1,107 matches
-
se introduce într-o eprubetă care se menține timp de 10 minute pe baia de apă în fierbere (cînd reacția devine totală). * După răcirea amestecului (la jet de apă) se adaugă 10 mL soluție acetat de sodiu și se determină extincția (E0) (la λmax = 437 nm, în cuve de 1 cm față de un martor format dintr-un amestec de 2,5 mL apă + 2,5 mL HCl 4M + 10 mL CH3COONa 15%). Valoarea extincției (E0) este corespunzătoare concentrației totale de clorhidrat
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
soluție acetat de sodiu și se determină extincția (E0) (la λmax = 437 nm, în cuve de 1 cm față de un martor format dintr-un amestec de 2,5 mL apă + 2,5 mL HCl 4M + 10 mL CH3COONa 15%). Valoarea extincției (E0) este corespunzătoare concentrației totale de clorhidrat de anhidrotetraciclină (egală cu concentrația inițială a clorhidratului de tetraciclină "a"). Interpretarea rezultatelor: Concentrația produsului de reacție, x, la diferite intervale de timp se calculează cu ajutorul relației: unde : Et extincția la timpul t
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
CH3COONa 15%). Valoarea extincției (E0) este corespunzătoare concentrației totale de clorhidrat de anhidrotetraciclină (egală cu concentrația inițială a clorhidratului de tetraciclină "a"). Interpretarea rezultatelor: Concentrația produsului de reacție, x, la diferite intervale de timp se calculează cu ajutorul relației: unde : Et extincția la timpul t; E0 extincția citită pe proba menținută pe baia de apă în fierbere; a 0,001 M (soluția inițială s-a diluat de două ori prin adăugarea unui volum egal de soluție de acid clorhidric). Observație: reacția de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
este corespunzătoare concentrației totale de clorhidrat de anhidrotetraciclină (egală cu concentrația inițială a clorhidratului de tetraciclină "a"). Interpretarea rezultatelor: Concentrația produsului de reacție, x, la diferite intervale de timp se calculează cu ajutorul relației: unde : Et extincția la timpul t; E0 extincția citită pe proba menținută pe baia de apă în fierbere; a 0,001 M (soluția inițială s-a diluat de două ori prin adăugarea unui volum egal de soluție de acid clorhidric). Observație: reacția de degradare a tetraciclinei se stopează
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
opus. "Cele mai recente poeme ale Ilenei Mălăncioiu cuprind secvențe halucinante, dintr-un ritual funerar. Cu aceeași expresivitate cu care se compunea, prin postarea și modelarea propriei ființe, reprezentări ale violenței vieții, poeta interpretează acum scene din comedia macabră a extincției"181 : "Azi nu mai scriu versuri, nu mai visez,/ Nu mai tremur, nu mai plâng, nu mai sunt/ Într-o așteptare apăsătoare, m-am îngropat/ În mine însămi ca într-un mormânt.// Coboară un înger în el și mă caută
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spus, astăzi, oameni de litere, ci și la scriitori Înșiși. Minimaliștii au o concepție „modestă” despre propria lor misiune - sînt niște stoici - În vreme ce un Houellebecq tinde să creadă că prin literatură Îi poate face pe oameni să evite pericolul propriei extincții - Houellebecq e un mistic pozitivist. Să vedem, așadar, de ce ar fi literatura În pericol. Prima consemnare referitoare la ultimul titlu din bibliografia lui Todorov am găsit-o Într-un articol al lui Al. Călinescu din Idei În dialog, numărul din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e propriu perioadei moderne (literatura clasică abundă În discursuri Însoțitoare), a fost unanim respins de către discursurile sfîrșitului care promovează o inocență creatoare și o disociere a practicii de teorie.” Fals: disocierea este una cît se poate de actuală, intervenită după extincția ultimei avangarde franceze care este cea a noului roman - dacă ne menținem În domeniul prozei - și refuzată doar de scriitorii post-textualiști, dintre care unii prezenți În corpusul lui Ruffel, Începînd chiar cu Volodine și terminînd cu Valère Novarina despre care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pură (după alții). Houellebecq reia, În prag de mileniu III, un proiect balzacian, fidel crezului său pozitivist: autenticitatea reprezentării este conferită de fidelitatea ei față de un determinsm ontologic ușor de observat, greu de acceptat: dispariția ideologiilor și metafizicilor, ca și extincția credințelor religioase În Occident au transformat „parcul uman” (Sloterdijk) Într-o grădină zoologică soft, unde concurența sexuală decide totul: fericirea și nefercirea, viața și moartea. Din perspectivă culturalistă, romanele lui Houellebecq se opresc asupra perioadei secolului trecut pe care scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anestezierea tot mai accentuată a voinței ca principiu vital. Nu concepe să scrie o carte cu un personaj oarecare, care să nu reprezinte chintesența occidentalului de Început de secol XXI: bogat dar/și nefericit, o figură antropologică sleită, pe cale de extincție. La adăpostul ficțiunii și totodată mult mai credibil astel, romancierul francez anunță cu exasperare moartea lui homo occidentalus. Cu exasperare, pentru că ține să se acrediteze drept un luptător pînă la capăt. Michel, protagonistul este copia În negativ a autorului. