5,690 matches
-
strada principală în urmă. M-am uitat la stradă și am văzut-o curgând ca și râul de sub podul de la fabrică atunci când era inundație. Mașini care mergeau în direcția opusă au trecut pe lângă noi și le-am urmărit până când luminile farurilor ajungeau puncte mici roșii, la baza celuilalt deal. Camionul avea pânză deasupra și pe margini, așa că nu puteam să văd stelele sau casele pe lângă care treceam. Vioara lui Clyde mă lovea în spate. M-am enervat că nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
taxi a apărut după colț. Luminița portocalie cu „liber“ era stinsă, dar nu avea nici un pasager în spate. A parcat exact în fața castelului în roz și negru. Șoferul aștepta cu motorul aprins. Am răsucit cheia în contact fără să aprind farurile. Ploaia cădea sacadat pe parbriz. Ușile din sticlă neagră s-au deschis și Laura Archer a ieșit înfășurată într-o haină din piele de cămilă, lungă până la glezne. S-a urcat repede și taxiul a luat-o din loc. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
luase în direcția opusă mie. M-am văzut nevoită să efectuez un viraj brusc care a enervat doi bicicliști și a ofensat un Ford Sierra. Din fericire șoferița a fost prea delicată să claxoneze; mi-a făcut doar semne cu farurile, profund dezgustată, ceea ce însemna că atenția Laurei Archer nu fusese solicitată pentru a-mi obstrucționa calea pe artera aglomerată. în orice caz, nu s-a întors să se uite. Era un coșmar să-i urmăresc mașina. Cea de dimineață fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mână, ca să pot intra repede. Din dreapta s-a auzit un sunet puternic; una din fabricile vecine, care lucrează probabil până târziu. Asta însemna că mai sunt oameni prin preajmă. M-am simțit mai în siguranță. Dintr-o singură mișcare două faruri s-au aprins la maxim, amețindu-mă ca și cum aș fi pășit în fața unui reflector. Am realizat prea târziu că zgomotul nu venea de fapt de la vreo fabrică, ci de la un motor pornit. Mașina a demarat din locul în care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a demarat din locul în care era parcată și se îndrepta vertiginos către mine așa cum stăteam în mijlocul străzii, ca o țintă perfectă. Pentru o fracțiune de secundă am știut perfect ce simte un iepure paralizat. Imobilizată de lumina puternică a farurilor, eram blocată între ele ca și cum m-ar fi împietrit dacă treceam prin raza lor, fără să știu pe ce parte să sar. Dădusem ochii cu moartea și tot ce puteam să fac era să stau nemișcată. Apoi, ca o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
reușit sau nu. Uneori mă gândesc că da. Am sfârșit undeva la marginea străzii, jumătate sub propria dubiță. Uneori îmi aduc aminte cât de aproape a fost bara de protecție a mașinii, cum am fost înghițită de lumina orbitoare a farurilor și nu cred că aș fi supraviețuit pe cont propriu. Nu mă așteptam să fiu lovită atât de curând. Aproape în același timp ceva s-a lovit de mine, pe toată lungimea corpului, și m-a aruncat departe. Am zburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și m-a aruncat departe. Am zburat prin aer, mai departe decât m-aș fi aruncat singură, și am știut că asta e: murisem. Aerul se rotea în jurul meu, iar urechile mele erau pline de scârțâitul cauciucurilor. în același timp, farurile au trecut pe lângă și au dispărut, iar eu m-am izbit de pământ, avidă după aer ca și cum aș fi alergat la maraton. Eram conștientă încă și pentru un moment am crezut că murisem și că încă nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
picătură supărată pe insignifianța ei înfruntând o cascadă. Suntem nebuni. Covorul s-a transformat în mașină roșie, cu roți de motocicletă și țevi uriașe de eșapament curbate până la cer, în formă de săbii japoneze ce gâdilă cu nesimțire învelișul lumii. Farurile luminează brusc și sunt încruntate. Noi nu mai suntem noi, ci fragmente ale superbei țesături a covorului care este una cu aliajul dur al mașinii, cu însăși caroseria ei. Mașina fiind covor. Mustața mea, bruscă, pe care n-o aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
