1,932 matches
-
le atragă atenția.): Pst! Pst! GARDIANUL: Trompeți! Baldachin! ARTUR: Eșafod! Covor! CĂLĂUL (Bate ușor în canatul ușii.): Pst! Pst! GARDIANUL: Vom ieși cu picioarele ude! Vom deschide ferestrele! Vom asculta muzica! CĂLĂUL (Pătrunde pe jumătate în încăpere.): Pst! ARTUR: Vrem fanfară! GARDIANUL. (Preia formula.): Da! Fanfară! Vrem fanfară! ARTUR și GARDIANUL (În elan.): Vrem fanfară! Vrem fanfară! CĂLĂUL (Speriat; vrea să-i liniștească; spre GARDIAN): Mă, Bruno, mă! ARTUR și GARDIANUL (Îl înlănțuie pe CĂLĂU.): Vrem fanfară! Fanfară! ARTUR (Se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GARDIANUL: Trompeți! Baldachin! ARTUR: Eșafod! Covor! CĂLĂUL (Bate ușor în canatul ușii.): Pst! Pst! GARDIANUL: Vom ieși cu picioarele ude! Vom deschide ferestrele! Vom asculta muzica! CĂLĂUL (Pătrunde pe jumătate în încăpere.): Pst! ARTUR: Vrem fanfară! GARDIANUL. (Preia formula.): Da! Fanfară! Vrem fanfară! ARTUR și GARDIANUL (În elan.): Vrem fanfară! Vrem fanfară! CĂLĂUL (Speriat; vrea să-i liniștească; spre GARDIAN): Mă, Bruno, mă! ARTUR și GARDIANUL (Îl înlănțuie pe CĂLĂU.): Vrem fanfară! Fanfară! ARTUR (Se oprește; către CĂLAU.): Cine ești dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Baldachin! ARTUR: Eșafod! Covor! CĂLĂUL (Bate ușor în canatul ușii.): Pst! Pst! GARDIANUL: Vom ieși cu picioarele ude! Vom deschide ferestrele! Vom asculta muzica! CĂLĂUL (Pătrunde pe jumătate în încăpere.): Pst! ARTUR: Vrem fanfară! GARDIANUL. (Preia formula.): Da! Fanfară! Vrem fanfară! ARTUR și GARDIANUL (În elan.): Vrem fanfară! Vrem fanfară! CĂLĂUL (Speriat; vrea să-i liniștească; spre GARDIAN): Mă, Bruno, mă! ARTUR și GARDIANUL (Îl înlănțuie pe CĂLĂU.): Vrem fanfară! Fanfară! ARTUR (Se oprește; către CĂLAU.): Cine ești dumneata? CĂLĂUL (Intimidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în canatul ușii.): Pst! Pst! GARDIANUL: Vom ieși cu picioarele ude! Vom deschide ferestrele! Vom asculta muzica! CĂLĂUL (Pătrunde pe jumătate în încăpere.): Pst! ARTUR: Vrem fanfară! GARDIANUL. (Preia formula.): Da! Fanfară! Vrem fanfară! ARTUR și GARDIANUL (În elan.): Vrem fanfară! Vrem fanfară! CĂLĂUL (Speriat; vrea să-i liniștească; spre GARDIAN): Mă, Bruno, mă! ARTUR și GARDIANUL (Îl înlănțuie pe CĂLĂU.): Vrem fanfară! Fanfară! ARTUR (Se oprește; către CĂLAU.): Cine ești dumneata? CĂLĂUL (Intimidat.): Eu pot să plec... ARTUR (Autoritar.): Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ușii.): Pst! Pst! GARDIANUL: Vom ieși cu picioarele ude! Vom deschide ferestrele! Vom asculta muzica! CĂLĂUL (Pătrunde pe jumătate în încăpere.): Pst! ARTUR: Vrem fanfară! GARDIANUL. (Preia formula.): Da! Fanfară! Vrem fanfară! ARTUR și GARDIANUL (În elan.): Vrem fanfară! Vrem fanfară! CĂLĂUL (Speriat; vrea să-i liniștească; spre GARDIAN): Mă, Bruno, mă! ARTUR și GARDIANUL (Îl înlănțuie pe CĂLĂU.): Vrem fanfară! Fanfară! ARTUR (Se oprește; către CĂLAU.): Cine ești dumneata? CĂLĂUL (Intimidat.): Eu pot să plec... ARTUR (Autoritar.): Te-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
