987 matches
-
funcția Li("x"), definită prin Ipoteza Riemann, una dintre cele mai vechi matematice, poate fi formulată în termeni de comparare a lui π("x") cu Li("x"). , care descrie numărul de distincți implică și ea logaritmul natural. Logaritmul lui "n" factorial, , este dat de Acest lucru poate fi folosit pentru a obține formula lui Stirling, o aproximare a lui "n"! pentru "n" mare. Numerele complexe "a" care rezolvă ecuația se numesc "logaritmi complecși". Aici, "z" este un număr complex. Un număr
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
adoptând ideea că inteligența constă într-un factor general g, comun tuturor operațiilor realizate, și o serie de factori numiți specifici, care reprezintă aptitudini pentru anumite domenii sau soluții la probleme determinate. După teoria „monolitică" a inteligenței a apărut teoria factorială, având o metodologie mai sofisticată, ale cărei criterii răspund unei mai bune raționalități de utilizare. Această concepție se bazează pe ideea existenței unor componente intelectuale multiple, dependente sau nu una de cealaltă, care constituie ansamblul inteligenței. Conceptualizarea funcționării intelectuale printr-
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
a luat în considerație în mod special cinci factori pe care îi numește aptitudini mentale primare specifice : factorul V (înțelegere verbală), factorul W (fluiditate verbală), factorul R (raționare abstractă), factorul N (numeric) și factorul S (spațial). Critica adusă acestui model factorial se referă la faptul că pleacă de la reprezentarea unui domeniu al inteligenței, începând de la ceea ce măsoară testele pline de elemente legate de învățarea școlară. Guilford (1967), a definit inteligența ca un produs al unei serii de factori încadrați în schema
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
o mare variabilitate, în cel puțin trei aspecte : Principalii reprezentanți ai școlii engleze, ca Burt, Vernon sau Cattell, au ținut să includă în nivelul superior al ierarhiei factorul g al lui Spearman. Concepțiile ierarhice diferă, în general, de viziunile exclusiv factoriale cu privire la evaluarea factorilor. Adepții structurilor ierarhice se referă la factorii de cea mai mare importanță sau generalitate, ca, de altfel, și la subdiviziuni de factori: Burt considera că factorul g este un factor de ordin secund ce se extrage din
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
fizic. Această concepție în privința inteligenței a fost adoptată și de alți autori. Cattell (1963) a realizat o prezentare ierarhică diferită: a disociat factorii de ordin superior în factori elementari, realizând astfel o analiză și o conceptualizare mai sofisticată a modelelor factoriale. Adepții acestor perspective pleacă de la un punct de referință mai amplu decât cel al modelelor anterioare. În funcție de abordare - evolutivă sau calitativă - autorii sunt grupați astfel: Dezvoltarea proceselor psihice superioare este rezultatul unui proces de construcție, însă, evolutiv, aceste procese apar
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
reprezintă "grupurile simetrice" "S", grupurile permutărilor de "N" litere. De exemplu, grupul simetric de 3 litere "S" este grupul format din toate permutările posibile de trei litere "ABC", conținând astfel elementele "ABC", "ACB", ..., până la "CBA", în total 6 (sau 3 factorial) elemente. Această clasă este fundamentală, întrucât orice grup finit poate fi exprimat ca subgrup al grupului simetric "S" pentru un număr întreg "N" (teorema lui Cayley). Analog cu grupul transformărilor de simetrie ale pătratului de mai sus, "S" poate fi
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
Planuri experimentale factoriale 1.Concepte de bază Arnold M. Roșe precizează că un experiment constă în aplicarea unui stimul la un anumit obiect, păstrând neschimbați alți stimuli sau condiții posibile care pot să afecteze obiectul în același timp, si notând schimbările. L. Festinger
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
de erori statsistice relevante experimentului în sine. Ea poate fi randomizata sau se poate lucra pe grupuri gata costituite. Timpul relevă evoluția demersului experimental, lucru care ne arată modificările cele mai importante ce pot devia chiar cursul unui experiment. Planurile factoriale sunt experimentele în care intervin două sau mai multe variabile controlate sau factori de variație. Astfel se vizează nu numai influențele fiecăruia dintre acești factori asupra variabilei dependente, ci și influența interacțiunilor asupra variabilei dependente. Controlul este elementul esențial în
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
