KorAP: Find »[drukola/base=extremist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...63 >

1,561 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

Construirea unui nou model critic, în acord cu modelul global al gândirii post-einsteiniene, este imperios necesară. Nu cred însă că ea trebuie să se bazeze pe asimilarea diletantă a surselor științifice și filosofice sau pe falsificarea textelor comentate, în ceea ce privește valorificarea extremist protocronică a lui Eminescu, ea comportă în cazul de față un viciu fundamental de metodă. Modelele cosmologice posteinsteiniene, spre pildă modelul pulsatoriu, sunt prefigurate nu doar de Eminescu, ci și de Wagner, de miturile nordice despre Iarna Fimbul și Ziua

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
lucru să-i afecteze judecata aproape întotdeauna lucidă și echilibrată "în oligarhiile de tipul celor din România postcomunistă nu e loc pentru naționalism, pentru sentimentul național, ca demnitate umană, fiind împins în deriziune și bășcălie postmodernistă sau repede etichetat ca extremist și antidemocratic, căci el deranjează buna companie a corupților distrugători de națiune"! (p. 96). În afara identității naționale, nimic nu poate fi durabil; nici o comunitate, nici o uniune nu a rezistat vreodată "exclusiv cu un fundament economic sau politic" (p. 101). Evident

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

colonel Alexandru Călătorescu și locotenent-colonel Nicolae Bucur au semnat lucrarea Manual practic de poliție urbană, care s-a bazat atât pe experiența autorilor, cât și pe noile doctrine în domeniu. Datorită noilor situații existente în România (pierderile teritoriale, ascensiunea curentelor extremiste și religioase ș.a.), în anul 1941 Ministerul Afacerilor Interne a emis Regulamentul asupra serviciului polițienesc pe teritoriul rural (J-2), care prezenta, sintetic, atribuțiile șefului de post în domeniul prevenirii, culegerii de informații, urmăririi, colaborării cu alte organe și reprimării acțiunilor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trebuia să supravegheze: - străinii, mai ales aceia care nu-și pot justifica scopul călătoriei sau șederii; - autohtonii asupra cărora planează suspiciuni de trădare sau acte subversive; - asociațiile de orice fel (obiective, conducere, subvenții, etc.); - întruniri, manifestații, serbări publice; - organizațiile iredentiste, extremiste și teroriste; - presa, mai ales cea minoritară „care caută pe toate căile ca să ne discretizeze în fața străinătății”. Culegerea de informații are la bază factorul uman, iar cea mai importantă persoană în această activitatea o reprezintă agentul informator. Acesta - „organul de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
structura Marelui Stat Major, autorul menționează că acest organ, printre alte sarcini, „culege informațiuni asupra forțelor militare a diferitelor armate și contrainformații”, prin structura specializată care este Secția a II-a. Situația României din anul 1940 - pierderi teritoriale, ascensiunea curentelor extremiste, abdicarea regelui, venirea mișcării legionare la putere - a impus o altă abordare a problematicii informative, în care a fost accentuată latura contrainformativă, de prevenire a acțiunilor subversive la adresa siguranței statului. Ministerul Apărării Naționale, Marele Stat Major, Secția a II-a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
reparații ale istoriei, prin care unele state au reapărut pe harta lumii (Polonia, Cehia-Slovacia), în timp ce altele și-au alipit regiunile istorice aflate de sute de ani sub stăpânire străină (Finlanda, Serbia, România). Nemulțumirile sociale au adus în prim plan curentele extremiste, care s-au făcut simțite în întreaga Europă. În Rusia, la sfârșitul anului 1917, puterea a fost preluată de mișcarea bolșevică, o grupare radicală de stânga. Având experiența activității ilegale și profitând de situația grea a maselor populare, această mișcare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
alb-gardiste în frunte cu generalul Denikin, care intenționau să pornească spre Rusia dar, în același timp, apreciau că Basarabia li se cuvine. Pe de altă parte, zona frontierei cu Bulgaria a fost un teren de luptă, în care diferite organizații extremiste și/sau teroriste au atacat spațiul românesc provocând, cu barbarie și sadism, victime printre țărani, comercianți, coloniști, autorități civile sau militare. În esență, granița era amenințată de bande de tâlhari, denumiți comitagii, adepți ai unor ideologii naționalist-șovine sau naționalist-comuniste, care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
deplângând dispariția acestora. Evreii din zonă erau împărțiți în două facțiuni: una a Partidului Național Evreiesc, care se ocupa cu ameliorarea stării materiale precare a coreligionarilor, respectiv gruparea sionistă, unde se întâlneau idealiștii unui stat evreu, socialiști moderați și chiar extremiști. Un semnal al organelor de siguranță a atenționat tendința de bolșevizare a populației evreiești, căreia doar „cumințenia conducătorilor Partidului Social-Democrat” le stopa acest îndemn. Mișcarea polonă nu avea o semnificație deosebită, mai ales datorită bunelor relații dintre București și Varșovia