încăpere.): Pst! ARTUR: Vrem fanfară! GARDIANUL. (Preia formula.): Da! Fanfară! Vrem fanfară! ARTUR și GARDIANUL (În elan.): Vrem fanfară! Vrem fanfară! CĂLĂUL (Speriat; vrea să-i liniștească; spre GARDIAN): Mă, Bruno, mă! ARTUR și GARDIANUL (Îl înlănțuie pe CĂLĂU.): Vrem fanfară! Fanfară! ARTUR (Se oprește; către CĂLAU.): Cine ești dumneata? CĂLĂUL (Intimidat.): Eu pot să plec... ARTUR (Autoritar.): Te-am întrebat cine ești dumneata! CĂLĂUL (Pierdut.): Eu... pe aici... cu execuția... Știți... GARDIANUL (Către CĂLĂU, sever.): Te-a întrebat cine ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pst! ARTUR: Vrem fanfară! GARDIANUL. (Preia formula.): Da! Fanfară! Vrem fanfară! ARTUR și GARDIANUL (În elan.): Vrem fanfară! Vrem fanfară! CĂLĂUL (Speriat; vrea să-i liniștească; spre GARDIAN): Mă, Bruno, mă! ARTUR și GARDIANUL (Îl înlănțuie pe CĂLĂU.): Vrem fanfară! Fanfară! ARTUR (Se oprește; către CĂLAU.): Cine ești dumneata? CĂLĂUL (Intimidat.): Eu pot să plec... ARTUR (Autoritar.): Te-am întrebat cine ești dumneata! CĂLĂUL (Pierdut.): Eu... pe aici... cu execuția... Știți... GARDIANUL (Către CĂLĂU, sever.): Te-a întrebat cine ești! CĂLĂUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Și nu e vorba că acum se fac mai ieftin, nu... e vorba că ele sunt mai intime, mai profunde... că se fac cu mai multa dragoste. Pentru că, domnule, s-au făcut și greșeli! Greșeli enorme! Da, toate acele improvizații, fanfara, publicul, tribunele, covorul roșu, o, mai ales covorul roșu... au fost niște regretabile, niște înfiorătoare erori... Toate astea nu făceau decât să-l îndepărteze pe osândit de călău... să-l umple de fumuri și să-l înstrăineze de taina morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit, s-au înroșit; ARTUR nu mai poate clipi.) CĂIĂUL: Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt bun și sincer. Trăsura aurie am înlocuit-o cu o strângere de mână... Serviciul religios al preotului l-am înlocuit cu serviciul uman al călăului. Osânditul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
avea voie să coboare până jos și ocoleam, frate, ocoleam... O dată s-a deschis singură, ea singură, într-o dimineață, ca o fereastră. A crăpat așa, dintr-o dată, s-a auzit până departe. O! Ce-a mai fost și atunci! Fanfara tot îi dădea, tot îi dădea și noi defilam pe buza gropii, ne făceam că ne uitam în ea și ne aruncam sâmburii... He-he... Ce aiureală mai era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
purtători de cocarde tricolore; trompetiști, dansatori, lachei cu imense tăvi cu pahare de șampanie, arlechini, acrobați, muse, ROBESPIERRE, DANTON și MARAT, regele însuși agitând în mână Constituția, etc. etc. etc.; sunt aruncate în sală, de sus, confetti, serpentine și artificii, fanfara intonează Manseilleza și toți cântă, dansatorii își fac numărul, arlechinii jonglează cu bile colorate, lacheii încep să împartă pahare spectatorilor; în general, personajele vor încerca să-i atragă pe spectatori în mascaradă, vor ciocni cu ei cupele de șampanie, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l povestim. AL DOILEA BĂRBAT: Întâi și întâi trebuie să vină băieții cu covorul roșu. (Băieții cu covorul roșu pătrund cu mișcări foarte rapide și întind covorul roșu de la buza gropii până la primul rând de scaune.) Apoi trebuie să vină fanfara și maestrul de ceremonii. (Orchestranții intră rapid și se aliniază; MAESTRUL DE CEREMONII se uită la ceas, face un semn și orchestra emite un semnal asemănător celui de la radio înaintea începerii unei emisiuni.) Și acum trebuie să așteptăm. FETIȘCANA: Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ZIARUL (Urlând din toate puterile.): Taică-meu cânta numai în camera lui! Singur! Noaptea! Numai noaptea! Și nimeni n-a știut niciodată! Nimeni! Numai eu! Numai eu! DOAMNA CU VOAL (Lovind cu picioarele în pământ.): Și la noi! Cânta numai fanfara... În parcul municipal... Și numai duminica... (Țipăt apoplectic.) Numai duminica! Numai duminica! BĂTRÎNUL CU BASTON (Se asociază acestui strigăt de protest.): Numai duminica! Numai duminica! (BĂRBATUL CU ZIARUL își folosește ziarul făcut sul ca pe o trompetă și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
