare. Iar pentru familia în cauză vin semnale suficiente pe această linie din partea unităților menționate. Autocaracterizarea ca având probleme sau nu se datorează nu numai etichetărilor exogene, ci și procesului mai amplu de comparație socială. Intenționat sau spontan, direct sau indirect, prin prisma unor standarde și practici socioculturale, familia se compară cu alte familii și situații și dezvoltă o imagine de sine ca prezentând sau nu probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
exprimare a eului, și nu una inhibitoare. În caz contrar, familia are șanse să devină un mediu psihopatogen. Rezumând, am putea vorbi și în cazul familiei și a problemelor sale de factori structurali și factori ideologici. Primii țin de condiționările exogene (habitat, piața muncii, sistemul școlar), dar și de structurile și caracteristicile endogene ale sistemului familial (părinți-copii, bărbat-femeie, subsisteme cristalizate emoțional). Ceilalți, de procesul comunicațional, de sistemul de crezuri, de modul de gândire, de mituri. Psihoterapia nu poate interveni în schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
determinării aceluiași sindrom de către viruși diferiți. Evidențele epidemiologice argumentează această teorie. Totuși, până în prezent nu a fost pus în evidență un virus specific pentru SM, deși cercetările în acest domeniu au fost și sunt nenumărate. În cadrul factorilor de mediu sau exogeni, în actuala perioadă, virușii merită un loc special, datorită abundenței literaturii de specialitate și a speculațiilor privitoare la ei. Ipoteza virală, rod al studiilor epidemiologice, se bazează pe mai multe argumente. Coeficienții de ser cu anticorpi antivirali și în special
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
puțin mai ridicat decât cel al dizigoților 3%. MOYA (1962) studiază 350 de cazuri de SM familiale, din care 104 conțineau gemeni. În studiile gemenologice s-a pornit de la premisa că monozigoții, având aproximativ același genom vor reacționa la factorii exogeni la fel. Într-un studiu de 68 perechi de gemeni, dintre care 39 monozigoți și 29 dizigoți, MACKAY (1966) arată o concordanță de 15,4% pentru monozigoți și 10,3% pentru dezigoți. Procentul nu a depășit 28% niciodată la monozigoți
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
COMPSTON ce colectează probe de sânge de la gemeni dintre care unul bolnav de SM. Se izolează ADN din leucocite și se depune într-o „bancă“ de eșantioane pentru a fi folosit ulterior când va fi nevoie. Aceasta, împreună cu unii factori exogeni ar determina boala. Acest termen de predispoziție, altă dată fără conținut, astăzi ascunde ceva definibil în termeni morfofuncționali. Se poate spune că acest „cunoscut“ într-o anumită măsură astăzi este sistemul H.L.A. (human-lymphocite-antigen). Antigenele de histocompatibilitate sunt definite genetic
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
rol nociv asupra SM. Părerea noastră este că travaliul influențează mai mult negativ, decât sarcina propriu zisă evoluția bolii. Deasemenea am constatat că întreruperea sarcinii pe cale artificială influențează tot atât de negativ SM precum sarcina și travaliul. 21 Cel mai discutat factor exogen ce ar influența SM este factorul nutrițional. Pe baza corelațiilor geografice s-a sugerat că o alimentație bogată în grăsimi animale ar fi asociată cu o prevalență ridicată a SM. În sprijinul acestei ipoteze născute din epidemiologia geografică, au fost
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
se realizează prin două căi: o cale pe care fragmente proteice virale, asemănătoare fragmentelor proteice mielinice sunt recunoscute ca antigen, cu apariția unei reactivități imune încrucișate, și o a doua cale în care activitatea unui factor lezional endogen inflamator, sau exogen (viral, bacterian), produce fragmente peptidice antigenice mielinice, sau ale unor alte componente importante din sistemul nervos central, cum ar fi oligodendrocitele, declanșând o mulțime de reacții autoimune. Toate aceste reacții se produc pe un teren de predispoziție genetică, cu participarea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în direcții diferite. Cât din relațiile internaționale, și în ce circumstanțe, este guvernat de conjuncția hobbesiană dintre anarhie, egoism și egalitate? Ca să folosim jargonul științelor sociale, care sunt forțele relative ale "variabilelor endogene" (factori incluși în teorie) și ale "variabilelor exogene" (cei neincluși)? Vom reveni, în mai multe rânduri, la această întrebare pe măsură ce avansăm. Waltz și realismul structural Realismul "clasic" al lui Hobbes acordă importanță anarhiei și egoismului aproape în aceeași măsură. Deși realismul "neoclasic" (Rose 1998) a reintrat oarecum în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
