1,782 matches
-
sfîrșitul zilelor mele". Se vor întîlni în septembrie 1998, la Giurgiu, cu fostul torționar, mînat de o hotărîre disperată în a-și ispăși păcatul, disperare care pare a echivala necugetarea cu care s-a aruncat atunci în săvîrșirea păcatului. Se explicitează Doinei Jela pentru ce s-a mărturisit în 1993: Dacă ei nu mai veneau, doamnă!? M-am dus pentru că ei nu mai veneau. Îl privesc în ochi și omul îmi susține privirea, cu hotărîre. Eu am vrut să fiu judecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
măritat primesc suport la nivelul cuvântului ritual din colinde, balade fantastice, basme, descântece, orații de nuntă și cântece ritual-ceremoniale; semnificațiile iradiază și către alte specii, precum cântecul de leagăn sau cântecele de Lioară, iar imaginarul arhaic conturat de obiceiurile familiale explicitează adeseori reprezentările poetice. Sfârșitul copilăriei așază tinerii într-o sferă vulnerabilă a incertului, similară cu perioadele cosmice de trecere. Privit din punct de vedere social, acest moment devine critic „prin tulburările pe care le poate aduce ordinii sociale”. Izolarea individului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
selecția sufletelor prin cunoscutul motiv al scrierii: „Jos la răsărit,/ La galbenu soare/ Este o scară-naltă,/ O scară de fier/ Pân’ la naltu cer;/ La mijlocul ei,/ Neagră Samodivă,/ Cu cartea pe mână”. Această semnificație a numelui devine aproape programatic explicitată în singura variantă în care Bogdan este ucis: „și d-acuma-ncoace/ Sâla e jurată:/ Când intră la om în casă,/ Ce găsăște, nu mai lasă...”. Confruntarea cu moartea însăși sau cu „viitoarea soție prezentată în chip monstruos, ca o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu dor de perfecționare. În răbdare stă, nu se știe exact unde și cum în cuprinsul ei, inspirația, iar nu cum se crede îndeobște că ea, inspirația, vine intempestiv, pe nepregătite și de-a gata. Știu sigur dar nu pot explicita această siguranță că unde nu este, cum spui, har și inspirație, acolo nu este creație adevărată. De fapt și de drept, aceasta este însăși taina creației. Există o dinamică a literaturii române, ziua de azi cere tributul zilei de ieri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Una se referă la Narcis, dar nu este acel Narcis care se contemplă, îndrăgindu-se de propriul chip, ci, așa cum arăta Julia Kristeva, este vorba de contemplarea Celuilalt din oglindă, care se îndepărtează. A doua direcție, care în nenumărate moduri explicitează opera eminesciană, este mitul orfic. Ceea ce Marcel Raymond observa prin Charles Baudelaire, adică imposibilitatea imitării naturii și "încarnarea propriului eu" al acesteia, începuse în romantism, dar devine abia la poeții postromantici o traversare a unui labirint, ce se referă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eminesciană în ansamblu comentează Mihai Cimpoi unele din poemele și nuvelele sale sau chiar în articolele publicistice având formă de dezbatere filosofică (Immanuel Kant este chiar prototipul bătrânului dascăl din Scrisoarea I și personaj-referent în Archaeus), găsim o implicată sau explicită situare în problematicitate sau ridicare la rangul de problemă sub genericul Totul este problemă [...] Eminescu procedează ca și Heidegger spre a găsi drumul de ieșire din labirintul contradicțiilor:se împacă cu contradicțiile iscate, le adâncește chiar, depunând eforturi de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ajuns, în opera lui, în totalitatea ființei lui, forma ideală. El a fost și rămâne suprema alcătuire. Versurile lui vor trezi sonorități veșnic nouă, cât va dura limba aceasta". Evocând momentul de la Putna, Tânărul poet (adică imaginea tânărului Eminescu), se explicitează pe sine:" În imaginea lui Ștefan Voevod eu aș vrea să-mi oglindesc propriul meu destin. Destin pe care l-am fixat pe o axă care m-a dus de la Viena la Putna. În Viena mi-am fixat visurile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poluarea, să formeze un al doilea cerc biocenotic, derivat și În același timp suprapus peste vechiul cerc sau rețea biocenotică. Rezultatul sau câștigul evolutiv n’ar fi altceva decât mărirea stabilității și adaptabilității biosferei. Și, pentru că am considerat util a explicita aceste considerații, poate puțin ermetice, Încerc acum să analizez soarta deșeurilor gospodărești. Mass-media locală insistă asupra permanentei depășiri a nivelului poluării râului Bahlui În aval de Iași. Sau că instalația de epurare a Iașilor nu face față solicitării. Sau... Cauza
