1,716 matches
-
1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A. Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii”. Însă - constată cu evidentă plăcere autorul - poetul român „este, de regulă, ginofil, momentele de «mistificație eroticăă (numite astfel de G. Călinescu) sînt puține și neesențiale. Numai poeții erotici mari, ca Eminescu, găsesc uneori accente mai convingătoare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al expresiei. 2. Conachi și preocuparea de a cuprinde noima amorului. Cele două firi ale amorului. Tema fatalității erosului. „Urgiile” și „bețiile” iubirii după Anton Pann și alții. 3. Amorul și prieteșugul. Simpatia, mila și credința. „Muncile” lui Don Conachi. Un Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența năvălitorului erotic. Cele patru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noapte a privegherii”. 20. Carnavalul numelor. Un spirit prevăzător și un invariabil pățit: Anton Pann. Îngerul iatacului și Îngerul demon. 21. Anton Pann și critica erosului. Cum se poate vindeca „nădădaica” la femei. Femeia modistă după C. Stamati și Asachi. Fatalitatea sexului: „A cui e vina?” de C.A. Rosetti. 22. Misoginismul lui Pann. Un cod al manierelor elegante la 1830. CÎntecele de lume, Spitalul Amorului. Smintirea, prăpădirea sufletului și trupului. Trecerea de la iatac la circiumă. 23. Pann și obsesia muierii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu oarecare parapon că e vorba de domnul Doru. ("Iată, pufni el în sineși, un nume stupid! Doru! Ce vrea să zică lipsa de gust onomastic! Cum o să descopere un Doru Cuba ori Filipinele? Astfel de nume apasă ca o fatalitate, dizolvă personalitatea!") După ce ieși servitoarea, Ioanide se simți invadat de o neliniște, ca și în ipoteza de a vorbi cu Pica. Vârsta critică a lui Doru, privirea lui echivocă, aci supusă, aci enigmatic de recalcitrantă, reprezentau pentru el probleme, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi prins bine. Și apoi știa ce se întîmplă când o idee intra în capetele lui Petrișor și al Florichii, cei doi copii mai teribili. Mai devreme sau mai târziu, tot își făceau gustul. În mintea lui Hagienuș, admisă fiind fatalitatea renunțării la cavou, încolțea acum gândul de a tatona dacă monumentul n-ar putea fi vândut și mai scump altcuiva decât amatorului propus de ofițer, fără știrea acestuia, așa încît să-și rezerve o sumă mai mare. Pe acea vreme
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este dovada că subprefectul a privit cu fața spre șoseaua dinspre care venea acuzatul, admițând că acesta se risca să-l lovească fățiș? Neștiindu-se din ce parte a sosit glontele, orice identificare e o pură speculație polițistă. O anume fatalitate îl pune încă o dată pe acuzat în situația penibilă de a fi suspectat printr-o denaturare enormă în interpretarea faptelor. Admit, acuzatul e un spirit mobil, plin de elan și nestatornicie, toți românii care s-au ilustrat în viața publică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teorie, Ioanide căută a-și salva machetele și, astfel, Calea Victoriei imaginară, G. Călinescu cu statui ecvestre de Strongylion și Euthykrat, fu cărată cu camionul, spre mirarea copiilor de pe stradă. XXV Nu ura lui Pomponescu fu nefastă lui Ioanide, ci o fatalitate pândind pe amândoi adversarii, fără distincție. În toiul toamnei, într-o zi în care orizontul se umplu de un nor roșcat ca provenit de la un imens incendiu îndepărtat, un ministru fu împușcat în plină stradă de câțiva membri ai Mișcării
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cercetat ce boală au avut? . - N-au murit de boală. . - Atunci de ce? Întrebă foarte intrigat Oprescu. . - Mi-au fost răpiți! zise Ioanide aproape calm. . - Cum se poate? Ți i-au furat țiganii când erau mici? - Nu, mi i-a răpit fatalitatea. Pe unul l-am pierdut adineaori, la ora opt. Și zicând aceasta, Ioanide se depărtă, făcând un gest de salut, serios, fără umbră de ironie, contemplat de bătrânul Oprescu cu mare curiozitate. La fort, execuția se petrecuse într-adevăr exact
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
medicale. Medicii, ca reprezentanți și societatea omenească în general, nu mai pot rămâne pasivi la amenințările relevate de experiența clinică directă, de calculele statistice și/sau de ipostazele cotidiene ale omului supus greșelii = om civilizat. Omul modern nu mai acceptă fatalitatea, ci acționează decis asigurându-și confortul și securitatea, iar în domeniul medicinei, inclusiv al celei alternative, citește în fiecare zi, despre avantajele vitaminoterapiei, suplimentelor nutriționale, ale remediilor din plante și extracte, homeopatiei, reflexoterapiei etc. Din păcate, majoritatea sunt promovate doar
I. Medicină alternativă și/sau o nouă viziune asupra fitoterapiei și (bio)laserterapiei. In: Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
nu atentăm la securitatea lor, fără a ne afla cu un picior în hău, pentru ca neantul lor provine dintr-al nostru. Așa că , atăta timp căt suntem închiși în cuvănt, îi respectăm adevărurile și ne străduim să-i îngroșăm bine neantul; fatalitate, în care am ajuns pănă la a asimila originile flecărelii improvizațiilor unui Dumnezeu palavragiu.