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
constatat mișcări de masă sau agitații care să pună în pericol ordinea și siguranța statului. O monitorizare atentă au efectuat unitățile de siguranță și asupra naționalităților conlocuitoare din Dobrogea, în scopul prevenirii unor derapaje naționaliste și a pătrunderii unor influențe extremiste, care să creeze probleme de ordine publică. Bulgarii, cel mai numeros grup etnic, mai ales în Cadrilater, au dobândit o situație materială bună, iar din punct de vedere politic s-au înscris în toate partidele din România. Dacă în celelalte

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pe plan politic, s-a văzut confruntată cu probleme grave, în primul rând economice, cărora le-a făcut cu greu față. Ani grei, care au afectat agricultura, reticența și obstrucția minorităților în adaptarea la noile condiții politice, precum și ascensiunea curentelor extremiste, cu acțiuni teroriste, au accentuat problemele guvernelor de la București. Abia în a doua parte a anilor ’20, pe fondul unei relansări economice mondiale, România a putut să niveleze o parte a asperităților și inechităților din societatea internă. A.3. Amenințările

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
domeniul informativ, mai mult ca în altă parte, colaborarea este, practic, indispensabilă. De la înființare (1908) și până în 1929, D.P.S.G. a constituit o sursă informativă a guvernului asupra tuturor manifestărilor sociale, curente, idei și opinii, mișcări oculte, tentative subversive și agitații extremiste. Din materialele pe care le-a obținut, D.P.S.G. a extras datele de interes pentru diverse departamente, după care le-a trimis acestora pentru a avea o imagine „cât mai perfectă” asupra situației și să poată lua, la nevoie, măsurile care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a Poliției Reorganizarea Ministerului de Interne, în ansamblu, a devenit o necesitate, vizibilă în a doua parte a anilor ’20. Diversificarea problemelor de ordine publică, siguranță națională și amenințări asimetrice din ce în ce mai agresive, consecință a noilor condiții social-economice, dezvoltarea unor curente extremiste, unele fiind susținute din afara țării, evoluțiile în știința dreptului de stat, administrativ, penal și criminalistic au fost elementele principale ale declanșării reformei în domeniul polițienesc. De asemenea, personalul din Ministerul de Interne nu s-a aflat, în totalitate și în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
au creat organizații paramilitare, care au efectuat marșuri în uniforme specifice în vederea atragerii de noi aderenți. Prin acțiuni sociale - construirea de școli, biserici, șosele, îngrijirea monumentelor etc. - s-a urmărit pătrunderea „în sufletul țărănimii, care este mai refractară” la mișcările extremiste. Destinatarii telegramei au fost invitați să procedeze „cu toată energia” față de curentele politice care depășesc cadrul de activitate legal și li s-a cerut aplicarea Codului Penal. Guvernul de la București a inițiat, la rândul său, uneori în colaborare cu aliații

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Regat (36%), Basarabia (12,8%) și Bucovina (6,5%). Analiza acestei statistici a arătat că infracțiunile contra siguranței statului au avut loc, în majoritate, în provinciile alipite în 1918 (64%), întrucât acolo existau „puternice centre minoritare”, care au alimentat mișcările extremiste de dreapta sau de stânga. În încheiere, putem aprecia că, dacă din punct de vedere politic, perioada respectivă a fost relativ liniștită, problemele legate de siguranța statului au fost multiple și ample. Pentru rezolvarea lor și-au dat mâna toate

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
alt element de continuitate în D.G.P. a fost Eugen Cristescu, crescut la «școala» lui Ion Panaitescu și devenit un colaborator apropiat al lui Romulus P. Voinescu, alături de care a combătut acțiunile subversive și a elaborat metodologii de reprimare a mișcărilor extremiste. Din 1920 s-a angajat la Serviciul mișcărilor de personal din D.P.S.G., de la 1 octombrie 1921 a devenit subdirector, iar apoi director al Direcțiunii Siguranței Generale (1927), ulterior devenită Direcția Poliției de Siguranță din D.G.P. (confirmat definitiv în funcție prin

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
problemelor socio-economice cu care se confrunta populația din aria de responsabilitate. De asemenea, aceștia au acționat, în colaborare cu alte autorități sau la ordin superior, la depistarea, urmărirea și anihilarea unor cazuri cu relevanță pentru siguranța statului, mai ales acțiuni extremiste. În a doua parte a anilor ’20, a început un proces de analiză și studii pentru perfecționarea organizatorică și profesională, în conformitate cu noile aplicabilități din alte state, în vederea îndepărtării amenințărilor asimetrice la adresa statului. Primii pași au fost introducerea Cursului de informații

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
General de Informații a cuprins următoarea structură a obiectivelor informative/contrainformative și metodologia de obținere a acestora: Partea I: Probleme informative ce interesează siguranța statului, ordinea și interesele publice: I. Starea de spirit a populației, în general. II. Curente politico-sociale extremiste sau cu tendințe extremiste. III. Spionajul. IV. Treceri frauduloase peste frontieră și atacuri de comitagii. V. Alte acțiuni subversive care interesează siguranța statului, ordinea și interesele publice ce s-ar semnala pe teritoriul respectiv. VI. Secte religioase. VII. Propagande subversive