poate exista răspuns la întrebarea (structurală) privind relativa stabilitate a sistemelor bipolare și multipolare. Structura împinge statele în anumite direcții. Ea nu determină în mod mecanic rezultatele. Statele sunt de asemenea subiectele a numeroase alte presiuni și influențe. Uneori, "variabilele exogene" sunt decisive în determinarea deznodămintelor. Aceasta nu scade din importanța polarității sau a anarhiei. Se întâmplă doar ca, uneori, alte forțe să fie mai puternice. Predicțiile realismului structural sunt, precum notează în mod repetat Waltz, "indeterminate" (1979: 124, 122, 71
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
loc, eroarea trebuie atribuită teoriei. Cea mai interesantă situație este, totuși, cea în care presiunile prevăzute pe cale teoretică intervin, dar ele sunt copleșite de alte forțe. Semnficația celui de-al treilea tip de "eroare" teoretică depinde de care dintre variabilele exogene triumfă, cât de des și în care anume cazuri. Vom dori să știm de asemenea cât de puternice trebuie să fie acele forțe exogene pentru a triumfa în fața variabilelor endogene. Dacă variabilele endogene reușesc ca aproape de fiecare dată să țină
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
alte forțe. Semnficația celui de-al treilea tip de "eroare" teoretică depinde de care dintre variabilele exogene triumfă, cât de des și în care anume cazuri. Vom dori să știm de asemenea cât de puternice trebuie să fie acele forțe exogene pentru a triumfa în fața variabilelor endogene. Dacă variabilele endogene reușesc ca aproape de fiecare dată să țină piept manifestărilor forțelor exogene, cu excepții doar când acestea din urmă se află la expresia lor maximă, atunci înseamnă că teoria este deosebit de puternică
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
des și în care anume cazuri. Vom dori să știm de asemenea cât de puternice trebuie să fie acele forțe exogene pentru a triumfa în fața variabilelor endogene. Dacă variabilele endogene reușesc ca aproape de fiecare dată să țină piept manifestărilor forțelor exogene, cu excepții doar când acestea din urmă se află la expresia lor maximă, atunci înseamnă că teoria este deosebit de puternică. Dacă o gamă largă de variabile exogene relativ slabe modifică în mod regulat efectele variabilelor endogene, teoria nu este tocmai
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Dacă variabilele endogene reușesc ca aproape de fiecare dată să țină piept manifestărilor forțelor exogene, cu excepții doar când acestea din urmă se află la expresia lor maximă, atunci înseamnă că teoria este deosebit de puternică. Dacă o gamă largă de variabile exogene relativ slabe modifică în mod regulat efectele variabilelor endogene, teoria nu este tocmai "greșită" presiunile prezise operează totuși dar nici nu este foarte utilă. Orice teorie trebuie să emită ipoteze simplificatoare. Asumpțiile fructuoase nu iau în considerare factori care sunt
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
susținut administrația lui George W. Bush (Mearsheimer și Walt 2002). Concluzie La începutul acestui capitol am argumentat că liberalismul a fost o abordare din interior spre exterior a relațiilor internaționale, deoarece liberalii sunt în favoarea unei lumi în care endogenul determină exogenul. Intenția lor este de a extinde legitimitatea aranjamentelor politice interne din statele democratice către relațiile dintre toate statele-națiune. Cu alte cuvinte, liberalii cred că societatea democratică, în care libertățile civile sunt protejate iar relațiile de piață au prioritate, poate avea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sunt raționali, capabili de a stabili calea cea mai eficientă și eficace pentru a-și realiza interesele în cadrul constrângerilor mediului în care se află. În al doilea rând, și continuând ideea de mai sus, se presupune că interesele actorilor sunt exogene interacțiunii sociale. Se consideră că indivizii și statele intră în relații sociale cu interese deja formate. Interacțiunea socială nu este considerată a fi un determinant important al intereselor. În al treilea rând, continuând ideea de mai sus, societatea este înțeleasă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
