1,441 matches
-
barba scurtă și neagră, cu mâinile și picioarele vopsite în negru (încălțămintea și mănușile armurii!), cu pălăria asemănătoare acelui huaxtec purtat odinioară de Quetzalcoatl, nu putea fi altul decât zeul plecat pe mare, care devenise luceafărul de dimineață, dar care făgăduise că se va reîntoarce. Cortes purta pe piept o cochilie albă montată în aur, asemănătoare bijuteriei vântului, iar întîmplarea a vrut ca spaniolii să debarce în Mexic exact la data când, după calculele aztecilor, zeul exilat trebuia să se reîntoarcă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la Tula, unde i-a învățat pe tolteci știința, bunele obiceiuri și legile înțelepte. În urma unor intrigi ale rivalului său divin Tezcatlipoca, a trebuit să părăsească Tula și a coborât spre țărmul mării. Acolo, lepădîndu-și veșmintele și podoabele, plângând și făgăduind să se reîntoarcă, s-a îmbarcat pe o plută din piele de șarpe care a fost incendiată de căldura soarelui. Însă inima lui Quetzalcoatl n-a ars în flăcări: ea a zburat spre cer și a devenit luceafărul de dimineață
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de paradă; aici va fi în fruntea tuturor. — O să vin să-l salut mâine, înainte de plecare. Nu mai veni, îl sfătui Silius, lasă-l să înceapă să te uite. — Animalele nu uită. Să-mi scrii, te rog. Tribunul Silius îi făgădui. Nici unul din ei nu-și putea imagina în ce zi îngrozitoare aveau să se întâlnească la Roma. Însă, pe când Gajus se îndrepta spre praetorium, Silius se întoarse dintr-odată, din instinct, ca în timpul curselor întinse dușmanului în vreme de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
luptau pentru el. Mi s-a spus că el stătea pe dealul acela, unde cu veacuri în urmă fusese ridicat un templu în cinstea lui Apollo. Unde-i? întrebă Gajus. Dealul era învăluit în ceața mării. — O să-l vezi, îi făgădui căpitanul. Se spune că Augustus s-a înfășurat într-o mantie albă de lână și a rămas în picioare, privind, până când ultimele corăbii ale lui Marcus Antonius s-au risipit. Fugind însă - râse căpitanul -, Antonius și Cleopatra au salvat comoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a dat foc templului, iar marele preot, Megabyzus, a profețit că vor avea loc mari schimbări. — De aceea Alexandros a venit aici cu armata lui și a dăruit mult aur pentru refacerea templului. Zeița i s-a arătat, i-a făgăduit că va face cuceriri atât de mari, încât va întemeia treisprezece cetăți care aveau să-i poarte numele: una pe marea Arabicus, și o alta pe Euphrates, și în Bactriana, și în Hircania, și în ținutul parților. Ultima, cea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Agrippina în zori. Ea își puse pe umeri un șal subțire, se întoarse, își îmbrățișă firesc fiul și, desprinzându-se de el fără să plângă, îi zise să nu uite de puii de păun din cușca pentru păsări. El îi făgădui și rămase singur cu preceptorul grec, înspăimântatul Zaleucos. Era o dimineață geroasă, vântul se abătea asupra orașului dinspre Apeninii înzăpeziți. Zaleucos se duse până la intrarea de lângă râu a vilei, se întoarse și spuse că era păzită de pretorieni. La Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-a văzut imediat, după violența cu care a fost masacrată întreaga familie a lui Sejanus, inclusiv băieții minori și fetița, care, fiind virgină, potrivit legii, nu putea fi ucisă. Avea numai nouă ani și nu înțelegea ce se întâmplă, făgăduia că pe viitor avea să fie mai ascultătoare. Ca s-o poată ucide legal, înainte de a-i tăia gâtul, călăul a violat-o. Însă toată spaima aceea nu era de-ajuns. Neîncrezător în unele convertiri rapide, Tiberius dispuse la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
murit și să hotărască ce vor face, pe cine vor alege, alegerea va fi deja făcută... Numai eu știu ce trebuie să fac, băiete, și am făcut-o deja, am demonstrat - ezită, îl privi drept în ochi. Dacă tu îmi făgăduiești că atunci când vei ajunge acolo... — Îți făgăduiesc, spuse Gajus Caesar susținându-i privirea. Nimic nu-i trădă gândul: imperium-ul era al lui, de drept și prin sânge, al lui și nu al altcuiva, nu i-l dăruia nimeni. Vulgarul, vicleanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe cine vor alege, alegerea va fi deja făcută... Numai eu știu ce trebuie să fac, băiete, și am făcut-o deja, am demonstrat - ezită, îl privi drept în ochi. Dacă tu îmi făgăduiești că atunci când vei ajunge acolo... — Îți