1,260 matches
-
Conform unor surse, în această perioadă, aproximativ 2.000 -10000 cetățeni (inclusiv 3 preoți maghiari ) au fost uciși. Novi Sad a devenit parte a Iugoslaviei noi, socialiste. Din 1945, Novi Sad a fost capitala Voivodinei, o provincie a Republicii Socialiste Federative Iugoslavia și Șerbiei. Orașul a trecut prin industrializare rapidă și, mai mult, populația s-a dublat în perioada cuprinsă între Al Doilea Război Mondial și destrămarea Iugoslaviei. După 1992, Novi Sad a fost parte a Republicii Federale Iugoslavia, care, în
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
16, mai multe sute de mii de armeni (conform unor surse, până la 1.5 milioane) au fost victime ale masacrelor și deportărilor în masă. După prăbușirea țarismului, Armenia de pe teritoriul rus face parte, alături de Georgia și Azerbaidjan, din efemera Republică Federativa Transcaucaziana (1917-18) proclamata la Tiflis (azi Tbilisi). În împrejurările evenimentelor revoluționare din Rusia (1917), puterea politică în Armenia rusă a fost preluată de partidul Dașnak (membri ai Federației Revoluționare Armene, partidul Dașnakțutiun). La 28 mai 1918, după victoria de la Sardarapat
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
britanice. După sfârșitul Primului Război Mondial, Armenia a fost din nou atacată, relativ simultan, de Turcia Kemalistă și apoi de Armată Roșie (1920). La 29 noiembrie 1920 Armenia răsăriteana a fost sovietizata și la 12 martie 1922 intra în componență Republicii Sovietice Federative Socialiste Transcaucaziene (pe scurt R.S.F.S.R). La 5 decembrie 1936 Armenia a intrat în cadrul U.R.S.S. că R.S.S. Armeana, cu o suprafață substanțial redusă față de teritoriul istoric. Fiind una din cele 11 republici ale URSS, Armenia și-a recăpătat independența
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
Kurile. În timpul Uniunii Sovietice, Rusia era republica dominantă a uniunii. În zilele noastre, Rusia este o țară independentă și un membru cu o mare influență în Comunitatea Statelor Independente. Până în 1991, țara s-a numit, în mod oficial, Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, iar după prăbușirea URSS este considerată succesoarea de drept în problemele internaționale ale desființatei URSS. Cea mai mare parte a teritoriului, populației și producției industriale ale Uniunii Sovietice - una dintre cele două superputeri ale lumii, a rămas în
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
puterilor suplimentare din provincia socialistă autonomă Kosovo în 1990, având un efectiv de întoarcere la statutul de dinaintea anului 1971, cănd Kosovo nu a dobândit autonomie. În 1990 a fost o parte autonomă a Republicii Socialiste Șerbia în cadrul mării Republici Socialiste Federative Iugoslavia, iar în 1992 situația se schimbase, cănd rămăsese o parte autonomă a noii Republici Șerbia în măruntă Republică Federală Iugoslavia. Începând cu anul 1999, Șerbia a nu mai deținut "de facto" controlul asupra teritoriului, și în 2008, regiunea fost
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia () [Corola-website/Science/315175_a_316504]
-
septembrie 1985 într-un accident de circulație în plină glorie. "Alb-negrii" dețin recordul de puncte obținute într-o ediție a Ligii Iugoslave, cu 107 puncte fiind neînvinsă în sezonul 2004-05. Partizan deține și cele mai multe titluri naționale de la desființarea Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, devenind campioană de 10 ori în 18 ani. Se poate spune că cel mai electrizant meci disputat de Partizan a fost dubla împotriva lui Celtic din 1989. Primul meci s-a disputat la Mostar (azi în Bosnia și Herțegovina
FK Partizan () [Corola-website/Science/312076_a_313405]
-
de 32.887 locuri. Stadionul a fost utilizat de la jumătatea anilor cincizeci și până în anul 1987 ca punct final al festivităților numite Ziua Tineretului. În fiecare an în 25 mai ștafeta era înmânată lui Josip Broz Tito, președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Baza sportivă Partizan-Teleoptik, cunoscută ca și ""Zemunelo"" (aluzie la baza sportivă a lui AC Milan, "Milanello"), are o suprafață de aproape 10 hectare, și se află în vestul suburbiei Zemun, la intersecția a două autostrăzi și a unui aeroport
FK Partizan () [Corola-website/Science/312076_a_313405]
-
Populația Bosniei-Herțegovina este formată din slavi sudici, vorbitori ai limbii cunoscute până la destrămarea Republicii Socialiste federative Iugoslavia drept sârbo-croată. Structura populației acestei țări, divizată în trei grupuri etnico-religioase este unică în Europa și înțelegerea sa și a evoluției este necesară pentru înțelegerea istoriei țării. Triburile slave s-au stabilit pe teritoriul de azi al statului bosniac
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
sunt înregistrate două societăți etnoculturale rome: „Baht Romala” și „Șatro”. La societatea „Șatro” s-a organizat și Ansamblul de dans „Luludi” - în traducere din romani - "floare". Comunitatea germană din Bălți „Renaștere” („Wiedergeburt”) a fost fondată în 1999. Cu ajutorul Ambasadei Republicii Federative Germane din Chișinău a fost organizat un Centru cultural. În cadrul centrului se studiază limba germană, cultura germană, se editează buletinul „Wiedergeburt”. Sub aspect religios cea mai mare parte a bălțenilor sunt ortodocși - 110.961 persoane, baptiști s-au declarat 2
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
