1,426 matches
-
departe...Din loc în loc, mă face atent : „Ia privește la casa asta” sau „Am să-ți spun îndată ale cui sunt aceste dughene”. Și au fost câteva! După o bună bucată de drum, ne-am oprit la umbra unui nuc falnic ce-și întindea crengile peste gard ca niște brațe uriașe... Acum să-mi spui ale cui sunt aceste case - mi-a poruncit bătrânul, jumătate în șagă, jumătate serios. N-am de ales și îmi pun mintea la treabă. „Cine poate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
picioarele - și altfel nu se poate - o să intrăm pe Podul Hagioaiei. Privesc cu băgare de seamă în jur. Uliță lungă cu o puzderie de dughene și case înșirate ca la paradă, iar copacii stau în coasta lor ca niște străjeri falnici...Bătrânul calcă ca de obicei, moale și gânditor. Din când în când, privește fugar asupra caselor și dughenelor din jur...Aici nu se prea văd trăsuri boierești, ci mai degrabă călăreți care își îndeamnă bidiviii cu zor. În cârligele înfipte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu puținul tău trup, și ea, uriașa fantasmă, ca o știmă neîmblânzită să te asculte, să-ți cânte valuri pe care nu le-a mai cântat nimănui și să-ți legene visele. Te așteaptă undeva, departe, casa cu nucul cel falnic de la poartă. Nucul cu mirosul iodului purificator, păstrător fidel al gândurilor tale de mic faun, cu pătucul dintre ramuri unde veneau prietenii să ți se alăture ca într-un altar sacru, iar tu să-i umbrești cu veșnicia. Să te
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
with those who favor fire. But if I had to perish twice, I think I know enough of hate To say that for destruction ice Is also great And would suffice. (1923) Mihai Eminescu Vene]ia S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. Okeanos se plînge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
sfîrșesc să cadă, Reurcă-n pomi, zîmbesc pe casa. (1920) Alexandru Macedonski Rondelul rozelor de august Mai sînt încă roze, mai sînt, Și tot parfumate și ele Așa cum au fost și acele Cînd ceru-l credeam pe pămînt. Pe-atunci eram falnic avînt... Priveam, dintre oameni, spre stele; Mai sînt încă roze mai sînt, Și tot parfumate și ele. Zadarnic al vieței cuvînt A stins bucuriile mele, Mereu cînd zîmbesc uit, si cînt, În ciuda cercarilor grele, Mai sînt încă roze, mai sînt
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
ochii; jumătate de glob pământesc... Spre deosebire de prostia Neamțului: În colțuri, cubică, bine gospodărită, ai crede o mașinărie de-a lor - nemțească... Prostia noastră națională e, cum să spun eu: proastă, gălăgioasă, măruntă... Românul vrea să se dea drept un cocoș falnic, plin de pene, de țănțoșenie - când, În realitate, e un căcâcea; un tiriplic; un mai-mult-decât-nimic, un fel de vrăbioieluț, jumulit și de-râs... Atunci mi-am zis că prostia-națională e un fel de calitate, domnule! Popor mare e acela În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un fel de calitate, domnule! Popor mare e acela În stare de tâmpenii mari, de idioțenii monumentale, de prostii istorice - și cum, după cum bine știi, În capul meu istoria e fiica geografiei, Îmi spun că o mare, o zdravănă, o falnică dobitocie are nevoie de... spațiu-vital, de sute de mii, de milioane de kilometri pătrați, ca să se exprime, să se manifeste, or Românul, neam-prost, rămâne și În prostie mărunt, meschin, tâmpit pe centimetru pătrat, neghiob În bătătura lui personală, nătâng În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
curnuți; loveau numai În cai; și numai la părțile sensibile - asta sigur am citit-o. Dar nu În Creangă. Firește, caii, Înnebuniți, au luat-o la sănătoasa: peste-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată / Iar În urmă se Întinde falnic armia, În fine, română, doar se chema, cu acte, Popescu. - L-a rușinat pe Grecotei, vaaai, dar cum l-a mai rușinaaat!, chicotește mama, cu mâna la gură. Au mai Încercat ei, ba cu binișorul, ba cu otozbirul, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