este în ordine. Niciodată nu-i plăcuse să circule noaptea. Iar dacă mai și ploua, drumul se transforma într-un adevărat coșmar. Asfaltul ud parcă devenea mai negru decât de obicei în timp ce marcajul aproape că nu se mai vedea. Lumina farurilor vehiculelor ce veneau din sens opus se reflecta în carosabil, orbindu-l. Parbrizul devenea opac și era nevoit să reducă viteza până aproape de oprire deoarece nu mai vedea nimic în față. Acum ploua de-a dreptul torențial iar ștergătoarele abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o rupse la fugă prin galerie. Călcă pe una din traversele putrezite de lemn care se rupse și căzu la pământ. Din spate, negura se apropia cu repeziciune, inundând galeria. Întunericul se prăbuși peste el învăluindu-l cu totul. 3 Farurile spintecau întunericul pădurii. În noaptea caldă de au gust, camionul gonea la vale pe panta muntelui. Coroanele copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu pe ceafă șapca albastră ștergân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așteptat s-o vadă apărând din nou. Și dacă era acolo, pândindu-l, așteptând numai să iasă din mașină? După momente lungi de așteptare, mai încercă o dată să dea la automat. Motorul porni la sfert, torcând rotund la ralanti. Aprinse farurile și porni ușurel la vale spre tabăra lor de la poale. Conducea atent, cercetând cu privirea de jur împrejur. Se aștepta să întâlnească ghemul de ceață în orice moment. Mergea încet tocmai pentru că văzuse de ce era în stare monstrul acela și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mânerul de deasupra portierei, privind prin parbriz. Era adâncit în gânduri. Nu știa de ce îl luase Godunov pe ginerele său și se temea de ce era mai rău. Domnule comisar! îl făcu atent Vasilică. Vine o mașină din față. Îi văzui farurile printre copaci mai adineauri, spuse el, observând că șeful său că îl privește întrebător. Înseamnă că se întoarce Boris, trebuie să îl oprim! De acord cu dumneavoastră, numai că nu va fi atât de simplu. Ce vrei să spui? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce de pistoale găsirăm jos? Sigur și ăsta e înarmat până-n dinți. Și, ce propui? Pohoață nu răspunse. Frână brusc și opri mașina în mijlocul drumului, astfel încât să nu mai poată trece nimeni pe lângă ei. Haideți, coborâți! Opriseră motorul, dar lăsaseră farurile aprinse și portierele larg deschise. Tânărul agent îl trase apoi pe șeful său după un mal de pământ rămas de la construcția drumului. La vreo zece metri, o buturugă cu tot cu rădăcini, era rostogolită dincolo de șanț. Acolo se ascunseră cei doi. Puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de drum din fața mașinii. Vasilică își scosese pistolul și îi trăsese piedica, rămânând încordat ca un arc. În liniștea nopții, motorul vehiculului ce se apropia, se auzea tot mai aproape. Toyota apăru în curând de după o curbă strânsă. Orbit de farurile mașinii polițiștilor, Boris Godunov nu putea vedea ce se află în față, fiind obligat să oprească. Coborî și se apropie să vadă cine îndrăznea să îi blocheze drumul. Desigur că ceva nu era în ordine, așa că își scosese arma din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să oprească. Coborî și se apropie să vadă cine îndrăznea să îi blocheze drumul. Desigur că ceva nu era în ordine, așa că își scosese arma din toc. Locul în care se aflau cei doi era un punct de observație perfect. Farurile ambelor mașini luminau din plin zona din fața lor. Așteptară puțin ca mercenarul să facă câțiva pași, după care se hotărâră să acționeze. Culcat! strigă Vasilică din toți rărunchii, imediat ce Boris se îndepărtase suficient de Toyota cu care venise. Mercenarul tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bărbatul prăbușit la picioarele lui este inconștient, îl urcă în Toyota cu care acesta venise, după care trecu la volan. Cheile rămă seseră în contact. Porni repede motorul și întoarse mașina în loc, pornind în trombă pe urmele comisarului Simion Pop. Farurile spintecau întunericul nopții. Vasilică mergea cât putea de repede pe drumul forestier. De data asta nu mai era nimeni lângă el care să-i spună s-o lase mai încet. Scotea tot ce se putea din mașina de teren, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai fi lăsat Godunov pe cineva sus în vârful muntelui? Era puțin probabil, altfel nu l-ar fi trimis acolo pe șeful său. Nu