1,468 matches
-
din precursorul L-arginină, proces controlat de enzima NO-sintetaza. NO astfel produs difuzează apoi subendotelial, la nivelul fibrelor musculare netede din medie. Receptorul pentru NO este guanilat-ciclaza, iar stimularea acesteia conduce la creșterea concentrației cGMP; în consecință are loc efluxul extracelular al Ca++, urmat de relaxarea musculaturii netede. Ponderea vasodilatației NO-dependente în diferite circumstanțe poate fi determinată prin utilizarea unui inhibitor specific al NO-sintetazei (L-NMMA), respectiv al unui donor specific de NO, care este nitroprusiatul de Na. În esență, mecanismul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
concepția actuală este că aceste mecanisme au fiecare o contribuție semnificativă, dar nici unul dintre ele nu este suficient singur pentru a declanșa acest proces. Astfel, hiperglicemia de durată produce pe culturi de celule endoteliale creșterea producției de componente ale matrixului extracelular (colagen IV, fibronectine), precum și de FvW, și scade potențialul proliferativ și fibrinolitic; s-a constatat, de asemenea, o activare a procesului de apoptoză și adezivitate plachetară. Acțiunile hiperglicemiei asupra celulelor endoteliale se exercită prin intermediul mai multor căi metabolice, rezultând în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
prezenți la nivelul celulelor mezangiale, tubulare proximale, fibroblastelor etc. Efectele patogenice ale TGF-? asupra parenchimului renal au putut fi studiate pe un model experimental de glomerulonefrită acută la animale cu diabet zaharat streptozotocin-indus. Prima manifestare detectabilă este acumularea de matrix extracelular, care este acompaniată de creșterea direct proporțională a expresiei mARN-ului pentru TGF-?1 la nivelul mezangiului. Expansiunea mezangială are ca substrat creșterea sintezei proteice de către celulele mezangiale, în special de fibronectine și proteoglican; creșterea ratei de sinteză este însoțită de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
ceea ce sugerează că alterarea renală și nu diabetul zaharat determină eliminarea urinară a TGF-?. TGF-? poate interveni în progresia BDR și prin alte mecanisme: acțiune directă (mediată de receptori specifici) asupra celulelor tubulare proximale, cu inducerea producției crescute de matrix extracelular; activarea celulelor tubulare, cu inducția sintezei de PDGF, un alt factor de creștere cu acțiune profibrotică; eliberarea de citokine de către celulele tubulare, cu activarea fibroblastelor peritubulare. Rezultatul global al acestor acțiuni locale ale TGF-? se traduce prin accelerarea procesului de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
de peste 1,5 kg); aceasta se realizează prin reducerea ingestiei de sodiu și de apă; - evitarea ultrafiltrării excesive, sub Gi a pacientului; dacă pacientul este menținut pe Gi, se produce o scădere a compensării hipovolemiei prin trecerea apei din compartimentul extracelular în cel intravascular, în timpul dializei; în caz de ultrafiltrare excesivă („supradializare”), pacientul prezintă frecvent stare de astenie, fatigabilitate, crampe musculare și senzația de „stoarcere”, simptomatologie care indică creșterea riscului de hipotensiune intradialitică. Apariția unui episod de hipotensiune intradialitică impune câteve
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
cefalee, agitație) sau severe, care includ crize convulsive, obnubilare și comă. Etiologia SDD este controversată, cel mai probabil fiind vorba despre un grad variabil de edem cerebral intracelular, produs de mobilizarea rapidă prin dializă a substanțelor osmotic active din spațiul extracelular și pătrunderea consecutivă a apei intracelular. O altă ipoteză incriminează creșterea rapidă a pH-ului intracerebral, cu vasodilatație secundară importantă. Conduita de prevenția a SDD include creșterea treptată a dozei de dializă (durata, fluxul sanguin) după inițiere, atât la pacienții
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