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cuprins următoarea structură a obiectivelor informative/contrainformative și metodologia de obținere a acestora: Partea I: Probleme informative ce interesează siguranța statului, ordinea și interesele publice: I. Starea de spirit a populației, în general. II. Curente politico-sociale extremiste sau cu tendințe extremiste. III. Spionajul. IV. Treceri frauduloase peste frontieră și atacuri de comitagii. V. Alte acțiuni subversive care interesează siguranța statului, ordinea și interesele publice ce s-ar semnala pe teritoriul respectiv. VI. Secte religioase. VII. Propagande subversive prin teatre, cinematografe și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
au avut loc la începutul anului 1937, odată cu intrarea în vigoare a Instrucțiunilor pentru aplicarea și dezvoltarea acțiunii informative. Datorită accentuării agresivității ideologice și acțiunilor de subminare a statului, atât din punct de vedere politic, prin acțiuni ale unor mișcări extremiste, cât și pe palierul social sau religios, Biroul 1 Siguranța de Stat din Serviciul Jandarmeriei a decis întocmirea unor dosare documentare pentru persoanele cunoscute că desfășoară acțiuni dăunătoare securității naționale. Serviciul Jandarmeriei a centralizat dosare pentru conducătorii și agitatorii principali

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
lucru poate fi, parțial, explicat prin situația grea economică existentă în perioada respectivă, efect al marii crize economice mondiale. Lipsa locurilor de muncă, inechitățile sociale și perspectivele îndepărtate de îmbunătățire a situației au condus, iremediabil, către atracția exercitată de curentele extremiste. Extrema dreaptă propaga justiția socială și pedepsirea violentă a vinovaților de tot soiul, în timp ce comuniștii propuneau egalitatea în drepturi și bunăstarea pentru toți. La acestea, s-au adăugat și manifestările revizioniste, al căror țel a vizat desfășurarea de acțiuni subversive

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Grupa 2 Industrii, structurată ca și Grupa 1, s-a ocupat cu obținerea de date despre personalul din întreprinderile care lucrau în favoarea armatei și asigurarea securității producției. Grupa 3 Acțiuni Sociale a luat amploare după mijlocul anilor ’30, atunci când curentele extremiste au luat avânt și au avut aderenți din ce în ce mai mulți. Grupa avea în organizare trei echipe, fiecare fiind subîmpărțită în mai multe subechipe, specializate pe câte un segment politic sau platforme ideologice comune. Grupa 4 Informații Militare s-a ocupat cu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
prin care guvernul de la Sofia să sprijine comunitățile bulgare din România cu 10.000.000 leva anual, cu care să se înființeze cooperative, bănci populare și un institut central care să realizeze „o viață culturală și economică ridicată”. Reprezentanții grupărilor extremiste au aprobat planul economic, dar cu amendamentul ca 20% din această sumă să fie vărsată la casieria V.D.R.O. Asparuch Aidemirski s-a declarat împotriva acestei propuneri și i-a acuzat pe delegații aripii moderate că încearcă să adopte și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de structurile specializate, acțiunile teroriste au continuat și au reușit să obțină unele succese de marcă. Organele de specialitate au reușit prevenirea și neutralizarea acțiunilor provenite din exteriorul României, însă nu au avut același succes în combaterea unora dintre mișcările extremiste din interiorul arealului național. CAPITOLUL III SERVICIILE DE INFORMAȚII/ CONTRAINFORMAȚII ÎN TIMPUL REGIMULUI PERSONAL AL REGELUI CAROL AL II-LEA (1938-1940) III.1. Evoluția sistemului politic din România La alegerile din decembrie 1937 nici un partid nu a obținut 40% din voturi

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
generalul Ion Antonescu. La 4 septembrie 1940, generalul a fost numit prim-ministru, a doua zi acesta primind „depline puteri pentru conducerea statului român”, fapt care a inaugurat intrarea României într-o nouă constelație politică. Pe plan intern, recrudescența acțiunilor extremiste de dreapta a luat amploare, iar regele a balansat între represiuni dure și tentative de apropiere de mișcarea legionară. La 21 februarie 1938, Corneliu Zelea Codreanu a decis dizolvarea Partidului „Totul pentru Țară”, în conformitate cu noile dispoziții ale autorităților. O lună

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Interne. Noul ministru de Interne, generalul Gabriel (Gavrilă) Marinescu a cerut funcționarilor din subordine „să observe” o strictă legalitate și „cea mai perfectă urbanitate” în raporturile cu cetățenii, în vederea atragerii acestora la o colaborare cu forțele de ordine împotriva acțiunilor extremiste și subversive la adresa statului. Pentru întărirea măsurilor de pază, siguranță și ordine, prin Decretul-Lege nr. 3599 din 2 octombrie 1939 a fost înființat Ministerul Ordinei Publice, care a primit în sarcina sa conducerea Poliției și Jandarmeriei. Noua structură nu a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]