puțin cam rău și simțeam în gât cafeaua pe care o băusem dimineață. Când am văzut că se mai împuținează curbele, am respirat ușurat, dar imediat după aceea autobuzul a plonjat într-o pădure deasă de cedri. Copacii bătrâni și falnici nu lăsau să se strecoare printre ei nici măcar o rază de soare, astfel că o umbră mohorâtă învăluia totul în jur. Am simțit brusc vântul rece care pătrundea prin ferestrele deschise ale autobuzului și aveam senzația că umezeala îmi intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
afirmă Poetul, aruncând un sfert de privire, peste umăr, înspre Cel Pișat: "E unul, la băută, mai strașnic decât mine? Cu-atât mai bine țării și lui, cu-atât mai bine! Purceadă înainte, s-ajungă cât mai jos! La răsăritu-i falnic, închin al meu prinos!" Pe naiba! Dă-l în mă-sa, de dipsoman! Personal, situația a ajuns să mă cam deprime. Mă crezi? Pe ce jucăm? Pe banii babei, evident! e de părere Fratele. Ascultă, planul A mi-e clar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uriaș abces otrăvitor, himeric, pe cale să pleznească și să scufunde lumea în Abis. Prăsila necurată, Antichristul, s-a născut, în cor de vaiet și decântece și nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și pe bietu' tata! Guță, bețivule...! Cirozatule! Curvarule! U-huuu, ce te-ai mai stafidit! Uite-l și pe Lucicuță al nostru, ce bine se ține el, mă! Spiță de mort tânăr, proaspăt la epidermă, domnule! Viril! Ca becheru'! Ca bradu'! Falnic! turuie Iulică. U-liu-liuuu..., ce de mortăciuni, Șefu'! Inflație! Vai de pulicile noastre! E sfârșitu' lumii, bre, ce bicicleta mea! o scaldă Vierme. Toți ăștia, cârnii, reanimații..., mușcă? vrea să știe Avocatul. Unii ar mușca, scârbele, dar n-au cu ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
crezu că vor să-și bată joc de el și, ca să le taie scurt pofta de veselie, împărți la întîmplare o droaie de ghionturi, mormăind indignat: ― Rebeliune, ai, puturoșilor?... Și hoți, și obraznici, ai? Peste câteva clipe, răcorit, se înfipse falnic în pragul cancelariei și strigă, arătând pe unul din mulțime: ― Tu, ăla!... Tu, tu!... Aide, nu te codi, mocofane! În aceeași zi, Grigore Iuga luase pe Titu Herdelea mai de dimineață să-i arate mai de aproape moșia și mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de nepot: ― Fugi de-acolo, băiete, să nu te calce aia! Nicu, fricos, nu mai așteptă glasul mămicăi și se retrase grabnic după portiță, mulțumit să privească printre uluci. Costică însă, viteaz, se înfipse în mijlocul uliței și de acolo făcu falnic: ― Uite, Nicule, mie nu mi-e frică!... Uite! Uite! Întinse brațele, încît mânecile largi îi atârnau ca niște aripi de liliac și scoase limba mare în batjocură spre mașina care apăruse și se apropia în goană, cu gemete stridente de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și scuturând strachina. Țug, țug, țug, țugui, țugui! Ajunse cu bine acasă. Numai ștreangul s-a pierdut pe drum, căci l-a uitat la piciorul porcului de s-a târât până s-a dezlegat. Intrând în ogradă cu porcii, făcu falnic către nevastă-sa, trecîndu-i strachina: ― Porumb ai, porci ți-am adus, dar să nu mai cârtești acuma, că să știi că mă pun cu parul pe spinarea ta, fire-ai să fii a dracului de muiere! Femeia holbă întîi niște
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lunii iunie, înaintea postului de Sfântul Petru, zi de vară cu o căldură dogoritoare ce te îmbia să te răcorești cu bere rece la vreun bar. În drum spre bodega „PAHARUL PLIN” situat pe o străduță străjuită de niște tei falnici înfloriți care-și revărsau parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-un colț al salonului era una liberă. În bodegă, clienții vorbeau tare de credeai că ești lângă un stup de albine