care delimitează cavitatea peritoneală, este format dintr-un singur rând de celule mezoteliale, care produc în condiții fiziologice o cantitate redusă de lichid de lubrifiere. Porțiunea submucoasă cuprinde fibre colagene, elastice, vase sanguine și limfatice, conținute într-o matrice conjunctivă extracelulară. Modelul de transport cu trei pori Această modelare a transportului peritoneal se bazează pe observația că punctul critic de rezistență pentru transportul transmembranar este peretele capilar, iar transportul apei și al substanțelor solvite prin acesta se face aparent prin pori
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
și urinare, bioimpedanța, absorbimetrie X duală (dual energy X-ray absorptiometry, DEXA). Dintre acestea, DEXA pare a fi cea mai fiabilă, deoarece poate măsura direct masa minerală (osoasă), MF și LBM; cu toate acestea, rezultatele DEXA trebuie combinate cu măsurarea volumului extracelular, deoarece starea de hidratare influențează evaluarea LBM. Cinetica creatininei (CC) [98] poate fi utilă, alături de măsurătorile antropometrice, pentru a calcula LBM din estimarea densității corpului și greutate; utilizarea acestor metode este însă mai puțin sensibilă și conduce de obicei la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
diferențiere (planșa 5). 1.2.1.3. Proteine de transport Atât hGH, cât și factorii insulin like circulă în plasmă legați de proteine de transport (planșa 6). hGH se leagă de GH-binding protein (GHBP), cu structură similară cu a fragmentului extracelular al receptorului său. GHBP joacă rol de tampon pentru acțiunile GH. Obezii au un nivel mai mic de GH liber circulant, deoarece GHBP e crescută, situație inversă față de cei supuși înfometării vorbim despre un mecanism de adaptare a axei somatotrope
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
unor mesageri secunzi intracelulari din familia JAK și STAT . Rolul esențial al GH constă în stimularea expresiei IGF-I care, la rândul său, va stimula proliferarea condrocitară la nivelul cartilagiilor de creștere. Receptorul pentru GH are trei regiuni: o regiune extracelulară, cu afinitate pentru GH, o regiune transmembranară, cu rol în dimerizarea cu al doilea receptor pentru GH, și o regiune intracelulară, care declanșează fosforilarea proteinelor JAK. Fragmentul extracelular are o structură identică cu proteina de transport în sânge a GH
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
nivelul cartilagiilor de creștere. Receptorul pentru GH are trei regiuni: o regiune extracelulară, cu afinitate pentru GH, o regiune transmembranară, cu rol în dimerizarea cu al doilea receptor pentru GH, și o regiune intracelulară, care declanșează fosforilarea proteinelor JAK. Fragmentul extracelular are o structură identică cu proteina de transport în sânge a GH, GH binding protein (GHBP), ambele structuri proteice provenind dintr-o genă comună. De aceea, nivelul de GHBP este informativ pentru capacitatea de sinteză a receptorului pentru GH . Sindroamele
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
la acțiunea GH cauzate de mutațiile altor gene decât cea pentru GH, ei sunt extrem de rari, până acum fiind descriși doar șase pacienți . Afecțiuni cronice în cazul mutațiilor genei care codifică receptorul pentru GH, acestea pot fi situate în domeniul extracelular, cel transmembranar sau intracelular . Chiar dacă fragmentul extracelular reprezintă doar 40% din totalul receptorului, dintre cele peste 60 de mutații descrise până în prezent aproape 90% sunt localizate la acest nivel. Majoritatea determină incapacitatea sintezei fragmentului extracelular, însoțită de incapacitatea sintezei GHBP
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