făgăduiesc, spuse Gajus Caesar susținându-i privirea. Nimic nu-i trădă gândul: imperium-ul era al lui, de drept și prin sânge, al lui și nu al altcuiva, nu i-l dăruia nimeni. Vulgarul, vicleanul, violentul Macro credea că a inventat intriga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe împărat, îl auzi bolborosind că la moartea lui, după douăzeci și trei de ani de pace, la Roma avea să izbucnească războiul, auzi alte fraze pe care le consideră fără înțeles și se îndepărtă cu un gest de dezamăgire, făgăduindu-i lui Sertorius Macro să păstreze acea taină dureroasă. Acum, când porțile imperiului se deschideau încet, Gajus Caesar privea fără să vadă marea cenușie din acea primăvară ploioasă. „Sute de orașe, popoare pe care tu nu le cunoști“, spusese într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În interiorul khem-ului voi pune mozaicuri. Îi voi da culorile sacre ale lui Isis Panthea: albul lunar al spiritului, verdele vieții, roșul împărăției infernale. Nici un templu nu va avea decorațiuni ca acelea pe care le veți vedea pe lacul ăsta, vă făgăduiesc, interveni entuziast Thryphiodoros, artistul decorator din Alexandria. Obiectele din bronz, tapiseriile, stofele vor fi la fel cu acelea pe care tatăl tatălui meu le-a făcut pentru ea... Închizătorile, mânerele, garniturile, ba chiar și plăcile sau cuiele carenei vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prăzi de război. Pe lacul acela însă, corăbiile de marmură plutind ușoare deasupra apei aveau să le spună oamenilor de pretutindeni că până și cel mai îndrăzneț vis - cel al unei păci îndelungate - se putea împlini. — Vom lucra împreună, îi făgădui Manlius; dar nu îndrăzni să spună că ideea unei corăbii de marmură căzuse asupra lui ca un fulger. Euthymius, după ce coca ta va fi gata, chiar a doua zi, eu voi face baza... Iar coloanele, plăcile, marmura, toate vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
credinciosul tău Herodes din Judaea confirmă totul. Așteptă răspunsul Împăratului cu o neliniște care-l ardea pe dinăuntru; palid de obicei, acum devenise aproape alb. Împăratul se întrebă ce ascundea Callistus înlăuntrul său, ce trecut necunoscut, ce ură, ce răzbunări făgăduite în taină. Apoi își aminti de distrugerile de la Sais, de țăranii care nu mai aveau de lucru și cerșeau pe străzile Alexandriei. Callistus rosti una din frazele lui gândite îndelung: — La Capri, am auzit că Arvilius a primit puterea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la Julius Caesar care o întreba pe Cleopatra din ce pârâu se alimenta fluviul și de unde izvorau, încă de la începutul vremurilor, apele sale nesfârșite, fiindcă nimic nu-i stârnise mai mult setea de cunoaștere. Vom debarca pe insula Phi-lac, îi făgădui. Templul lui Isis pare o corabie de piatră în mijlocul fluviului, sub cerul strălucitor. Iar în jur, două maluri de granit și deșertul, care e galben, ca un leu. Numai că porticul unde vei păși tu când vei coborî nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ajung într-o legiune la granița cu parții, dacă voi mai fi în viață“. Callistus era însă mai șiret decât el, și Sabinus, trădat de propriile-i cuvinte, se trezi legat de el, fără putință de scăpare. Blând, Callistus îi făgădui că omul care urma să ajungă la putere avea să-i fie recunoscător. Callistus îl identifică pe acest om recunoscător în persoana bătrânului Claudius, unchiul Împăratului, un latinist și etruscolog care stătuse toată viața îngropat în biblioteci. Șchiopăta puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o îmbrățișa: — Te rog să te gândești la numele lui, fiindcă mi-au spus că au cercetat stelele îndelung, însă n-au reușit să-l citească... El se desprinse din îmbrățișare; își simțea sufletul înghețat. — Îți voi spune diseară, îi făgădui. Ieși din cameră, îl chemă pe Callistus și-i spuse: — Vreau să-l întâlnesc de îndată pe sacerdotul de la Iunit Tentor. Callistus îl sfătui să nu tulbure serbările cu un interogatoriu, să nu dea naștere la bârfe. După o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Desigur că mă interesează, dar mă prefac.) „Nu-ți cer să mă iubești mai mult decât merit.“ „Bine, ei bine...“ (și aici se uită cu o privire fixă, patetică), „am să te iubesc așa cum meriți tu. De aici Înainte Îți făgăduiesc să te iubesc pe cât meriți tu!