1,251 matches
-
desigur, nuanțată ă a tendințelor și pasiunilor „exclusiviste”, și nici un relativ fatalism: „Deoarece aceste Înclinații și atitudini sunt, Într-un fel, consubstanțiale speciei noastre, nu avem dreptul să disimulăm faptul că ele joacă un rol În istorie: mereu inevitabile, deseori fecunde și, În același timp, pline de pericole când sunt exacerbate”. Ambivalența acestor atitudini și Înclinații „normale” este astfel recunoscută, dar numai derivele lor sunt condamnate, fără iluzii excesive În ceea ce privește eficiența condamnărilor posibile. Optimismul istoric, altfel spus bucuria de a fi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Sorel din Réflexions sur la violence. Trebuie să ne mulțumim cu acest diagnostic pesimist? N-ar trebui oare să vedem În solidaritate „un principiu de rezistență la acceptarea imediat acordată statu quo-ului” (Ruby, 1997, p. 96), o sursă de reflecție fecundă „asupra nedreptăților ș...ț și legitimității unei repuneri În discuție a raporturilor sociale, asupra raporturilor cu celălalt și a comensurabilului, asupra chestiunii «străinului» (inclusiv a celui «fără»: fără domiciliu stabil, fără acte În regulă, fără patrie), care Îi este corelativă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
explicită și independent de iluziile pe care și le-ar fi putut face referitor la propriile merite sau la abilitatea lor de a înșela vigilența nu prea inteligentă a cenzurii spațiului generat de către suveranul comunist. Una dintre operațiile cele mai fecunde ale comunismului românesc a fost aceea de a produce elite naționale unite prin aceeași cultură: elite loiale, care eventual să aparțină partidului, în rândul unei societăți unde, în mod tradițional, intelectualitatea ocupase un loc destul de mediocru și dispusese de căi
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
aici și acum, problemele mari naționale în jurul cărora gravitează toate conștiințele românești. În bărbatul matur de astăzi, disciplina gîndirii se substituie elanului tinereții și versurile și argumentele pornesc, domnilor, din același substrat: unele au fost flori splendide, altele sînt semințe fecunde. În împrejurările care au urmat războiului, păcii și reîntregirii, Octavian Goga a văzut limpede conflictele fatal legate de trecut. Atitudinea lui a părut, la un moment dat, violentă. Evenimentele care s-au desfășurat, agravate de criza europeană și amenințări anarhice
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
da multe exemple de tipologii deductive, începând cu Aristotel. Cele mai multe dintre ele rezistă încă în literatura de specialitate (Tonnies: comunitate și societate; Durkheim: solidaritate mecanică și organică; Redfield: societăți rurale și societăți urbane; Parsons a sugerat și el câteva tipologii fecunde, dar extrem de abstracte). Dar în deceniile recente, tendința a fost mai degrabă către tipologiile fundamentate empiric. Clasificarea este un demers vechi în toate științele. O tipologie este o clasificare multidimensională. Cea mai simplă tipologie rezultă din încrucișarea a două dimensiuni
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a omagia geniul enorm, sălbatic, al lui Abraham, care, cu secole Înainte de poeții și geometrii greci, a gândit, a Îndrăznit să gândească (cum ar zice Nietzscheă: „totul este unul” și acesta „nu are chip”. Iată, astfel, comparând, punând În opoziție, „fecundă” am zice, Știința și Artele, cele două „căi de cunoaștere și Înaintare” ale omului, raționalul și iraționalul, „Înțelegerea și neînțelegerea”, putem reface „fața umană” a creației, dialectica ei, „relieful” ei viu și care este viu tocmai și numai de aceea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
jubilația existenței! -, nu pot să nu constat, cum am mai spus-o, că nașterea mea, a individului care-mi poartă caracteristicile, atâtea câte sunt și cum sunt!, nu era posibilă decât pe solul acesta, la nord de Dunăre, prin Întâlnirea fecundă Între doi parteneri care nu se puteau Întâlni În „altă parte”, premieră absolută și În veci irepetabilă În istorie. Or, dacă suntem de acord cu nașterea noastră - cu ideea de existență! - și dacă suntem, mai mult-sau mai puțin, În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
corelații pot avea unele și au! anume funcționalitate. Dar cu totul gratuite din unghiul valorizării estetice a faptului artistic sunt referințele, reiterate obsedant, când nu și ostentativ, la sisteme științifice: Eminescu ar fi "întâiul gânditor artist al Europei care asimilează fecund al doilea principiu al termodinamicii" (p. 51), "Între Kant și Einstein, Eminescu este o punte de legătură" (p. 52), "viziunea eminesciană se întâlnește cu teoria lui Weissman asupra plasmei germinale eterne" (p. 131); sau referințele la Heisenberg, J.M. Ponty la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