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Măcar dacă ne amintim de aceste ultime zile, În care tehnologia a Îngăduit iluminarea unei biserici, transmisia directă de la Mitropolie, prepararea bucatelor din fața dumneavoastră. Ce ne stă Însă În putere, fiecăruia dintre noi, e să ne opunem poluării mecanice. Să explicitez. Avem de-a face cu un week end prelungit, În care mulți vor prefera poate să petreacă o zi În natură; cu miel, ouă roșii, cozonac și toate celelalte. Vor rămâne resturi. Vă rog să mă credeți, aceeași cantitate de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
că "întîlnirea" nu ipoate fi planificată, nu poate fi pregătită în mod special de profesori; ea are un caracter întîmplător, și numai un număr restrîns de elevi sînt cuprinși de "raza fulgerului" său (23, pp. 111-128). Deși teoreticienii existențialiști nu explicitează relația "întîlnire" "trezire", se poate aprecia că "întîlnirea" este o formă de "trezire", ea dezvăluind noi potențe, spre a căror valorificare este îndreptat cel ce se educă. Nu se poate contesta faptul că, în decursul perioadei de instruire, unii tineri
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atâta interes, bunăvoință și răbdare față de atât. Mergând până la sacrificarea (crucificarea) Unicului Său Fiu. Pronia, lucrarea lui Dumnezeu sunt deci și ele, din vecii vecilor, „orientate”. Găsesc în cartea mea din 1987, Fereastra criticului, p. 409, o încercare de a explicita intenția polemică de la care a pornit scrierea Dicționarului personajelor lui Dostoievski: „Când se vorbește și se scrie despre Dostoievski se vorbește și se scrie, mai ales, despre marile personaje ale marilor sale romane sau povestiri. Lucru, în același timp, firesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
recognoscibile pentru toată lumea" (2005a: 153). Autorul insistă asupra forței cu care imaginile subconștiente se impun percepției și nu vede rațiunea drept un paliativ al automatismului interpretativ al privirii: gândirea rațională intervine a posteriori, nu pentru a corija, ci pentru a explicita interpretarea realului prin privire, pentru a pune în lumină sistematizarea caracteristică percepției delirante. Metoda "paranoico-critică" datorează mult înțelegerii viselor elaborată de Sigmund Freud; pentru Dalí ea este o tehnică ce implică folosirea procesului activ al minții pentru a vizualiza anumite
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
reașezat, pentru a răspunde noilor realități sociale sau spirituale (exemplele lui Augustus sau Constantin I sunt elocvente). E adevărat că nici la Aristotel și nici la maestrul său − singurii teoreticieni greci ai politicului, după cum îi numește Finley (179) − nu sunt explicitate sensul și importanța acordate de cetate legitimității și nici nu este precizat dacă ea ar impune o anumită obligație politică sau un comportament politic; totuși, legitimitatea ar fi subînțeleasă în sistemul de argumentare al fiecăruia (mai pronunțat la Stagirit, pentru că
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
niveluri a fost menționat explicit, însă tangențial și izolat de către Waltz, care i-a preferat o altă etichetă imagini, pentru a semnifica diferite categorii de factori care determină războiul: factori depinzând de oameni, de state, respectiv de sistemul internațional. Sintagma explicită nivel de analiză a fost consacrată în 1961 într-un articol publicat de David J. Singer, care sugera că diferitele concluzii asupra cauzelor războiului izvorăsc de fapt din distincții analitice necesare între explicații ale evenimentelor internaționale construite unele la nivelul
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
nivel de sistem. În cazul acestora din urmă, unicul eșalon la care ele pot apărea este al treilea (polaritatea); primele două (anarhia, respectiv absența diferențierii funcționale) sunt parametri, nu variabile. O teorie strict sistemică a politicii internaționale ar trebui să expliciteze presiunile exercitate și posibilitățile de acțiune oferite de sisteme având diferite structuri, fără a intra însă pe terenul politicii externe adică fără a trata modul sau eficacitatea cu care unitățile vor răspunde acestor presiuni și posibilități. Teoria trebuie să lege
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
de la convențiile estetice și etice, constatând, de pildă, după o amplă investigație, „lipsa de conștiință artistică la Tudor Arghezi”, cu toate că în general aprecierile sale sunt în consens cu cele „oficializate”. Un interesant studiu, Poezia ochilor la Eminescu (1939), încearcă să expliciteze simbolistica și conotațiile metaforice ale ochiului în diferite contexte eminesciene, precum și modalitățile de creare a imaginilor axate pe ochi/privire. Prima plachetă de versuri a lui F.-R., Maria Magdalena, tipărită în 1937, este, în principal, o manifestare de fervoare
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