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
un nonsens. Împreună suntem cu toții terminațiile risipirii, comunicarea se suspendă, mesajul didactic, cu toată dăruirea vocațională, intră în spam. Limba folosită e o atrocitate, reflexul unui globalism uniformizant, al unui individualism depersonalizant. Important este acum individul, exponent al speciei și fatalitate statistică!, nu persoana și rostul acesteia definite social și aspirațional. Identitatea nu mai este produsul propriilor căutări, ci rezultanta unor nevoi cultivate mercantil și subliminal. Urmăm fidel rețetele unei înstrăinări, amanetănd fenomenul socializării unor afaceri globale care și-au făcut
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
acționează în medii mai turbulențe, nu sunt obișnuiți cu situații de incertitudine și risc. Evoluțiile, modernizările sunt însă purtătoare de o formă necunoscută și provoacă adesea neliniști implicite, de unde și clasicul fenomen de rezistență față de schimbare (adesea analizat că o fatalitate de neevitat). • Sindromul NIH (nu a fost inventat aici) Această expresie împrumutata de la americani este, în general, utilizată pentru a califica anumite reticente în ceea ce privește implementarea unor inovații venite din altă parte. Mediul public pare a fi atins de virusul NIH
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
să defrișeze un spațiu delimitat de pădure în care textura solului este virgină. Acest proces oarecum paradoxal e general; acesta este cadrul temporal în care responsabilii locali ai serviciului agricol își organizează acțiunea, pierderile din primul moment făcând parte din fatalitatea unei situații în fața căreia sunt neputincioși. Această perioadă de încercare ar putea fi îndelung analizată: în planul ecologiei și al tehnicilor de cultivare, este vorba de o simplă continuare a culturilor alimentare; cei câțiva arbuști piperniciți din jurul colibelor nu sunt
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
doi, singuri. În pădure simt că poți fi al meu. Te-am regăsit aici, În Întuneric, printre arbori” (/vol. II, 90). Motivul fricii și al uitării anunță rătăcire, despărțirea lor, iar „bătăile tot mai puternice În ușă” accentuează ideea de fatalitate. Ștefan Își dă seama că fără Ileana, fără femeia ursită lui, el nu este „un om Întreg”, „o unitate armonioasă”, este un scindat și Întreaga a doua parte a romanului este romanul mitului tristanian, al căutării erotice. Eroul știe că
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
diferite forme, în expresia oamenilor și a lucrurilor căci până și în icoană s-a strecurat diavolul. În acest text observăm că în sat, ritualurile funerare se degradează, iar oamenii se înstrăinează, migrând dincolo de marginile cotidiene sau trăiesc într-o fatalitate a visului. În ceea ce privește fantasticul enigmatic tema specifică este transfigurarea infernală a ambianței în locul vitalității naturale, iar autorii preferă substituția enigmatică, realitateamască, personajul blestemat, solidar. În opera Masca de Alexandru Macedonski identificăm un fantastic apărut pe neașteptate în viața cotidiană, un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
poate sau nu mai poate reveni asupra lor. Deși primite fără voia sau fără știința mea, parte dintre ele pot, odată contestate, să fie modificate, înlocuite, reconstruite la nivelul libertății mele. Celelalte limite sau determinații sânt imuabile, au caracter de fatalitate: sânt neputincios în fața lor și nu pot decât să le accept ca atare. Sexul, zestrea somatică, zestrea mentală, ascendența, rasa, națiunea ("tribul"), epoca sânt limitele imuabile, determinațiile asupra cărora libertatea mea nu se mai poate exersa ulterior. Nu pot, bărbat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a libertății în condițiile finitudinii, destinul face cu putință o nouă evoluție, dincolo de progresul vieții înlăuntrul istoriei speciilor. Deoarece destinul este o construcție originală, un proiect de viață realizat conștient și voluntar, care nu are nimic de-a face cu fatalitatea (expresia "acesta i-a fost destinul" fiind total eronată), el asigură posibilitatea progresului ca creație infinită, diversificînd-o în chiar clipa în care părea că ea se închide o dată cu omul. Față de istoria vieții speciilor, unde în spatele aparentei diversități domnește monotonia infinită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le împlinească: EPIGRAMA MEA DIN PARTEA MULTORA Din modestie, se vede, Tot zici că nu știi nimic, Tu o zici făr' a o crede, Eu o cred fără s-o zic. Colecția tipărită în anul 1845 începe cu o poezie intitulată fatalitatea, care înfățișează ca într-un monogram natura umorului său și cu care noi încheiem reproducerile: FATALITATEA Din frageda mea vârstă restriștea m-a gonit, De 'mpotriviri, reversuri în veci am fost izbit; Oricâte curg la alții pe drumul lor firesc