parțial, întreg proiectul se reține ca o curiozitate, în care nu drama existențială a străbaterii "cercurilor" e subliniată, ci "o metodologie totalizantă adecvată geniului stilistic eminescian" (subl. ns.). Dincolo de exagerările ce le conține, majoritatea pornite dintr-o bună credință în fecundă ebulițiune, cartea Eminescu Dialectica stilului de Theodor Codreanu este incitantă prin îndrăznelile sale asociative, adeverind un moment de repliere și reexaminare a trecutelor contribuții în exegeza eminesciană. "Ateneu", nr. 9, septembrie 1984 Ioana Em. PETRESCU Studii eminesciene Anul 1984 nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noi, decât rezultatele la care ajunge, totdeauna perfectibile. Ne-a plăcut deci să descoperim și să extragem, pas cu pas, dintr-o carte stufoasă, plină de citate și referințe (nu totdeauna, din păcate, de prima mână), ideile fundamentale cu adevărat fecunde. Dacă opera lui Eminescu are la bază un "arhetip gnoseologic" (p. 54) și un "model cosmologic" (p. 58), iar geniul său tinde să fie "o oglindă totală a universului" (p. 166), singura cale de descriere și analiză nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
refuzat lui Eminescu statutul de filosof, iar gândirii sale teoretice finalitatea practică, Theodor Codreanu avertizează: "Paginile care urmează încearcă să demonstreze, cu cărțile pe față, că eminescianismul este departe de a fi anacronic, că vizionarismul poetului nostru este extraordinar de fecund și de modern și sub aspectul "rațiunii practice", atât de contestate de către ultimii detractori. Dar pentru asta trebuie început cu începutul, cu gândul ontologic, izvorul întregii creații eminesciene și chintesența modelului cultural național". Cum am mai spus, Eminescu nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
permanență sugestiile izvoarelor -, Theodor Codreanu lămurește absolut convingător legătura de viziune artistică dintre cei doi poeți, prin trimiterea la ideea de "despărțire sporitoare de Eminescu" și a "întoarcerii la eminescianism". Concluzie: "Cezar Ivănescu redescoperă fericirea Treimică a creștinismului printr-o fecundă experiență spirituală orientală, infuzându-i acesteia strigătul existențial cel mai deznădăjduit pe care l-a dat poezia românească de după Eminescu și Bacovia..." Ar fi multe de discutat despre ceilalți doi scriitori ale căror destine au intersectat viața poetului Cezar Ivănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fond socio-politic și cultural, se ivește poezia lui Cezar Ivănescu care evidențiază modelul ontologic eminescian. Admirația "criticului total" (Mihai Cimpoi) e greu de zăgăzuit: " Cititorul mă va ierta pentru aparentele divagații, dar fără ele n-aș putea dovedi cât de fecund este modelul ontologic eminescian și cât de mare poet este Cezar Ivănescu, cel atins de aripa geniului. Nu știu dacă alt poet contemporan a intuit mai sigur tragismul condiției românilor, punând fierul înroșit pe rana adâncită de Cancerul istoriei moderne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lasă deschisă perspectiva unei infinități de sugestii. În aceeași categorie am spune că se integrează și Fragmentele lui Lamparia. Ele cuprind tocmai ideea de fragment, așa cum își caracterizează și Novalis propriile aforisme. În sensul acesta, Theodor Codreanu gândește și el fecund, adică îi face și pe alții să gândească pe marginea spuselor sale. Faptul rezultă atât din prima parte a scrierii, În căutarea stilului cugetări în legătură cu arta și cultura cât și din a doua parte, Oglinzi idei raportate la viață în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
etică și de orientare în viață. Negreșit că întregul ansamblu apare fără un vizibil osos, acționând, am spune, numai carnația ideilor, dar care se oferă foarte direct unei unificări organice. În căutarea stilului este, desigur, doar o căutare, însă extrem de fecundă. Ne întâmpină aici discutarea relației dintre stil și mit, dintre artă și filozofie cu combaterea vederii hegeliene precum și o bogată serie de aforisme asupra geniului, cu ilustrări edificatoare din istoria literaturilor. Asistăm, printre altele, la neașteptate sondări în dispozitivele creației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu sunt fie "fulgerări" sclipitoare ale cugetării, fie mini-eseuri cu un sâmbure polemic, implicit ori explicit, structurate riguros și colorate de paradoxuri subtile, susținute de idei de bun simț, greu de contrazis, nutrite de seva livrescă ori născute din meditația fecundă în marginea textelor ilustre. Încă de foarte tânăr autorul citea cărți grele și se luptă cu titanii literaturii universale și cu marii clasici. Partenerii de dialog aforistic ai lui Theodor Codreanu sunt incontestabil teoreticieni ai literaturii autorități în filosofie, semiotică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gândului; Vezi prea mult și poți prea puțin drama oricărui creator; Cărțile mari seamănă cu furtuna; celelalte sunt vânt; Literatura mare e destin, nu carieră; Proletcultul "salvarea" culturii prin execuție; Lacrimile nu creează. Ele sunt creație; În artă, narcisismul e fecund; în morală, e o catastrofă; Geniul adult cu somn de copil; În artă, fuga de lume e rușinoasă, dar e... creatoare; Artiștii mediocri sunt femeile ușoare ale literaturii; Insuccesul te transformă din autor în personaj; Erorile de tipar înveselesc cărțile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