“ (a izbucnit În hohote de plâns). În urma acestei discuții, am devenit dintr-odată suspicios; plânsul final m-a intrigat, mi-a sădit ghimpele Îndoielii: de ce trebuia să izbucnească În plâns? Dar dacă Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al vieții mele - și cu cel religios -: răbdare și să tăiem cărțile! Asta e problema. Și nu te repezi să-mi spui, dragă cititorule - după cum nici eu, în calitate de cititor al meu! - că-n loc să-ți povestesc, așa cum ți-am făgăduit, cum anume se face un roman, îți tot pun probleme sau, și mai grav, probleme metapolitice și religioase. Vrei să ne oprim o clipă la treaba asta cu problema? Dă-i voie unui filolog elenist să-ți explice romanul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întrebase doctorul. Totul, doctore, totul era ieșit din comun în acea seară și în seara de dinainte și în seara de dinaintea celei de dinainte și în seara aceasta. Sulițele soarelui strălucind pe capota mașinii ca diamantele; afișele tremurând în arșiță, făgăduindu-mi 26 DE CENȚI PE GALON și DOUĂ LA PREȚ DE UNA și PARCARE ÎN SPATE; șoferul încruntat care face manevre bruște în fața mea și cel care îmi face semn să o iau înainte cu un gest de noblesse oblige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
săliță, îmi spuse că fata e dusă la bal. A așezat apoi ibricul pe spirtelniță și după oarecare șovăire, apropiindu-și scăunelul de colțul ușii de care mă rezemasem, făcu cu chipul îngrijorat: - Vreau să-ți spun că tânărul a făgăduit Laurei să se însoare cu ea până în patru săptămâni. Tăcui. În liniștea ce se coborî în odaie, am auzit-o pe Laura din camera vecină, în sfântul locaș al seninelor mele rugăciuni, gemând de două ori prelung și dureros. Plasatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de groază și de nebunie. După ce furăm mutați în altă cameră, trompetul rămase singur. Sora Nineta ne povestise mai târziu că nefericitul îi vorbise toată noaptea de măicuța lui care trăise într-un sat de lângă Fălticeni, și că bătrânica îi făgăduise să nu moară, până când nu o să-l mai vadă încă o dată. Și ne mai spuse sora Nineta, că toată noaptea, Gheorghe Chihaia dădea fuga la hârdău, apucat de pântecărie, pe semne din pricina groazei de moarte. La revărsarea zorilor, spălăcite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sărutându-i mâna. „Domnule Bonciu, îmi spuse la plecare Ferdinand Sinidis, - mă preocupă o invenție cu adevărat impresionantă. Este vorba de un pistol automat, care la o apăsare pe trăgaci, scuipă ca o mitralieră, douăzeci de gloanțe. Ioșca mi-a făgăduit un asemenea exemplar, dar minte... A mințit din leagăn... De altfel, de când mi-a furat pijamaua de postav cărămiziu cu lampasurile și brandenburgurile de mătase, nu mai are cutezanța să mă viziteze. Trebuie să mă înțelegi: Nu cred în nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mine ca pe unul dintre recruții aflați la bordul lui Gustloff în timp ce se scufunda. Astfel se putea bănui ce anume ar fi putut avea în cap, sub beretele lor de marinari, tinerii de șaptesprezece ani înainte de moartea lor timpurie: fete făgăduind o fericire rapidă și viitoare fapte de eroism, toate astea în timp ce credeau - identici mie și în această privință - într-un miracol, în victoria finală. Am găsit biroul de înscriere într-o clădire joasă de pe vremea polonezilor, o clădire în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
10, vesela caravană automobilistică pleacă de la cenotaful gol al lui Rivadavia spre Moncha, beată de orizonturile nemărginite ale libertății. Cu un gest hotărât, Gervasio Montenegro și-a cercetat ceasul de aur Vacheron et Constantin. — Timpul e aur, a exclamat. Am făgăduit să le fac o vizită colonelului Harrap și părintelui Brown, cei doi confrères de reședință penală ai domniei voastre. Nu de mult i-am făcut o vizită, În strada San Juan, doamnei baronne Puffendorf-Duvernois, née Pratolongo. Demnitatea domniei sale nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În termeni cât mai categorici. Ticălos mincinos... Strânse brațele fotoliului și-și reaminti ce-i spusese lui Beth. Orice s-ar Întâmpla până În acel moment, nimeni nu mai putea schimba nimic. Într-adevăr, o să-l dea dracului pe Barnes - Își făgădui că așa va face - dar asta numai când vor ajunge Înapoi la suprafață. Până atunci, n-avea nici un rost să facă valuri. Clătină din cap și Înjură. După care deconectă consola. Orele se scurgeau lent. Harry se afla tot În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]