1,272 matches
-
nu îi iese prefața la o antologie Lupașcu, ce ar urma să apară la Editura Politică. "Și totuși am ideea: am să arăt că totul, de la Kant încoace, a mers în filozofie pe distrugerea mitului identității, pe validarea contradicției ca fecundă. Gloria rațiunii e tocmai antinomia. Kant a vorbit de patru antinomii ale rațiunii, iar Hegel a venit să spună că nu sânt patru, ci o infinitate, și că ele nu sânt neajunsul rațiunii, ci însăși forța ei. În secolul nostru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a părut însă mai interesant să scormonesc la rădăcina unui început de gând și să dau astfel îndeletnicirilor mele un sens de necesitate. Această action de puiser - schöpfen - cu cât devine mai maniacală, cu atât este mai purificatoare și mai fecundă. Cei mai mulți autori nu coboară niciodată în noaptea unei idei. Există întotdeauna în cultură un mister al începutului, care se manifestă prin aceea că orice început este întîmplător. Poți începe de oriunde și chiar începi de oriunde. Această libertate a începutului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca fapt de cultură. Dar mai am o nedumerire la adresa voastră: cum puteți accepta ca logica de astăzi să funcționeze pe baza a cel puțin trei absurdități. Prima este legea non-contradicției. Cum puteți refuza contradicția, când contradicția există și e fecundă, e chiar "logică" și reală? A doua absurditate este implicația materială: "orice adevăr implică orice adevăr", cu exemplul faimos "dacă 2 X 2 = 4, atunci New York-ul e un oraș mare"; sau "falsul implică orice, inclusiv adevărul". De pildă: "dacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spunem: "Fie-ți milă de tine și de noi: tu nu ești tu, tu ești comunitate. Îndură-te față de tine și de ceilalți." Ceea ce ne propune Andrei printr-un asemenea gest este o formă de trezie proastă contra unui somnambulism fecund. Iar pentru salvarea lui, am să îi spun trei lucruri. Primul e chiar acesta: cum accepți să te trezești din somnambulismul tău? Cum ne împingi să ne trezim din somnambulismul nostru? Somnambulismul nostru nu e dătător de măsură pentru unul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
hărțui cu un I. Gr.? Dacă este adevărat că, într-o lume în care totul a devenit "acțiune" și "practică", scrisul și cărțile au păstrat, ele singure, un sens soteriologic autentic, atunci, făcând toate acestea, însemna că Noica trădase "somnambulismul fecund" care viza nu intervenția precară în contexte, ci în destine și comunități. Dar până la urmă, toți marii gânditori mușcaseră din momeala Faptei, de la Platon până la Kierkegaard și Heidegger. În ce-l privește pe Noica, este neîndoielnic că, dacă împrejurările nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nevoia și a vrut2 să fie modelat, vegheat și sporit până într-atît, încît să se poată apoi desprinde, îndepărta, ba chiar întoarce împotriva celui care l-a însoțit și îndrumat o vreme. E lucru știut că, fără o asemenea trădare fecundă, nici un model paideic nu este cu adevărat saturat și că în orice discipolat prelungit el nu face decât să-și trăiască eșecul și pieirea. Problema este, cu orice model paideic, de a risca - încercînd să ajungi Platon - să nu devii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
schimbările inerente de gust și de mentalitate ale publicului. Ceea ce ne propunem să arătăm în această lucrare este că, alături de confrații lor de pretutindeni, destui autori dramatici români au găsit că merită să revină la Antichitate ca la un izvor fecund de inspirație. Bătrânețea și moartea unui poet Mulți comentatori ai operei lui Alecsandri au remarcat anacronismul din piesa acestuia Fântâna Blanduziei : scenariul imaginat de autorul român presupune tentativa lui Horațiu de a obține - prin intermediul versurilor sale din Arta poetică - bunăvoința
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
actul nedumeririi și al întrebării cercetătoare (p. 309). Atena votează pentru achitare, invocând bunătatea, adică dreptatea care nu răsplătește răul ci îl tămăduiește (p. 315). Ea determină transformarea eriniilor în protectoarele cetății și transfigurarea mecanismului sterp al răzbunării în dinamismul fecund al iubirii (p. 321). Caracterul tragic al Orestiei nu dispare prin achitarea matricidului. În această interpretare, existența tragică nu este definită de suferință, ci de lupta eroică a omului cu destinul. Evoluția lui Oreste permite descifrarea concepției eschiliene mai ales
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înțelege pe deplin. Nemaifiind doar victima fatalității, omul activ, cu conștiința responsabilității proprii, triumfă prin aceea că împlinește destinul cu voința lui (p. 324). Remușcarea eroului mitic cade pe plan secund în tragedie. La Eschil, tragicul e dat de suferința fecundă a celui care se întâlnește cu misterul și îl biruie prin lumina aprinsă în conștiința sa (p. 326). Dacă legenda arată suferința pasivă a remușcării, tragedia subliniază nedumerirea etică activă a celui nesigur că și-a pedepsit mama pe drept