gene decât cea pentru GH, ei sunt extrem de rari, până acum fiind descriși doar șase pacienți . Afecțiuni cronice în cazul mutațiilor genei care codifică receptorul pentru GH, acestea pot fi situate în domeniul extracelular, cel transmembranar sau intracelular . Chiar dacă fragmentul extracelular reprezintă doar 40% din totalul receptorului, dintre cele peste 60 de mutații descrise până în prezent aproape 90% sunt localizate la acest nivel. Majoritatea determină incapacitatea sintezei fragmentului extracelular, însoțită de incapacitatea sintezei GHBP. în aceste cazuri, nivelul GHBP circulant este
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
pot fi situate în domeniul extracelular, cel transmembranar sau intracelular . Chiar dacă fragmentul extracelular reprezintă doar 40% din totalul receptorului, dintre cele peste 60 de mutații descrise până în prezent aproape 90% sunt localizate la acest nivel. Majoritatea determină incapacitatea sintezei fragmentului extracelular, însoțită de incapacitatea sintezei GHBP. în aceste cazuri, nivelul GHBP circulant este extrem de scăzut sau chiar nul. în alte cazuri, mutațiile domeniului extracelular determină incapacitatea dimerizării receptorilor pentru GH și a activării lor, chiar dacă domeniul extracelular și GHBP sunt prezente
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de mutații descrise până în prezent aproape 90% sunt localizate la acest nivel. Majoritatea determină incapacitatea sintezei fragmentului extracelular, însoțită de incapacitatea sintezei GHBP. în aceste cazuri, nivelul GHBP circulant este extrem de scăzut sau chiar nul. în alte cazuri, mutațiile domeniului extracelular determină incapacitatea dimerizării receptorilor pentru GH și a activării lor, chiar dacă domeniul extracelular și GHBP sunt prezente . Din punct de vedere clinic, pacienții cu rezistență la acțiunea GH nu se deosebesc aproape deloc de cei cu deficit sever de GH
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
determină incapacitatea sintezei fragmentului extracelular, însoțită de incapacitatea sintezei GHBP. în aceste cazuri, nivelul GHBP circulant este extrem de scăzut sau chiar nul. în alte cazuri, mutațiile domeniului extracelular determină incapacitatea dimerizării receptorilor pentru GH și a activării lor, chiar dacă domeniul extracelular și GHBP sunt prezente . Din punct de vedere clinic, pacienții cu rezistență la acțiunea GH nu se deosebesc aproape deloc de cei cu deficit sever de GH, ceea ce sugerează că efectele GH în organism sunt mediate exclusiv de receptorul pentru
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
cu insenzitivitate la acțiunea GH care au un nivel normal sau chiar crescut de GHBP. în aceste cazuri, mutația inactivatoare a receptorului pentru GH împiedică legarea GH de receptor sau expresia receptorului la nivel membranar, dar nu împiedică expresia fragmentului extracelular al GH și a GHBP. Dozarea GHBP nu are aplicabilitate practică importantă în ce privește tratamentul, dar este informativă cu privire la prognosticul afecțiunii, întrucât deficitul statural este mai puțin important în cazurile cu GHBP normal sau crescut . Insensibilitatea la acțiunea GH prin mutații
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
medie cu 13 cm mai mare la băieți decât la fete). (după Child and adolescent growth disorders, Australian Family Physician, 34 (9), 2005, Royal Australian College of General Practitioners). Planșa 3. Efecte intracelulare ale hGH. hGH se leagă de fragmentul extracelular al receptorului pentru GH (GHR), determinând dimerizarea a doi receptori (1). Creșterea afinității GHR pentru JAK2 (Janus kinase 2) determină fixarea sa de GHR și fosforilarea sa (2). JAK2 dobândește capacitatea de a cataliza fosforilarea STAT, care va dimeriza (3
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
pentru IGF-I circulant este ficatul. în afară de stimularea creșterii, hGH are și efecte directe asupra diverselor metabolisme, favorizând eliberarea rezervelor lipidice și având un efect hiperglicemiant, determinând rezistență la acțiunea insulinei. Planșa 5. IGF-I se leagă de subunitățile alfa (extracelulare) ale receptorului său membranar (1). Acest eveniment permite autofosforilarea subunităților beta (transmembranare) (2), care, la rândul ei, declanșează o cascadă de fosforilări succesive ce activează Ras (proteină G membranară) (3) și, consecutiv, MAPK (mitogen activated protein kinase) (4). Aceasta din