seminar când a trecut trenul cu osemintele Eroului Necunoscut prin gară la noi, la Buzău. Îl duceau la București, să-l îngroape la Filaet, la Parcul Carol, de-i zice acum Libertății. Am ieșit cu școala și am cântat. Era fanfară, armata, popor peste popor. Te sfârșea la inimă patriotismul când vedeai ce îmbulzeală era acolo. Noi stăteam aliniați, pe trei rânduri, chiar în capul peronului, cum vine garnitura dinspre Râmnicu Sărat. În capul ălalat era normalistele. A fost și Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe trei rânduri, chiar în capul peronului, cum vine garnitura dinspre Râmnicu Sărat. În capul ălalat era normalistele. A fost și Prea Sfințitul, de-a făcut Tedeum. - Păi vezi? Deci a trecut eroul prin gară. Cu trenul. Cu armata. Cu fanfara. Cu defilarea. Toată chestiunea organizată ca la parada de 23 august la noi, cu autoritățile și biserica, cum era la burgheji, că se pricepea la chestii de-astea de popmpă și defilare. S-o fi și filmat, că aveau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din cărți, dar e cam moale, nu vibrează, când am comenzi mai cu sentiment mult, îl pun de le rescrie de mai multe ori, până plânge și cazmaua, celălalt, maiorul Vichentie Bronzetti, de la veterani, e altfel, altă vână, patriotic, bate fanfara, le scrie pentru cei de la armată, pentru foștii securiști, activiștii de partid, tot ce ține de latura asta politică, ăsta e mai sobru, dar e mai talentat, nu-ș’ cum le răsucește, dar la el se plânge ca la filmele indiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în casă, aceasta aducând noroc în viața fiecăruia. Duminică după amiază bătrânii satului împreună cu copiii se adună la cimitir, punând pe mormintele rudelor sau ale cunoștințelor ouă și pască. Ceilalți tineri feciori, umblă din casă în casă însoțiți de o fanfară lăutărească, făcând o horă în curtea fiecărui gospodar. Ei sunt răsplătiți în bani și ouă roșii. În toate zilele de Paște se face horă în sat, la care participă toate persoanele indiferent de vârsta. Seara se organizează un “Bal” numai
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
75 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Nu zic. P-ăla bisericescu nu-l geandesc. Cum e? Și taximetristul, înfoindu-și cimpoiul obrajilor, dădu frâu liber unor serii savante de sunete, în care versul pufăit alterna armonios cu talgerele unor fanfare. - ...De-aș avea un milimetru - huf! hof! haf! La buric ți-aș fi Sfânt Petru... Și Arhanghel la hazna - huf! haf! hof! Unde-arunci inima ta!... Pe tot parcursul executării pasajului, pasagerul audie recules, cu capul depus pe șaua banchetei, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se freacă de grădină ca niște pisici. Rotindu-se, în spirale ample, deasupra imobilelor pustii și mărginitoare, semănând cu niște faleze. Și apropiindu-se de pământ în viraje scurte, frânând sau nu, ajutîndu-se de crestele vegetale. Atingând pietrișul de lângă chioșcul fanfarei, aleile pietruite de la Cetate ori potecile asfaltate dinspre berăria "Gambrinus", la început într-un vălmășag de pași repezi și legănați... Apoi (după ce-și pierdeau suficient din viteză), împlîntîndu- se scurt și dureros (pentru coapse) în hârtoapele de pe sol