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în lupta tragică se manifestă mai degrabă în râsul slobod al marelui comic decât în patetismul acut al lui Euripide (p. 25). Cel din urmă dramaturg imprimă tragicului pecetea unui pesimism filosofic, în timp ce la Eschil tragicul este mai ales suferința fecundă a celui care se întâlnește cu misterul și luptă cu el (p. 326). Urmărind să arate îndeosebi mizeria vieții omenești, Euripide recade în pesimismul înțelepciunii populare și scoboară nivelul tragediei pe tărâmul psihologic (p. 337). El prezintă omul în dimensiunile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
provoacă râsul și aproape că-l entuziasmează. Urăște obiceiurile poporului, istoria rusă, totul. Dacă există pentru el vreo justificare, aceasta nu poate fi decât că nu are ce face și ura sa pentru Rusia o ia drept liberalismul cel mai fecund (o, veți întâlni frecvent la noi câte un liberal aplaudat de toți ceilalți și care, poate, nu-i în realitate decât cel mai neghiob, cel mai obtuz și mai periculos conservator, lucru pe care nici măcar el nu-l știe!). În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
european, bazat pe libertate, toleranță și rațiune. José Ortega y Gasset, în lucrarea sa de mare răsunet Revolta maselor, consideră că problemele prezentului sunt efectul naționalismelor violent declanșate, ele nereprezentând o perspectivă, fiind contrare creației istorice. Socotea că din criza fecundă traversată de Europa se va naște Noua Europă unită, conștientă de misiunea ei istorică și civilizatoare. La începutul lui octombrie 1923, apărea la Viena lucrarea intitulată Paneuropa, scrisă de Richard de Coudenhove-Kalergi, unde autorul își exprimă marea sa ambiție de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
spre fericire, ce nu le poate pierde chiar dacă ea l-a abandonat. Ce ne împiedică în viață de la cinism chiar atunci când mintea ne împinge și ne silește? Ce ne mărginește impertinența ultimă a cunoașterii? Să mai amintim dragostea, generatoarea erorilor fecunde? Orice pas în iubire intimidează cunoașterea și o obligă să meargă modest alături sau la marginea noastră. Micșorarea lucidității este un semn de vitalitate a dragostei. Când însă ceva a intervenit și a dezlănțuit luciditatea într-un imperiu vast cât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
culoarea fiecărei clipe și, fiindcă prin viață nu-l pot onora decât prin crize, ridică-mă, Moarte, la prestigiul lui neîntrerupt și îmbracă-mă în insomnia nesfîrșirii! Avea-voi lacrimi pentru tot ce n-am murit? Dragostea e singurul mod fecund de a te înșela în cadrul absolutului. De aceea, în iubire nu poți fi aproape de Dumnezeu decât prin toate iluziile vieții. Cel ce s-a molipsit de eternitate nu mai poate lua parte la istorie decât prin voința de autodistrugere. Căci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și agitațiile lăuntrice? În acest caz am trăi cu o intensitate infinit bogată întreagă acea creștere interioară pe care experiențele spirituale o dilată până la plenitudine. Trăiri multiple și diferențiate se contopesc și se dezvoltă într-o efervescență din cele mai fecunde. O senzație de actualitate, de prezență complexă a conținuturilor sufletești se naște ca un rezultat al acestei creșteri, asemănătoare unei înălțări de valuri sau unui paroxism muzical. A fi plin de tine însuți, nu în sens de orgoliu, ci de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nu există lirism autentic fără un grăunte de nebunie interioară. Este caracteristic faptul că începutul psihozelor se caracterizează printr-o fază lirică, în care toate barierele și limitele obișnuite dispar pentru a face loc unei beții interioare dintre cele mai fecunde. Astfel se explică productivitatea poetică din fazele prime ale psihozelor. Nebunia ar putea fi un paroxism al lirismului. De aceea ne mulțumim a scrie elogiul lirismului pentru a nu scrie elogiul nebuniei. Starea lirică este o stare dincolo de forme și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
izolat între cer și pământ. Nimic nu trebuie să devieze atenția de la aceste fenomene ale absolutei izolări, ci o intuiție de o luciditate groaznică trebuie să reveleze toată drama finității omului în fața infinitului și neantului acestei lumi. Plimbările singuratice - extrem de fecunde și periculoase, în același timp, pentru viața interioară - trebuie astfel făcute încît nimic din ceea ce poate tulbura viziunea izolării omului în lume să nu intre în preocupările individului. Pentru a intensifica procesul de interiorizare și de convertire înspre ființa ta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