se fac mai multe etape de măsurare. Dacă da, atunci avem un design cvasiexperimental, iar dacă nu, atunci avem un design nonexperimental.Totuși cel mai frecvent design experimental întâlnit este anchetă, atunci când avem o singură măsurătoate a unui fenomen. Planurile factoriale pun în evidență relații mult mai complexe decât planurile de bază. În consecință, rezultatele obținute pe baza unor planuri factoriale au mai multă validitate ecologică, adică reflectă mai exact realitatea din afara laboratorului, în care trăiește subiectul. 2.3 Planurile experimentale
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
design nonexperimental.Totuși cel mai frecvent design experimental întâlnit este anchetă, atunci când avem o singură măsurătoate a unui fenomen. Planurile factoriale pun în evidență relații mult mai complexe decât planurile de bază. În consecință, rezultatele obținute pe baza unor planuri factoriale au mai multă validitate ecologică, adică reflectă mai exact realitatea din afara laboratorului, în care trăiește subiectul. 2.3 Planurile experimentale de bază Acestea vizează situațiile în care manipulam experimental un singur factor. Rezmasaultatele obținute pe grupul experimental devin semnificative prin
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
fiecărui grup este aleatoare, dar alegerea însăși a grupului dintr-o colectivitate este aleatoare. În cazul planurilor de bază (unifactoriale) caracterul sistematic al modalităților factorului controlat nu influențează procedurile de calcul ale variabilității (lucru care se întâmplă în cazul planurilor factoriale). Diferențele apar însă în privința generalității concluziilor obținute prin experiment: în cadrul unor modalități sistematice concluziile se referă numai la aceste modalități; în cazul unor modalități aleatoare,concluziile sunt mai generale,referindu-se la toate modalitățile posibile ale variabilei manipulate. 2.4
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
generale,referindu-se la toate modalitățile posibile ale variabilei manipulate. 2.4 Planurile bifactoriale și trifactoriale Cele mai frecvente sunt planurile bifactoriale și trifactoriale. Planurile cu mai mult de trei factori sunt dificile și nepractice. Rezultatele obținute pe baza planurilor factoriale au o mai mare validitate ecologică (reflectă mai exact realitatea în care trăiește subiectul uman). La baza acestor teste stau comparațiile intergrupale și intragrupale. Cu toate acestea, Campbell a arătat că pentru a controla efectele variabilelor că reactivitate a măsurării
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
repartizarea subiecților care participă la experiment în clase diferite, pe baza unor caracteristici ale acestora (sex, vârsta, statut social, mediu de dezvoltare, cadru familial, etc). În planul experimental variabilă clasificatoare ocupă același loc că și factorul manipulate într-un plan factorial. Nu trebuie însă să uităm ci variabilă clasificatoare nu face obiectul manipulării. Prin urmare, relația dintre variabilă clasificatoare și variabilă dependența nu este una cazală, ci de simplă covarianța. Dar interpretarea acestei covariante ridică aceleași probleme ca și cazul coeficientului
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
real pozitiv cu proprietatea că 2. Numărul "e" este singurul număr real pozitiv cu proprietatea că Următoarele definiții alternative sunt și ele demonstrate ca fiind echivalente: 3. Numărul "e" este limita 4. Numărul "e" este suma seriei unde "n"! este factorialul lui "n". 5. Numărul "e" este singurul număr real pozitiv cu proprietatea că (adică numărul "e" cu proprietatea că aria de sub hiperbola formula 36 de la 1 la "e" este egală cu 1). 6. Numărul "e" este limita Funcția exponențială "f"("x
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
versiunea fizicienilor". Din acest motiv, polinoamele Laguerre generalizate apar în tratamentul oscilatorului cuantic armonic. Polinoamele Laguerre pot fi definite în termeni de funcții hipergeometrice, anume de funcții hipergeometrice confluente, ca unde formula 42 este simbolul Pochhammer (care în "acest" caz reprezintă "factorialul crescător").
Polinoamele lui Laguerre () [Corola-website/Science/309990_a_311319]
-
normalizarea funcției J(z) sunt definite de proprietațile de mai jos. Funcția Bessel de speța I-a este definită de următoarea serie Taylor în jurul originii z = 0: unde Γ(z) este funcția Gamma a lui Euler, care reprezinta generalizarea funcției factorial pentru valori z diferite de întregi. Graficul funcției Bessel oscilează ca cel al funcției sinus sau cosinus, diferența fiind aceea că funcția Bessel descrește proporțional cu formula 3 spre infinit, precum și faptul că rădăcinile nu sunt în general periodice, cu excepția celor
Funcție Bessel () [Corola-website/Science/305359_a_306688]
-
se scrie : Pentru a afla direct din definiție numărul de permutări se trece la funcția generatoare exponențială : Numărul de permutări ale unei mulțimi de elemente este dat de produsul numerelor (de ordine ale elementelor) de la 1 la n, cunoscut ca factorial n!. Pentru a obține acest număr, să considerăm o permutare reprezentată sub formă de tabel în care prima linie este completată, și să încercăm să completăm a doua linie a tabelului, din stânga către dreapta, folosind exact o singură dată numere