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se legănau. Întâi i-a dus Bozoncea la o cârciumă și-au cerut pui fripți, au băut câteva kilograme de vin și mai cu inima plină au ieșit și ei să petreacă. S-au suit în lanțuri. Acolo cânta o fanfară pe niște bănci, și vreo șase neisprăviți împingeau sus spițele de lemn ale roții uriașe. Țipa Didina de plăcere când o învîrtea Stăpânul deasupra capetelor celor de jos. Sub ei, mulțimea pestriță se înghesuia la jocurile de noroc. Țiganca simțea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iartă. Nu-i așa, dom' șef? Dacă dați în scris că aduceți caii înapoi, nu vă mai duce la Parchet. Haide, mă, spuneți! Că acolo e mai rău. Voi ați auzit de Parchet? Hoții tăcură. Afară trecea un dric. Ascultară fanfara și bocetele rudelor. Comisarul se închină, scoțîndu-și chipiul. Își făcu și Gheorghe o cruce mare. - Dumnezeu să-l ierte! zise pios. Presarul își așeză iar șapca pe părul moale. Să fi fost patru după masă. Dricul trecuse. Se făcu liniște
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i repugnă mai mult poetului decît o astfel de comodă recunoaștere, „poezia cu fireturi” care ar Însemna angajarea Într-o ordine restrictivă și mutilantă: „Poetul devenit Doge. Poetul adunînd În locul semnelor neînțelese din el ori din văzduh, balega armăsarului ritmînd fanfara de bîlci cu penița făraș pentru jarul onorurilor oficiale”. Aceasta, Întrucît „admirația unanimă” contravine din principiu idealului avangardist al dinamicii absolute a spiritului creator, dar și pentru că a se lăsa recunoscut, oficializat, de un public burghez prin definiție limitat spiritualicește
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din piculine mesteacănii, din violoncele și contrabasuri stejarii și jugaștrii gravi, din cornuri și trîmbițe sonorii cedri, din harpe teii melancolici, din țitere subțiraticii plopi. Prin coroanele lor bogate vei deosebi Încă fiorul de alămuri și de coarde. Imnuri religioase, fanfare sărbătorești, chiote lungi de podgorie. De la nord, păsări venind fermecate de lumina acestor muzici. [...] Așa, pămîntul legat de cer prin țevile marilor vegetații se acoperă de strălucire sau umbră”. Asemenea exemple sînt numeroase În toate textele și ele indică o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
proces al creației, strălucirea și limpiditatea: pîraiele sînt „cristaline”, aerul e „viu și proaspăt”, „valuri limpide de aer” trec deasupra luncii, iarba coaptă, mustoasă, „strălucește”, norii sînt „albi, ușori, mărunți”. O furtună pe cerul primăverii se aude ca o „veselă fanfară” (Tunetul), natura, În genere, este În sărbătoare și viața, ca să fie frumoasă, trebuie să fie lină. O exaltată urare Însoțește aceste priveliști: „La răsărit urare! urare la apus!”... Alecsandri redescoperă, odată cu venirea primăverii, ceasornicul naturii și manifestă o egală bună
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ți-o fi frică de țeapă ? Că plecăm fără să plătim ? Păi, unde să plecăm, șefu’, că de-aici până la ușă facem o juma’ de oră... Mai și ciocănim, boncănim și huruim din bastoane, cârje și toate alea, ca o fanfară damblagită... Dădu din mână a lehamite și luă un mititel din care molfăi până ce gingiile desprinseră o bucată. Și-o plimbă îndelung prin gură, ca pe o bomboană. Fane Chioru își trecu mâinile cu degete lungi ca doi păianjeni pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]