2,300 matches
-
de găsit. — Ce-ai făcut cu sticla cu ulei de păr? îl întrebară ele pe Hungry Hop, ale cărui bucle unse frumos și parfumate îl demascau ca fiind ultimul utilizator al produsului. Erau grozav de supărate. La vederea umflăturii de pe falca lui deveniră și mai furioase. Fără-ndoială, alunecase când făcea baie și se lovise. Fratele lor cel demn de milă, care le pierduse uleiul de păr, care mereu era rănit sau se rănea singur. La început, fuseseră răbdătoare și pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
așa ușor după ce stârnise o asemenea agitație în fața familiei sale și se încăpățânase atât de multe zile. Se gândi la Pinky și la toatele bilețele și cadourile ei, la cum îl mușcase de ureche și la cum îl lovise peste falcă. Era adevărat, avea și Pinky ceva aparte. Nimeni nu putea nega așa ceva. Și chiar și dimineața aceea părea atât de incitantă - va sări în dubiță și va demara. Numai că acum... nu mai știa... nu mai știa... Era fata ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu ea, m-am gândit c-ar trebui să încerc să fac eu chestia asta. Alison știa că sărise calul cu acea ultimă frază, iar chipul lui Luca n-a făcut decât să i-o confirme. Bărbatul și-a încleștat fălcile, iar ochii îi străluceau din cauza furiei care mocnea în interior. — Aici nu e vorba de curaj, a spus el pe un ton controlat, dar în care clocotea mânia. E vorba de faptul că trebuie să mă am bine cu Sofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe o pătură pusă pe nisip și adormi îndată. De data asta nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea controla de când, băiețandru fiind, aproape un copil, descoperise într-o dimineață că mâncaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fiecare pas că trebuie să mănânci. Zi și noapte să ni se spună încontinuu, prietene Mărgărit: trebuie să mănânci, da, și să bei, să te îmbraci, să te tratezi, să te distrezi, deh, trebuie neapărat să mesteci, să miști din fălci și să-ți miști fundul, să te freci încolo și-ncoace ca să nu mucezești stând în loc și întrebându-te și frământându-te dacă merită cumva, până ai s-o iei razna și-ai să te risipești vâslind cu nădejde prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sticlă căzând de pe masă, prinsă din zbor de Milică, Ghiocel, fi-ți-ar căpățâna a dracului de javră băloasă... Culcat! Culcat! Culcat! Unde naiba să se mai culce? Poate doar în patul cu așternuturile răvășite. Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo. Ziceai că-i ascultător... — Nu-ți fie frică. Nu-ți face nimic. Se joacă. Îi place să se joace. E o javră jucăușă... — E adolescent, are doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sereistă, în spiritul democrației originale a lui Iliescu... Se joacă javra, se face că o mușcă. Jucăuș al dracului Ghiocel. Acuma-l vezi că-i înfige colții în jugulară. Caninii ăia groși ca pe deget, crescuți din menghina puternică a fălcilor, ar composta carnea și ar sfărâma clavicula și oasele vertebrelor ca pe niște vreascuri. Îl certa, râdea, îl întărâta, javră băloasă, m-ai umplut de bale, vrei să mă muști, ai? Io-ți dau să mănânci și tu mă muști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu-i așa că tot o să verifici cele discutate de noi acum? M-am dat jos de pe masă și am rămas În picioare În fața lui. — Și-o să discuți cu cei din Consiliul local... — Am zis că da! mă Întrerupse Hawkins, cu fălcile Încleștate. Dacă promit ceva, mă țin de cuvânt, OK? — Bine! i-am zis eu, uitându-mă, la rândul meu, fix la el. Ochii ni se Întâlniră la jumătatea spațiului Îngust dintre noi. A urmat o pauză chinuitor de lungă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe care se părea că obișnuia să o mestece În momentele de tensiune. — Da. Bună, Janice! am salutat, Într-un efort eroic de a nu arăta vinovată. Ce mai face Devon? N-a ținut figura. Aproape că i-am auzit fălcile Închizându-se cu un clămpănit. Ochii albaștri ai lui Janice mă săgetau cu raze laser de furie. Dacă Grace s-ar fi uitat pe