putea risca. Se hotărî să rămână acolo să aștepte ca vehiculul să ajungă la el. Stinse farurile și își scoase pistolul, pregătit pentru orice. Întâmplarea făcuse să se oprească într-o porțiune unde drumul se întindea drept în fața lui pe o distanță de câteva zeci de metri. Văzu cum vehiculul care cobora încetinește pentru a se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru orice. Întâmplarea făcuse să se oprească într-o porțiune unde drumul se întindea drept în fața lui pe o distanță de câteva zeci de metri. Văzu cum vehiculul care cobora încetinește pentru a se putea înscrie în viraj după care farurile acesteia îl scăldară în lumină. Recu noscuse Loganul secției cu bara de girofaruri de deasupra cupolei. Respiră ușurat și coborî, făcând semne cu mâna. Unde l-ai lăsat pe Godunov? îl luă Pop la rost, imediat ce ajunse lângă subordonatul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe containerul de la intrarea în peștera vâlvei. Într-adevăr, căzut lângă remorcă, întins cu fața în sus, se afla un corp. Dincolo de Râpa Dracului, ca o rană în trupul muntelui, drumul croit de oamenii lui Mihailovici șerpuia pe sub copacii bătrâni. Farurile unei mașini ce gonea la deal, aruncau sulițe de lumină în întuneric. Nu-l interesa ce se petrece acolo jos, știa că la volan este Simion Pop, care se grăbea să ajungă pe platou. Se simțea împăcat cu tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această unealtă, o minunăție În sine, era un delir baroc de argint, aur și mii de curbe ce străluceau precum farul din Alexandria. CÎnd tata mă scotea la plimbare, eu nu tăceam pînă cînd nu mă ducea să văd stiloul. Tata spunea că acela trebuie că fusese, cel puțin, stiloul unui Împărat. Eu, În taină, eram Încredințat că, cu o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un spirit civic de care nu permit nimănui să îndrăznească să se îndoiască, vreau să fie clar că nu sunt un delator, nici un denunțător, nici un turnător, îmi servesc doar patria în situația îngrijorătoare în care se află, lipsită de un far care să-i lumineze calea spre salvare. Nu știu, și cum aș putea eu s-o știu, dacă scrisoarea pe care o scriu va fi de ajuns pentru a aprinde această lumină, dar, repet, datoria e datorie, și în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
va sări În picioare și-ți va rânji În față În momentul când vei Începe să ai contacte cu adevărat antagonice cu lumea. În clipa de față, idealizarea unui semen ca Leonardo da Vinci ar putea constitui pentru tine un far călăuzitor mult mai valoros. Negreșit, valurile vieții te vor ridica și te vor coborî, cum mi s-a Întâmplat și mie În tinerețe, dar străduiește-te să-ți păstrezi mintea limpede, iar dacă proștii sau Înțelepții Îndrăznesc să te critice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
terminat-o cu frica de Întuneric. — Dumnezeule mare! a inspirat Amory. Eu, unul, n-aș fi rezistat. Aș fi parcurs jumătate din drum, dar la prima trecere a unui automobil, care-ar fi Înăsprit bezna după ce i-ar fi dispărut farurile, aș fi făcut cale-ntoarsă. — Păi, a zis Burne brusc după câteva clipe de tăcere, am parcurs jumătate din drum. Hai să ne Întoarcem acasă. La Înapoiere s-au lansat Într-o discuție despre voință. — E singurul lucru care contează, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să ți-o trimit eu mâine. - Dar unchiul trebuie să mă conducă la gară la ora șapte tocmai cu gloaba asta bătrână. - Nu Îmi strica plăcerea. Și nu uita că ai o tendință spre șovăială care te Împiedică să fii farul călăuzitor al vieții mele. Amory și-a Îndemnat calul să se apropie de al ei și, aplecându-se, a prins-o de mână. - Spune-mi că sunt acel far, repede! Dacă nu, te trag jos de pe cal și te pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că ai o tendință spre șovăială care te Împiedică să fii farul călăuzitor al vieții mele. Amory și-a Îndemnat calul să se apropie de al ei și, aplecându-se, a prins-o de mână. - Spune-mi că sunt acel far, repede! Dacă nu, te trag jos de pe cal și te pun În șa În spatele meu. Ea a ridicat ochii, a zâmbit și și-a scuturat excitată capul. - O, fă-o! Sau mai bine nu. De ce lucrurile excitante sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]