exprimată prin ideea neoliberală a statelor ca egoiști raționali: actori care sunt preocupați în primul rând de propriile interese înguste, și care urmăresc acele interese în maniera cea mai eficace posibil. Ca și neorealiștii, neoliberalii tratează interesele statului ca fiind exogene interacțiunii interstatale, și nu văd nicio nevoie să creeze o teorie legată de formarea intereselor. De fapt, explicarea originilor intereselor statelor este exclusă în mod explicit din domeniul teoriei neoliberale. În final, neoliberalii trec dincolo de imagistica în întregime sistemică a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
liberale sau naționaliste. În al doilea rând, constructiviștii argumentează că înțelegerea modului în care structurile non-materiale condiționează identitățile actorilor este impor-tantă pentru că identitățile influențează interesele și, implicit, acțiunile. Așa cum am văzut mai sus, raționaliștii cred că interesele actorilor sunt determinate exogen, adică actorii, fie ei indivizi sau state, interacționează având un set de preferințe pre-existente. Neorealiștii și neoliberalii nu sunt interesați de unde provin aceste preferințe, ci doar de modul în care actorii le urmăresc strategic. Societatea internă și internațională este astfel
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ar fi "predispuși la existența în grup", ci în sensul că identitățile lor sunt constituite prin normele, valorile și ideile instituționalizate ale mediului social în care acționează. În al doilea rând, în loc să trateze interesele actorilor ca fiind determinate în mod exogen, ca fiind date anterior interacțiunii sociale, constructiviștii tratează interesele ca fiind endogene unor asemenea interacțiuni, consecințe ale dobândirii identității, învățate prin procese de comunicare, de reflecție asupra experienței și de întruchipare a unor roluri. În al treilea rând, în vreme ce raționaliștii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
egalitate suverană, 117 egalitatea de gen, 248 egoism, 44, 45, 49, 52, 265 eliberare națională, 124, 151 elite, 75, 82, 108, 114, 144, 234, 235 emancipare, 36, 84, 142, 146, 148, 261, 278 emigranți, 238 empirism, 43, 168, 237 endogen / exogen, 49, 55 epistemologie, 185, 213, 234 era nucleară, 24, 82 etică, 164, 206, 267 etnicitate, 150, 195, 251 eurocentrism, 149 excludere, 181, 192, 193, 195, 196, 202, 205 excludere socială, 136, 167, 172 experți, 264 exploatare, 90, 117, 127, 130
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
obișnuite au pierdut orice putere de a desemna o realitate care le scapă. Oameni ai umbrei, oamenii Complotului scapă prin definiție de regulile cele mai elementare ale normalității sociale. Ei construiesc în interiorul oricărei comunități conștiente de coerența sa un corp exogen, supus în chip misterios propriilor sale legi, necon-formîndu-se decît propriilor sale imperative, propriilor sale dorințe. Apăruți din altă parte sau de nicăieri, fanaticii conspirației întruchipează Străinul în sensul deplin al cuvîntului. Cine sînteți voi, oameni buni, de unde veniți? întreabă Michelet
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acționând prin regiunea 5’ care flanchează gena. Expresia genei insulinei reprezintă un proces bine reglat în care intervin numeroase molecule modulatorii, în interiorul nucleului și în afara lui. Unele fac parte din „mecanismul endogen” de reglare, în timp ce altele fac parte din „mecanismul exogen” (factori care provin din mediu și ajung prin circulația sistemică până în circulația insulară). Dintre acestea, cele mai importante sunt moleculele nutritive: glucoza (rol principal), acizii grași și aminoacizii, sau unii produși ai metabolizării lor (corpii cetonici, de exemplu). Aici este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]