jumătate atât de urât la Prințul Rainier, acesta și-ar fi ridicat mâinile În semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu? — Interesant cartier, remarcă Jim Ashley scurt. Cu Închisoare și tot tacâmul. — Trebuie că ați venit prin Holloway, am spus. Văd că ați prins tehnica englezească de exprimare laconică. El zâmbi larg. De fapt, asta am presupus că făcea, pentru că fălcile lui masive se relaxară și În colțurile ochilor Îi apărură niște mici cute. Jim Ashley era Întruchiparea felului În care Îmi Închipuiam că Îmbătrânesc eroii taciturni din romanele de dragoste. Din păcate, Betty era probabil varianta feminină. — Dar, Jim, Închisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
chiar lângă mine, cu labele întinse, burta i se mișca întruna în sus și în jos, avea gura căscată și din bot i se prelingea salivă. Limba îi atârna într-o parte. Dacă i-aș fi tras un șut în falca de jos cu pantoful meu cel greu, și-ar fi retezat-o cu dinții. Rex mi-a udat dosul palmei lingându-l, cu puțin săpun aș fi făcut clăbuci. Bunicul Annei ședea în celălalt capăt al mesei. Nu-i vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ar veni rândul, Își petreceau acum timpul pândind din spatele perdelei de la fereastră să vadă dacă nu cumva venea poștașul sau tremurând că trebuia să se Întoarcă acasă, unde temuta scrisoare de culoare violetă, mai rea decât un monstru sângeros cu fălcile căscate, ar putea să se afle după ușă ca să sară pe el. În biserici nu exista nici un moment de răgaz, șirurile lungi de păcătoși pocăiți, reîmprospătate În mod constant ca și cum ar fi fost niște linii de montaj, Înconjurau de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
soarelui, ți-a spus ea? Ți-a spus ea sau poate i-ai spus tu? Am discutat despre acest lucru, ocolesc eu subiectul, era de așteptat din partea ei, nu crezi, dar ea mă întrerupe brusc, obrajii ei căzuți tremură precum fălcile unui buldog înfometat, nu are absolut nici o importanță ce cred eu, Naama, dar nici ceea ce crezi tu nu are nici o importanță, treaba noastră este aceea de a o face pe fată să înțeleagă ce este în mintea ei, ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
adîncește atît de aproape de mal și face un fel de vîrtej, unde găsești momeală cu duiumul. Și-atunci s-a Înălțat o trîmbă de apă, ca și cum o bombă ar fi explodat În adînc, și am apucat să văd spada, ochiul, fălcile deschise și capul uriaș, negru-purpuriu, al unui pește-cu-spadă negru. Înotătoarea superioară Îi ieșise cu totul din apă, Înaltă cît catargul unei bărci, și i-am putut vedea botul, cît era de lung, cînd s-a repezit la ton. Era mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mi aruncă o privire care mă îngheață. E atât de lungă și nu cred că am greșit când am comparat-o cu un extraterestru. Arată ca o creatură dintr-un film de groază, al cărei gât se întinde incredibil până ce fălcile ajung să-ți foarfece fața. Are părul închis la culoare, tuns băiețește, iar buzele îi strălucesc. Poartă o bluză care arată ca o eșarfă legată peste piept și o pereche de pantaloni galbeni de in cu talia joasă, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lor firesc, e o simfonie submarină de Înlănțuiri și fracturi moi, un dans gelatinos de comete autofage, ca știuca aceea din Yellow Submarine, apeși cu buricul degetului și ireparabilul Începe să lunece Îndărăt către un cuvânt vorace și dispare Între fălcile lui, el suge și svârrllurp, Întuneric, dacă nu te oprești, se mănâncă singur și se Îngrașă din nimicnicia-i, gaură neagră a Cheshire-ului. Iar dacă scrii ceea ce pudoarea n-ar vrea, totul sfârșește pe dischetă, iar tu Îi pui dischetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de politețe. Belbo va trebui să-i facă colonelului o propunere de editare foarte discretă. Discreția e consemnul domnului Garamond. Plec și eu, ca să nu fiu incomod.” Cum am Înțeles pe urmă, Belbo Încerca să-l arunce pe colonel Între fălcile editurii Manuzio. L-am târât pe Diotallevi la Pilade, unde eu am băut