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Romanul din 2001 se numește Pauvres morts, titlu Împrumutat dintr-un vers rimbaldian: „Pauvres morts! Dans l’été, dans l’herbe, dans ta joie” extras din poemul Le Mal. Rimbaud condamna, revoltat, un deus otiosus indiferent la grozăviile războiului, la extincția inocentei și solarei Naturi la care se referă acel „ta” din versul citat. Naratoarea din Pauvres morts este și ea o revoltată, pe Natură de astă-dată. La 83 de ani, după un simulacru de viață cu un soț tăcut și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu sabia de Clovis, este ținut prizonier cîtăva vreme, apoi ucis. În secundele care preced contactul fatal dintre sabia lui Clovis și beregata sa, Syagrius, disperat, invocă zeii Întrebînd „Unde sînt umbrele?”: „Ubi sunt umbrae?” Unde sînt, altfel spus, zeii? Extincția vieții - sugerată iarăși limpede de Pascal Quignard Într-un pasaj precis unde sînt inventariate speciile de viețuitoare preconizate a dispărea În următoarea jumătate de secol - agonia, au Început nu, cum se crede, după „moartea lui Dumnezeu”, ci după cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un straniu sentiment al morții ce traversează mai toate baladele. Moartea se impune ca un imperativ al cunoașterii sau al înfrângerii; grădinarul ("Trandafirul negru") va putrezi în mlaștini, Craiul de Ghindă este un mesager al morții dragostea lui este similară extincției: "Ucide copiii ce-mi seamănă mie/ să nu mai cadă spița prin timp". Fecioarele își pierd frumusețea prin moarte sau, dimpotrivă, ea le purifică (ca elemente ale dezagregării biologice sunt invocate apa și focul). Că trupul nostru dispărea în unde
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
substituie zvonul și legenda. Tînărul Bacovia își dorea și el o atare moarte, care să sporească interesul, curiozitatea în jurul său. O afirmă apăsat în încheierea poeziei sale: „Cuprins de o furtună,/ Pierdut să dispar/ Prin codrii Bacăului...” Setea sa de extincție nu e și sete de anonimat. Acesta nu era pe placul său, deși uneori lasă să se înțeleagă că l-ar adopta ca soluție de viață. „Am greșit colosal că m-am născut în acest secol...” 1) „Atitudinea sufletească” a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în cele mai eficiente neurotonice) sunt divergente. În genere, s-ar spune totuși că scriitorul împrumută din inflexiunile vocii unui poeta vates ce anunță, uneori mimat profetic, alteori de-a dreptul disperat sau patetic, apocalipsa generalizată ca simplu reflex pentru extincția proprie, singura care îl interesează cu adevărat: "imediat vor defila prin fața mea/ clapele pianului,/ mașinii de scris, nu vor să-mi spună,/ voi vedea lumea albă, lumea neagră,/ mai bine decât în fața televizorului mă voi simți/ în ultimele mele clipe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poate vorbi, cu adevărat, de un amestec inextricabil de iubire și moarte în poemele lui Cezar Ivănescu: "Nu întâmplător, prin joc și dragoste, poetul își inițiază didactic iubita în tainele lui Thanatos. În clipele de desfătare erotică, el picură veninul extincției, îndrăgostiții beau dintr-un filtru ucigător. Dorința e devorată de spaima morții, candorile capătă frumuseți misterioase, decrepite" (Daniel Dimitriu). Chiar și în poemele în care senzualitatea este substituită de ceea ce Georges Bataille numește "erotismul sufletului", iar actul de comuniune se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau prefigurări ale Morții. Schimonosite într-o gestică stereotipă, imuabilă, ele apar, funest, în toate secvențele veritabilei coborâri infernale ale actantului (descensus ad inferos), de-a lungul și la finele căreia guvernează, freudian, aceeași spaimă organică, cea determinată de certitudinea extincției lente. O atenție specială trebuie însă acordată unei figuri emblematice din universul poeticii cezarivănesciene, Mama. Tulburătorul Bocet de la moartea mamei lui Orur (în mod cert, un alter ego al poetului), unele dintre complicatele Jeux d'amour, câteva dintre Balade și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pietrei nu este însă unul gol de orice transcendență. Deși ființa poetică își conservă, tacit, conștiința Morții ca una dintre ultimele certitudini ale existenței, ea optează frecvent pentru camuflarea ei, pentru explorarea unor modalități specifice de a contrabalansa spaima de extincție. Așa cum am văzut, refugiul deloc forțat în discursul mitologic este frecvent una dintre soluțiile (nu de urgență, ci de uzură, de permanență) prin care autoarea înțelege a supraviețui, cel puțin scriptural. Celălalt spațiu al recluziunii pentru care optează Carmelia Leonte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