lui Yarmin), kafkiene (Scara principală), onirice în linia autohtonă a lui D. Țepeneag (Mitomantologie), când nu de-a dreptul poematice (Porțile Sfântului Petru), aceste texte prefigurează contururile unui univers al vulnerabilității captive, pe care îl vor dezvolta și îl vor explicita romanele realiste publicate în anii următori. Deși modest ca reușită estetică, romanul Lumină pentru cei singuri (1975; Premiul Comitetului Central al UTC) se instalează într-o perspectivă critică bine determinată: personajul principal este un tânăr activist la Centrul Universitar, victimă
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
pildă de Ciprian șiulea În Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ei direcții, teoria enunțării sau pragmatica, sînt lăsate la o parte (deși pragmatica nu e total ignorată În cuprinsul cărții). Despre cognitivism nici nu mai poate fi vorba, iar “culturalismul” e un concept atît de cuprinzător Încît merita să fie explicitat. Nu-i putem cere Însă prea mult unui singur autor. Deși nu inovează, virtual măcar, lucrarea sa recunoaște implicit problema cu care se confruntă cultura, mai mult, societatea și indivizii, În pragul mileniului trei: comunicarea. Tema din remă a cărții
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mesajul social, profund uman, dintr-un roman premiat după 11 septembrie 2001? Cum să mai conteze strict „literatura”, valoarea estetică adică? Al doilea, care s-ar face că-l eludează pe primul, l-ar aminti pe Emmanuel Lévinas și ar explicita ceea ce, cred, e foarte limpede. Da, desigur, dragi cititori, Femeia și Bărbatul trebuie să fie mereu Doi pentru a nu abdica unei demnități identitare, pentru nu bruia principiul discriminator esențial al mundanității, pentru a nu atenta vreo teribilă dată la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care, deși n-ar trebui, ținem Întotdeauna cont. Franșoise, contabila lui Pierre, este părăsită de soț tocmai cînd Pierre se hotărîse să-și părăsească soția pentru Mathilde. Ei bine, acum, n-o mai face. Textul este transparent. Singura inserție metanarativă explicitează o ocurență voit desuetă a subjonctivului. Pentru credibilitate și În ton cu moda, romanul e scris la persoana I: naratoarea este Chloé. Conform unei tendințe individuale reperate la nivel societal de Jean-Claude Kaufmann, aceea de a „a ieși din cadrele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În momentul apariției. Orizontul În care se Înscrie deci literatura modernilor este dispariția. Nu dăinuirea. Ceea ce dăinuie din ea, odată cu trecerea timpului, sînt dovezile ei de iconoclasm, vii În diferite momente ale istoriei, ajunse relicve astăzi. Un discurs care Își explicitează intenția de a deveni model și deci de a transcende prezentul este lovit imediat de invaliditate estetică pentru că derogă de la legea imanenței: literatura nu contează decît dacă e vie, și nu e vie decît dacă are măsura omului care o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de mitologie (1981) și Cortina (1983), pentru ca Eglogă (1984) să înregistreze (sub un moto extras din lirica lui Lucian Blaga), în mii de versuri, povestea unei femei singure, trăind la țară, cu sonorități și cadre ce leagă - fără o conștiință explicitată în text a faptului - lumea lui G. Coșbuc din Mama cu cea a Moromeților lui Marin Preda și cea din La Lilieci de Marin Sorescu. Sfârșitul acestui veritabil roman în versuri face prin rezumat, cvasididactic, racordul cu citatul tutelar: „A
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
sau mai puțin perceptibil. - Trasarea unei dezvoltări coerente. Ca orice sistem complex, firma trebuie să fie suficient de diferențiată pentru a fi În simbioză cu mediul său și suficient de integrată pentru a continua să existe ca entitate distinctă. Planificarea explicitează aceste linii, evaluează posibilitățile și se asigură că finanțarea globală este posibilă. - Ameliorarea performanțelor. Practic, este imposibil de atribuit planificării eticheta de variabilă explicativă. Foarte variabil În structura sa, planul strategic conține studii exploratorii și adesea discontinue, analize ale potențialului
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
în cazul animalului. Nu este necesar să inventăm o dorință specială de mâncare la om dacă stabilim cu claritate că acesta are aceleași spasme de foame în stomac pe care le resimte și animalul. A atașa fantezii psihanalitice pentru a explicita motivele și trebuințele umane elementare este nu doar inutil, ci și neștiințific și ridicol. Specificitatea motivației umane apare la alt nivel. Ea se ivește atunci când încercăm să explicăm cum poate fi condus comportamentul spre anumite ținte, spre anumite rezultate preconizate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]