un Campari, iar el un digestiv de plante. I se părea, zise el, călugăresc, arhaic și aproape templier. L-am Întrebat ce credea el despre colonel. „Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de pietre prețioase sau fabricate din sticlă. Tavanul era Îmbrăcat În damasc albastru-deschis, presărat cu stele mari, argintii. În fața tronului, o masă lungă Împodobită cu palmieri, pe care era depusă o spadă, și chiar În fața mesei un leu Împăiat, cu fălcile căscate. Cineva Îi pusese mai dinainte, evident, un beculeț roșu În interiorul capului, pentru că ochii Îi străluceau incandescenți, iar gura părea că scoate flăcări. M-am gândit că trebuia să fie aici mâna domnului Salon și mi-am dat seama la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la un curs de epistemologie de-al lui. Ponta, în sacou vișiniu, studiindu-și manichiura cu mare concentrare, spunea că e posibil să existe și revelații mistice, dar că el unul nu fusese vizitat de niciuna. Capul lui rotund, cu fălci masive, sugera exact contrariul: nu, nu există niciun fel de tâmpenie mistică, există doar logica predicatelor! Când s-a terminat totul, m-am îndreptat spre toaletă. Pe același coridor se afla și decanatul, în fața căruia l-am zărit pe Ponta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atâtor hamburgheri îmblăniți frecând menta pe străzile micului Paris, vedeta franceză luase apărarea amorului liber. Să nu uităm, fosta regină a ecranului respinsese toată viața uzul cremelor și al revigoranților faciali, special pentru a obține figura unui buldog englezesc, cu fălcile atârnându-i mai jos de osul claviculei. Zuzarii au fost înregistrați la primărie ca bardoți și ajunseră animale sacre. Ba chiar Zuzei i se ridică o statuie din bronz în piața Cosmonauților, în locul celei reprezentând-o pe lupoaică alăptându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca două faruri. Uneori avea impresia că motanul era o cameră de luat vederi îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru. Dimineața, la trezire, Tubu îl privea fix, așezat în fotoliu. Când deschidea ochii, motanul căsca de-i trosneau fălcile, își arăta interiorul roz al gurii de șopârlă, apoi o zbughea să joace fotbal cu ghemotoacele de hârtie de pe mochetă. Era prea hazliu ca să fie adevărat, parcă juca rolul de pisică. L XXII A doua zi trebuia să plecăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda când Vodă Dragoș, descălecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
își lua bastonul și se băga în față peste tot. E adevărat că moldovenii, oricât de bisericoși, mai țipau ei din când în când: păi bine, părințele, frumos îți șade să te bagi în față! El însă zâmbea încălecându-și fălcile: la câte biserici, școli și poște le făcuse până la șaptezeci de ani, puteau și ei să rabde că se pune al zecelea la coadă, iar nu al patruzeci și șaselea, cum s-ar fi cuvenit. Îi arăta vânzătoarei amuzate marfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-un colț, lăsându-i să gângurească. După momentele de tandrețe, bunicul se întoarse spre noi și primul căruia îi adresă cuvântul am fost eu: ce faci, băi Ghiță, era să cazi pe front? Fața i se înroșise de mândrie, fălcile i se dislocaseră a rânjet. După cum mă priveau bolnavii din salon, era clar că se lăudase în fața lor cu isprava mea. C XXXV Odată sistemul de operare pornit, Cosmin se conectă la yahoo messenger. Caseta de la yahoo insider, care ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și se manifestă realmente magnific. Ca un lynx! Ca o divă de gang! De cum o observă, Bossul se bosumflă și se albește instantaneu la chip. De pe unde-ai mai aterizat și tu, fă, depravato, haa...?! Mama mamii tale, de cutră! Fălci, găsești la abator lunea și miercurea! Plus creier la ofertă, la supermarket! ripostează ea. După care, dă buzna și se aruncă îmbrăcată în pat, fără farafastâcuri, lângă Big Sile, încrucișându-și năzuroasă brațele sub cap și expunându-și subsorile nerase
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]