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
sau fIGF-I) și legată (bound GH sau bGH, respectiv bound IGF-I sau bIGF-I), cu rol de rezervor circulant. Proteina de legare specifică pentru hGH este growth hormone binding protein (GHBP), cu o structură similară cu a porțiunii extracelulare a receptorului pentru GH. Cea mai importantă proteină de legare pentru IGF-I în viața adultă este IGF binding protein 3 (IGF-BP3). Atât IGF-I, cât și IGF-BP3 circulante sunt sintetizate cu precădere de hepatocite, sub comanda hGH. Sinteza de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
clasificare în funcție de mecanismele fiziopatologice implicate. I și II: afectările hipotalamo-hipofizare, care determină un deficit de GH, cu excepția mutațiilor genei de GH care determină sinteza unui GH biologic inactiv. IIIA1: mutațiile inactivatoare ale receptorului de GH (nanismul Laron) pot afecta fragmentul extracelular al GHR, iar atunci legarea de GHBP, care are origine cromozomială comună cu fragmentul extracelular al GHR, va fi și ea compromisă. Mutațiile pot afecta și fragmentul transmembranar sau intracelular al GHR. IIIA2: mutațiile inactivatoare ale regiunii-promotor a genei pentru
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
GH, cu excepția mutațiilor genei de GH care determină sinteza unui GH biologic inactiv. IIIA1: mutațiile inactivatoare ale receptorului de GH (nanismul Laron) pot afecta fragmentul extracelular al GHR, iar atunci legarea de GHBP, care are origine cromozomială comună cu fragmentul extracelular al GHR, va fi și ea compromisă. Mutațiile pot afecta și fragmentul transmembranar sau intracelular al GHR. IIIA2: mutațiile inactivatoare ale regiunii-promotor a genei pentru IGF-I determină imposibilitatea declanșării transcripției la un nivel postreceptor. IV: mutații inactivatoare ale genelor
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
celulelor Th1. Celulele Th-2 (Th-b) secretă citokine de tip 2: IL-4, IL- 5, IL- 6 și IL -10 (dar nu secretă IL-2) și stimulează activitatea limfocitelor B de memorie. Citokinele tip 2 (IL-4, IL-5) stimulează răspunsul imun umoral față de paraziții extracelulari (stimulează diferențierea limfocitelor B spre plasmocit) și instalarea stărilor alergice prin capacitatea lor de a induce sinteza IgE și de a stimula mastocitele. În esență, limfocitele Th-2 sunt implicate în edificarea răspunsului imun mediat umoral (RIMU). Prin toate aceste efecte
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
esențiale în biologia agenților patogeni și sunt supuse proceselor mutaționale cu o rată scăzută (mananii din peretele levurilor, peptidele formilate ale bacteriilor, LPS, acizii lipoteichoici). Macrofagul este o celulă multifuncțională, capabilă de a primi o multitudine de semnale din mediul extracelular, prin intermediul receptorilor membranari și pot recunoaște liganzi ai altor celule sau liganzi moleculari solubili. Receptori pentru regiunea Fc a izotipurilor de lanț greu al Ig. Cei mai numeroși sunt receptorii pentru regiunea Fc a IgG monomeră (IgG citofilă), IgG agregată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
stimularea ulterioară. 1.2.5. SISTEMUL FAGOCITAR POLIMORFONUCLEAR Polimorfonuclearele (PMN) sau granulocitele sunt celule fagocitare „profesioniste” de tip microfag, din sângele circulant. Ele se găsesc la toate organismele cu sistem circulator și au rol în eliminarea microorganismelor patogene cu localizare extracelulară. Funcția lor se suprapune parțial cu aceea a sistemului fagocitar mononuclear. Acesta controlează microorganismele parazite cu localizare intracelulară, față de care PMN sunt ineficiente. După caracterele tinctoriale ale granulațiilor se disting: PMN neutrofile (PMNN), eozinofile (PMNE) și bazofile (PMNB). PMN sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]