Permutare () [Corola-website/Science/313123_a_314452]
-
C și TG , ajustate în funcție de placebo , par să fie mai mari la femei , comparativ cu bărbați și par să fie mai mari în rândul pacienților vârstnici ( ≥ 65 ani ) , comparativ cu pacienții mai tineri ( < 65 ani ) . Într- un studiu clinic factorial , multicentric , dublu- orb , cu durată de 12 săptămâni , administrarea Tredaptive 1000 mg/ 20 mg în asociere cu simvastatină a scăzut semnificativ valorile LDL- C ( - 44, 2 % , - 37, 4 % și , respectiv , - 8, 2 % ) , TG ( - 25, 8 % , - 15, 7 % și , respectiv , - 18
Ro_1078 () [Corola-website/Science/291837_a_293166]
-
C și TG , ajustate în funcție de placebo , par să fie mai mari la femei , comparativ cu bărbați și par să fie mai mari în rândul pacienților vârstnici ( ≥ 65 ani ) , comparativ cu pacienții mai tineri ( < 65 ani ) . Într- un studiu clinic factorial , multicentric , dublu- orb , cu durată de 12 săptămâni , administrarea Trevaclyn 1000 mg/ 20 mg în asociere cu simvastatină a scăzut semnificativ valorile LDL- C ( - 44, 2 % , - 37, 4 % și , respectiv , - 8, 2 % ) , TG ( - 25, 8 % , - 15, 7 % și , respectiv , - 18
Ro_1081 () [Corola-website/Science/291840_a_293169]
-
C și TG , ajustate în funcție de placebo , par să fie mai mari la femei , comparativ cu bărbați și par să fie mai mari în rândul pacienților vârstnici ( ≥ 65 ani ) , comparativ cu pacienții mai tineri ( < 65 ani ) . Într- un studiu clinic factorial , multicentric , dublu- orb , cu durată de 12 săptămâni , administrarea Pelzont 1000 mg/ 20 mg în asociere cu simvastatină a scăzut semnificativ valorile LDL- C ( - 44, 2 % , - 37, 4 % și , respectiv , - 8, 2 % ) , TG ( - 25, 8 % , - 15, 7 % și , respectiv , - 18
Ro_786 () [Corola-website/Science/291545_a_292874]
-
experimentelor" ("Design of experiments"-l.engl.; "plan d'expérience"- l.franc.) este o tehnică analitică care permite să se identifice variabilele independente (factorii experimentului) care au cea mai mare influență asupra variabilei dependente ce se măsoară în cursul experimentului. Experimentele factoriale sunt eficiente în privința evaluării efectelor și interacțiunilor posibile ale diferiților factori (variabile independente). Rezultate ale planificării calității în proiect includ: "Planul de management al calității" trebuie să descrie modul în care echipa de management a proiectului va implementa "politica în
Managementul calității în proiecte () [Corola-website/Science/319048_a_320377]
-
de vedere formal, o "k"-combinare a unei mulțimi "S" este o submulțime de "k" elemente distincte ale lui "S". Dacă aceasta mulțime are "n" elemente, numărul "k"-combinărilor este egal cu coeficientul binomial. formulă 1 care poate fi scrisă utilizând factoriali drept formulă 2 atunci cand formulă 3 și care este zero când formulă 4. Mulțimea tuturor "k"-combinărilor a unei mulțimi "S" este, uneori, notata formulă 5 Combinările se referă la combinarea de n lucruri luate câte "k" odată fără a se repetă. Pentru a
Combinare () [Corola-website/Science/325247_a_326576]
-
prin eliminarea complementului unei astfel de combinări, ce constituie o "(n-k)"-combinare. În final, există o formulă care se folosește în mod frecvent și reda simetria direct, având calitatea de a fi ușor de memorat: formulă 21 unde "n"! reprezintă factorialul lui n. Ultima formulă poate fi înțeleasă direct, prin considerarea celor "n"! permutări ale tuturor elementelor mulțimii "S". Din fiecare dintre aceste permutări se poate obține o "k"-combinație, prin selectarea primelor "k" elemente. Există multe selecții duplicate: oricare permutare
Combinare () [Corola-website/Science/325247_a_326576]
-
mărimi crescătoare și a combinărilor cu un complement de mărime fixă "(n-k)". De exemplu, putem calcula numărul combinărilor posibilie pentru alcătuirea unei mâini de 5 cărți dintr-un pachet standard de 52: formulă 26 Totodată, putem folosi formulă combinărilor utilizând factorialii și simplifica factorii de la numărător cu o parte din factorii de la numitor, după care va rămâne de efectuat doar înmulțirea factorilor rămași: formulă 27 Un alt calcul alternativ, echivalent cu primul, este bazat pe scrierea formulă 28 ceea ce duce la formulă 29 Când
Combinare () [Corola-website/Science/325247_a_326576]
-
în care fiecare persoană dintr-o cameră cu "n" + 1 persoane dă mâna câte o singură dată cu toate celelalte. Șirul numerelor triunghiulare (șirul A000217 la OEIS) pentru "n" = 1, 2, 3... este: Numerele triunghiulare sunt un analog aditiv al factorialului, care este "produsul" numerelor întregi de la 1 la n. Numerele triunghiulare au o gamă întreagă de legături cu alte numere figurate. Cea mai simplă este că suma a două numere triunghiulare consecutive, este un pătrat perfect, și anume pătratul diferenței
Număr triunghiular () [Corola-website/Science/322806_a_324135]