această carte, vocația orfică a lui Mihai Ursachi nu mai poate trece neobservată (Comentând unele dintre "armoniile profunde" ale acestei cărți, un alt reprezentant al grupului orfic, Dan Laurențiu, nota cu exactitate "Vocația orfică a poetului, de reintegrare prin strălucita extincție în regnurile naturii, de restabilire a echilibrului cu universul, a celui care o clipă s-a rătăcit de el, contestându-l"). Din moment ce destinul protagoniștilor acestor istorii revelatorii concepute de poetul Mihai Ursachi pare guvernat de principiul transsubstanțierii, al înălțării din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imaginare”, terase, țărmuri virgine, plaje, dune de nisipuri fluide - clepsidre gigantice în care „generații caste” de oșteni anonimi ai idealului s-au stratificat în osuare marmoreene. Poemele sunt construite muzical, demarcând obsesiile prin refrene și laitmotive, în crescendouri dramatice, cu extincții finale. Proba devoțiunii totale pentru poezie o constituie tema recurentă a abandonului în slujba ei, fie și ca figurantă, fie și în travesti; personajul liric devine poezia însăși. Ipostaze predilecte sunt vestala sau preoteasa, chipuri statuare ale abnegării supuse, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
mai înainte Nietzsche vestise un secol de războaie, iar R. Guénon avea să recunoască în desfășurarea evenimentelor, ceva mai târziu, un sfârșit dramatic de ciclu. S-a spus că ne aflăm la capătul istoriei însăși, lunecând tot mai rapid spre extincție, ca bila pe un plan înclinat. Ritmul ei, mai accelerat, mai nervos, mai convulsiv, sugera un final apropiat, o distrugere a civilizației prin înseși instrumentele pe care le-a produs. A. Toynbee, D. Halévy și alți istorici au tras, din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de transmisie și difuziune a culturii la diverse nivele și mai cu seamă în masele populare, după exemplul german întruchipat de Herder, Fichte, Jahn, W.von Homboldt ș.a. Avântul de reînviere de la 1848, aproape stins între timp sau pe cale de extincție, trebuia deci fortifiat prin dascăli, ferit de noxele politicianiste, de cosmopolitism și indiferență civică. În numele dascălilor de orice treaptă îndemna Pârvan la angajare: "Trebuie să facem și politică. Dar politica noastră să nu fie a unui partid, să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cum o primesc decât cum o estimează". Funcția de conservare prima. Istoricii veacului de mijloc se pot închipui deci ca un releu menit să asigure tocmai această transmisie de știri de la o generație la alta, transmisie susceptibilă a împiedica uitarea, extincția la care, ca individ, omul se știe condamnat. Istoria, ca disciplină, poate fi înțeleasă prin urmare și ca remediu soteriologic. Cel dintâi om mișcat de conștiința perisabilității sale a fost și primul istoric, remarca P. Chaunu, căutând să vadă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
psihologice legate de noțiunea controlului și a manipulării (vezi de pildă Cartwright, 1998, 2000, pentru accentuarea problematicilor sociale în legătură cu noile tehnologii medicaleă. Potențialul „eliberator” al realității virtuale și/sau al cyberspațiului în cadrul proiectelor de acest tip se manifestă fie ca extincție a trupului uman fie ca o căutare a nemuririi, noțiuni precum îmbătrânire sau moarte neaflându-și locul în esența imaterială specifică spiritului, dar și în noile scenarii ale vieții cyberculturale. De pildă, se poate analiza modul în care stoparea tehnologico-medicală
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Prima și cea mai importantă funcție a lui Ralph era să reînvie vechea filosofie ce ghidase compania atât de bine. Forța de muncă aplaudase acest succes și, de-a lungul lunilor ce au urmat, firma a fost salvată de la iminenta extincție. El s-a asigurat că oamenii foloseau cultura companiei într-un mod proactiv. A arătat calea. Cultura organizațională, va contura până la urmă și va modela atitudinea companiei dumneavoastră, filosofia serviciilor și reputația câștigată în rândul clienților. Liderii demonstrează acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
patriei plutitor” - preluat din Horațiu. Spiritul religios și sentimentalismul preromantic se întâlnesc în meditația asupra morții din poezia sepulcrală a lui A., în care conștiința deșertăciunilor lumii este îndreptată spre sensul faptelor și virtuților ce se transmit urmașilor, iar neliniștea extincției este atenuată de pietatea creștină: La moartea părintelui meu, Mormântul, Holera în Moldova. Alteori, adoptă modele celebre - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat (după Th. Gray, prin intermediarul francez al lui M.-J. Chénier), cu o apostrofă originală împotriva nobilimii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]