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Tu o zici făr' a o crede, Eu o cred fără s-o zic. Colecția tipărită în anul 1845 începe cu o poezie intitulată fatalitatea, care înfățișează ca într-un monogram natura umorului său și cu care noi încheiem reproducerile: FATALITATEA Din frageda mea vârstă restriștea m-a gonit, De 'mpotriviri, reversuri în veci am fost izbit; Oricâte curg la alții pe drumul lor firesc La mine sunt brodite, pe dos mă întîlnesc: Când vru să mă adoapte cutare fără fii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
român mijloacele noastre se vor putea înmulți și noi vom putea aranja o serbare cel puțin modestă, seriozitatea și însuflețirea generală o vor face grandioasă. Nenorocirea care a lovit fondul serbării nu poate înnegura scopul care serbarea l-a avut; fatalitatea nu poate să triumfeze preste o idee! Sîntem de ferma convingere cumcă publicul român nici până azi nu au pierdut din zelul său nobil față cu cauzele mărețe! Apelăm dară la naționalismul tuturor românilor, rugând pre toți acei frați ai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
verdictele instituției școlare sau prin dictatele experților economici) nu pot decât să consimtă la arbitrariul forței raționalizate" (Bourdieu, 1997, p. 99). Altfel spus, acceptarea ordinii mondiale inegale este atât de clară încât revolta este de neconceput, fiindcă există credința în fatalitatea naturală a acestei ordini, credință întărită de secole de colonizare și sclavie în Africa, precum și în Brazilia, una dintre ultimele țări care au abolit sclavia. În fond, vedem aici una dintre lecțiile cumplite date de Armatyà Sen, câștigător al Premiului
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fiecare școală (purtând un număr de cod de la 1 la 19). Simplul fapt al rezultatelor foarte contrastante din școlile djiboutiene, atât din mediul rural cât și urban și periurban, este suficient pentru a demonstra că nu există nici o obligație sau fatalitate a acestui tip de practici. Una dintre școlile cu cea mai mică rată a pedepselor corporale este și una dintre cele care ating cele mai bune rezultate școlare și, la momentul anchetei, era o școală fără apă, electricitate ori telefon
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lăsa să credem "teoria celor cinci la sută". Factorii socio-economici nu sunt explicativi în sine. De fapt, nu există nici o relație de echivalență între sărăcie sau șomaj și delincvență, așa cum nu există, în școli, nuclee dure în sine sau o fatalitate socială a creării lor. Violența și delincvența, chiar atunci când lovesc brutal, au întotdeauna o istorie. Ele trebuie situate într-o progresie adesea lentă, care pornește, fără îndoială, de la excluziunea socială, dar care se realizează prin interacțiuni de micro-excluziune evitabilă (repartizare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
să dea răspunsuri diferențiate. Variația răspunsurilor depinde, în mare măsură, și de situarea socio-demografică a școlilor. Variabila "ZEP" s-a dovedit, în această privință, explicativă pentru diferențele între școli. Totuși ea nu trebuie să ne facă să credem în vreo "fatalitate" a violenței: să ne amintim că rezultatele mai degrabă bune, chiar foarte bune ale școlilor situate în ZEP rămân în mare măsură pozitive; ele chiar s-au ameliorat în mod semnificativ, chiar dacă efectul este limitat. Politica publică a educatorilor de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fie aleasa celui care o va fi iubit mai mult. Destinul personajelor este lăsat în mâna sorții. Donna angelicata ilustrată de Emilia dorește puritatea, se lasă călăuzită, ca de altfel și celelalte personaje, de credința puternică în destin și în fatalitatea lui, nu are puterea de a decide după bunul plac, nu are curajul să ia vreo atitudine, este obedientă și morală până la sfârșit și, de aceea, atât de puțin credibilă. Avem impresia că se roagă în zadar, reprezintă doar o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]