analist și comparatist Edgar Papu care vede în scriitorul Theodor Codreanu "un gânditor aforistic", autorul fiind "albina care culege de pe o mie de flori o picătura de nectar". Prin Fragmentele... sale, afirmă distinsul profesor universitar, "Theodor Codreanu gândește și el fecund, adică îi face și pe alții să gândească pe marginea spuselor sale". Dacă prima parte, În căutarea stilului, este "un adevărat breviar de estetica in nuce", cea de-a doua parte, Oglinzi, este un compendiu "de etică și orientare în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un ochi paradoxal. E anti-lumea". Așa grăit-a Lamparia, referindu-se la transgresarea realului, la realitatea în grad de ficțiune. La acest nivel, se impune, printr-o rară stăruință, leitmotivul oglindirii în accepția unei modernități esențiale, a reinterpretării mitului narcisic, fecund pentru artă (catastrofic pentru morală). "OGLINDIREA. Introducere în cartea creației universale". Precizia minții umane stă în orientarea oglinzilor către un focar unic, calitate prin excelență a geniului, dar și însușire a celor în stare să focalizeze lumea în oglindă, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din acest punct de vedere adresându-se exclusiv specialiștilor. Termeni ca "ființa nuomenală treimică", "simetria fenomenală treimică", cele trei tipuri de simetrii "a parității, a contrariilor, a temporalității, ecuația PCT, P ceea ce ține de egalitate, C simetria contrariilor, "atât de fecundă în dinamica și mașinăria lumii", T simetriile timpului..., toate acestea raportate la opera lui Caragiale își găsesc o aplicare posibilă. Cum sunt percepute simetriile, simțurile prin care ele devin perceptibile, sunt detalii deosebit de interesante și ele dovedesc seriozitatea cu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu totul special. De o cultură remarcabilă, bine asimilată, dusă până la erudiție, Theodor Codreanu sfidează provincia în accepția ei geografică. Din cea mai mică provincie, de la Huși, unde locuiește, romancierul, eseistul cu largă și temeinică deschidere, criticul și istoricul literar fecund și profund (cărți cu mare greutate despre Caragiale, Bacovia, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu și alte zeci de studii despre mari scriitori români, v. Provocarea valorilor), dă o replică, indirectă dar răspicată, provincialismului care se exhibă prezumțios în chiar marile metropole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
București. Muguri le va ținea isonul” (p. 8). Veniți din satele dimprejur „ca un revoluționar sobor de focuri” (E.Ar. Zaharia, Antologie rădăuțeană, Cernăuți, Colecția Scriitorilor Bucovineni, 1943, p. 6)), tinerii liceeni visează la gloria literară. În atmosfera de intimitate fecundă din Internatul de Băieți „Ștefan cel Mare” și în dezbateri aprinse de cenaclu, beneficiind de o bibliotecă bine organizată și de sprijinul unor profesori (Emanoil Isopescu, Ilie Vișan, Nicolae Bucaciuc), se afirmă acum o pleiadă de tineri inspirați: Mihai Horodnic
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
limite nu sînt precise nici măcar în interiorul unei perioade date, acoperite de unul sau altul dintre volumele seriei"2. Merită semnalată corelația cu faptul că probleme asemănătoare, pînă la un punct, ridică stabilirea graniței de răsărit a Europei. De asemenea, rămîne fecundă întrebarea formulată de N. Iorga, la Cleveland (17 februarie 1930): E oare România un stat balcanic? 3 Din perspectiva celui nevoit să acorde prioritate informației privitoare la probleme de istorie a secolului al XX-lea, se pot face observații și
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
UNEI DISCIPLINE A schița evoluția unei discipline ca știința politică este o operație dificilă și complexă din două motive. Rădăcini profunde În primul rînd, pentru că istoria sa și istoria celor care au practicat-o se împletesc în mod iremediabil și fecund cu istoriile altor discipline ca filozofia politică, istoria doctrinelor și a gîndirii politice, dreptul constituțional si, mai recent, sociologia, mai ales sociologia politică. Nu este întîmplător, atunci, că o istorie propriu-zisă, adevărată a științei politice nu există, în ciuda unor tentative
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
respectiv dreptul constituțional, economia politică și analiza organizațiilor), reprezintă probabil ultimele contribuții clasice care pot fi numite, fără ca prin aceasta să le minimalizăm importanța, pre-științi-fice. Din contra, "teoria elitelor", tocmai datorită clarității și eleganței sale, pune bazele unei bogate și fecunde direcții de cercetare, direcție urmată cu rezultate apreciabile și astăzi (Putnam 1976; Stoppino 1989; Sola 1993). Astfel, la sfîrșitul secolului al XIX-lea începe în Europa centrală o adevărată revoluție științifică, ale cărei efecte în fizică (Einstein), în psihanaliză (Freud
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]