timp, pentru viața interioară - trebuie astfel făcute încît nimic din ceea ce poate tulbura viziunea izolării omului în lume să nu intre în preocupările individului. Pentru a intensifica procesul de interiorizare și de convertire înspre ființa ta proprie, plimbările singuratice sânt fecunde numai seara, când nimic din seducțiile obișnuite nu mai poate fura interesul și când revelațiile asupra lumii răsar din zona cea mai adâncă a spiritului, de acolo de unde s-a desprins de viață, din rana vieții. Câtă singurătate trebuie pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a fi singur. Ce sens are singurătatea în melancolie? Nu este ea legată de sentimentul infinitului intern și extern? Privirea melancolică este inexpresivă, concepută fără o perspectivă a nemărginitului. Nemărginirea interioară și vagul lăuntric, ce nu trebuie asimilate acelei infinități fecunde din iubire, cer cu necesitate o întindere ale cărei margini sânt insesizabile. Melancolia prezintă o stare vagă care nu intenționează ceva determinat și precizat. Trăirile comune cer obiecte palpabile și forme cristalizate. Contactul cu viața se face, în acest caz
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru destinul ei în lume și chinuită de cele mai consumatoare flăcări interioare, decât un om abstract, frământat de probleme abstracte care nu angajează fondul subiectivității noastre. Disprețuiesc în această gândire absența riscului, a nebuniei și a pasiunii. Cât de fecundă este o gândire vie, pasionată, în care lirismul circulă ca sângele în vine! Este extrem de interesant și de dramatic procesul prin care oameni inițial frământați de probleme pur abstracte și impersonale, obiectivi până la uitare de sine, surprinși de suferință și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
perfectă, preocuparea de sistem și de consecvență indică o viață personală cu puține resurse, schematică și fadă întocmai ca și contradicțiile din capriciu sau dintr-un paradox facil. Numai contradicțiile mari și periculoase, antinomiile interioare irezolvabile dovedesc o viață spirituală fecundă, deoarece numai în ele fluxul și abundența lăuntrică își pot găsi moduri de realizare. Oamenii care au numai câteva stări sufletești și care niciodată nu ajung la limită nu se pot contrazice, fiindcă puținele tendințe din ei nu se pot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca aspecte și tendințe de absolutizare, rezultă dintr-un minus de conținuturi și productivitate, dintr-o deficiență de energie lăuntrică, dintr-o sterilitate a vieții spirituale. Marile tensiuni ale acesteia ating haosul și nebunia exaltării absolute. Nu există viață spirituală fecundă care nu cunoaște stările haotice și efervescența din paroxismul stărilor maladive, când inspirația apare ca o condiție esențială a creației și contradicțiile ca manifestări ale temperaturii interioare. Cine nu iubește stările haotice nu e creator, iar cine disprețuiește stările maladive
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
încercare extrem de dificilă, dacă nu inutilă. Căci fiecare realizează o astfel de senzație după structura sa temperamentală sau după dominarea, în momentul respectiv, a unor elemente specifice. Cred totuși că baia de foc pentru ea însăși este încercarea cea mai fecundă pentru a atinge o astfel de senzație. A simți în toată ființa ta o ardere intensă și o căldură totală, a simți cum cresc flăcările în tine și te cuprind ca într-un infern, a fi tu însuți un fulger
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
încîntător pe care ni l-a distrus cunoașterea, dușmană declarată a vieții. Viețuirea cosmică, bucuria pentru existența și pitorescul aspectelor individuale, încîntarea pentru farmecul spontan al firii, trăirea inconștientă a contradicțiilor anulîndu-le implicit caracterul tragic, sânt expresii ale naivității, teren fecund pentru iubire și entuziasm. A nu ți se proiecta dureros în conștiință contradicțiile este a atinge bucuria virginală a naivității, este a fi incapabil de tragedie și de conștiința morții, care presupun o complexitate din cele mai deconcertante și o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
antinomie în lume. Aici există secretul fericirii, în indiviziunea inițială, care menține o unitate inseparabilă, o convergență organică. A fi entuziast înseamnă a fi incapabil de orice dualism. Și orice dualism este o otravă. De obicei, viața nu se menține fecundă și productivă decât prin tensiuni și antinomii, care reprezintă un principiu de luptă și de încordare agonică. Entuziasmul depășește acest principiu, realizând viața fără dramatism, exprimând un elan fără tragism și iubind fără sexualitate. Lumină Și Întuneric Cât de nule
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]