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ar fi licărit sute și sute de dreptunghiuri colorate, pâlpâind în ceață: ferestrele blocurilor cu patru etaje care se înșirau până la construcția, încă ascunsă în ceață, a Circului. Priveam prin ferestre, ca un copil sărac dintr-o povestire sămănătoristă, brazii falnici încărcați cu steluțe colorate, pâlpâitoare, cu jucării și bomboane de salon, cu globuri sofisticate și beteală. Vedeam zvâcnirile verzi și roșii ale vreunei orgi de lumini cuplate la o stație din care vibra muzica. Vedeam câte un muc de țigară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dea jos. Lăsați-l să facă ce vrea el! Destul l-am chinuit până acum. Îl sprijini, și Moșu se ridică deodată în picioare. M-am mirat cât se făcuse de mic cât zăcuse. Îl credeam tot atât de înalt și de falnic ca pe vremuri. Și de-abia acum se vedea, întreagă, barba albă acoperindu-i pieptul. Întinse mâna, parcă ar fi căutat ceva. - Toiagul, am șoptit. Își caută toiagul. M-am dus repede și i l-am adus. - Încotro, Moșule? îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și de singuratice. Cu un plăcut fior de groază, își imagina că vede o făptură ciudată, împietrită, care se afla înăuntru și privea afară. După aceea se porni să inspecteze diverși copaci, fagul arămiu și mestecenii și bradul al cărui falnic trunchi roșcat se avânta în sus, abia vizibil, ici-colo, printre masele de ace negre. Îi plăcea mai cu seamă copacul chinezesc ginkgo, atât de ciudat și de bătrân. Atinse delicat poalele copacului, unde încolțiseră de curând mici vălătuci verzi, lipsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dificultăți la urcatul scărilor). Lăsă jos cățelușul, care începu să alerge și să salte pe covor, încrețindu-și botul în ceea ce Adam numea „zâmbetul lui de salon“, și salutând pe fiecare în parte cu capul plecat și coada albă fâlfâind falnic. Tom se aplecă să-l mângâie. Zet, în extaz, se întoarse pe spate, cu burtica în sus, oferindu-i-se. „Cât de inocent eram eu pe vremuri, își spuse Tom. O simplă figură ca asta mă făcea fericit“. Alex se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țară pe lângă căpitănia portului și pe lângă nenumăratele bărci cu vele. In fața lor, pe colină se vede localitatea, dominată de turnul unei biserici, lângă care mai observ altele două. Intru pe un bulevard larg, despărțit de o alee cu palmieri falnici și găsesc loc pe o bancă la umbră, unde îmi savurez prânzul, sărbătorind astfel intrarea în Franța, țara ce mă va găzdui, după calculele mele, mai mult de o lună de zile. Am o stare de profundă liniște sufletească, neobișnuită
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
-o când a spus că va relua pelerinajul și va ajunge în Spania. Drumul de unul singur sub umbra platanilor îmi place foarte mult și am timp să mă gândesc la mine, să mă rog, să admir în liniște copacii falnici, bicicliștii destul de numeroși, vasele de pe canal, și nu sunt puține. Cu cât mă apropii mai mult de oraș, cu atât crește numărul vaselor pe canal, ca și numărul celor pe bicicletă sau al celor ce aleargă. Cu rucsacul de pelerin
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de la începutul acestui drum, în tren spre București, când mă gândeam că acest pelerinaj trebuie să reprezinte și o curățire a ochilor minții mele, să pot vedea de sus, până hăt departe, dincolo de orice aparență, așa cum văd aceste păsări falnice, și poate că simțurile lor ascuțite le ajută să simtă, să adulmece mult dincolo de ceea ce văd ochii lor. Dar din reveria mea mă trezesc stropii reci și repezi ai ploii purtate de vântul rece ce-mi șfichiuiește fața. Imbrac repede
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fi putut să-i salveze. Muntele are legile lui pe care absolut toți trebuie să le respecte. Drumul de aproximativ cinci ore, de la Fântâna lui Roland până la Roncesvalles nu-l voi uita ușor, la fel cum nu voi uita foșnetul falnic al bătăilor aripilor acelui vultur impunător. Coborând mult prin pădure, pe un versant destul de abrupt, înfrigurat și complet ud, ajung în sfârșit la Roncesvalles, destinația zilei, stațiune pentru turiști și pelerini situată la altitudinea de 900 metri. Aici este un
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Și acolo pe mine unul, drăguțule, m-ai pierdut de mușteriu. Dar pe vremuri? Cu sute de ani în urmă? Pe vremea lui Mircea cel Bătrân? Ha? Ce ziceți? Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, iar în urma lor se-ntinde falnic armia română!... Mda. Cel puțin voievodul mergea în fruntea trupeților, cu paloșul în mână. Azi se-ascunde în spatele liniei. Stă în buncăr și se uită cu binoclul, băga-l-aș în pizda mă-sii! Sau prin periscop! Tăceau gândindu-se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]