conceptul strategic de operațiuni de gestiunea crizelor. În aprilie 1999, este prezentată Declarația de la Washington pe fondul apogeului conflictului din Kosovo , când statele NATO au efectuat o campanie aeriană pentru oprirea epurării etnice și a încălcării omului de către guvernul Republicii Federative Iugoslavia. Conflictul a încetat la sfârșitul lunii iunie 1999 în urma retragerii forțelor Serbiei și desfășurarea forței din Kosova conduse de NATO. Summit-ul de la Washington s-a axat pe criză în plină desfășurare din Kosovo și a abordat chestiuni referitoare
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
(sârbo-croată: "Socijalistička Republika Srbija", Социјалистичка Република Србија) a fost un stat socialist, si o țară constituțională în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia. Acesta a fost un predecesor al actualei Șerbii moderne, care a reprezentat cea mai mare republică în federația iugoslavă, deținea numărul cel mai mare al populației dintre toate republicile iugoslave și a găzduit dezvoltarea economică și politică cea mai
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
un predecesor al actualei Șerbii moderne, care a reprezentat cea mai mare republică în federația iugoslavă, deținea numărul cel mai mare al populației dintre toate republicile iugoslave și a găzduit dezvoltarea economică și politică cea mai mare din Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, iar capitala acestuia Belgrad, a fost de asemenea și capitala Iugoslaviei. Din 1945 până în 1963, republica a fost oficial cunoscută că Republica Populară a Șerbiei ("Narodna Republika Srbija"), și din 1963 până în 1990 că ("Socijalistička Republika Srbija"). Republică a
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
pentru a include două provincii autonome, Voivodina și Kosovo care aveau aceleași drepturi și privilegii precum republicile constituționale ale Iugoslaviei. În cea mai mare parte a existenței sale în R.S.F.I, Șerbia a fost loială, și în general subordonată guvernului federativ. Acest lucru să schimbat după moartea lui Tito, în 1980 și răscoală naționalismul albanezilor precum și a sârbilor, care a dus la o împărțită în Liga comuniștilor cu privire la modul de a răspunde. O serie de lovituri succesive în conducerea Partidului Comunist
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
Partidului Comunist din Șerbia, precum și în Muntenegru au avut loc din 1988 până în 1989, condusă de Slobodan Milosevici, care sprijinea naționalismul sârb din Kosovo pentru a elimina autonomia provinciei. În 1989, Milosevici a devenit președintele republicii, si a cerut guvernului federativ iugoslav să acționeze pentru interesele Șerbiei în Kosovo, prin trimiterea Armatei Populare Iugoslave, pentru a prelua conducerea provinciei. Opoziția la o astfel de decizie precum și cererile Șerbiei pentru un sistem "un singur membru, un singur vot" în Liga Iugoslavă a
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
mai mare parte a Crimeii a făcut parte din Hanatul Crimeii. Între 1783-1917 regiunea a fost anexată de Imperiul Țarist că Gubernia Taurida. La 18 octombrie 1921 s-a înființat Republică Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea, ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. Tătarii constituiau atunci 25% din populație. La 19 februarie 1954 liderul sovietic Nikita Sergheevici Hrușciov a oferit unui cadou RSS Ucraineanei: Crimeea, printr-un decret al Sovietului Suprem al URSS, fără ca populația locală să fie întrebată dacă este
Criza din Crimeea din 2014 () [Corola-website/Science/331421_a_332750]
-
Palestina), iar apoi a statului Israel de la începuturi. Au început ca entități comunitare care au promovat punerea totală în comun a proprietății lor și egalitatea. Destul de curând ele s-au organizat, însă, în federații denumite "mișcări" și au înființat organizații federative suplimentare în scopul luptei lor politice și alte scopuri, de exemplu economice, de pildă cooperativa Tnuva pentru desfacerea în comun a produselor. Aceste organizații au limitat de la început cooperarea deplină, dar nu au schimbat principiile declarate ale vieții în comun
Kibuț () [Corola-website/Science/307689_a_309018]
-
A fost secretarul general (ulterior președinte) al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia (1939-1980) și a condus partizanii iugoslavi, mișcare gherilă iugoslavă în Al Doilea Război Mondial (1941-1945). După sfârșitul războiului, a devenit autoritarul prim-ministru (1943-1963) și președinte al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Din 1943 până la moartea să în 1980, deținea gradul de Mareșal al Iugoslaviei, având funcția de comandant suprem al Armatei Populare Iugoslave (JNA). Tito a fost arhitectul-șef al celei de-„a doua Iugoslavii”, o federație socialistă care a
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
a eliminat cu succes sentimentele naționaliste ale diferitelor națiuni în favoarea toleranței și a obiectivului iugoslav comun. După victoria alegerilor, Tito a fost atestat ca Prim-ministru și Ministrul Afacerilor Externe al DFJ. Țară a fost apoi redenumită în Republică Populară Federativa Iugoslavia (iar ulterior în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, RSFI). Pe 29 noiembrie 1945, regele Petru al II-lea a fost oficial detronat de Adunarea Constitutivă Iugoslavă. Ulterior, Adunarea a elaborat o nouă constituție republicana. Iugoslavia a organizat Armata Populară Iugoslavă
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
diferitelor națiuni în favoarea toleranței și a obiectivului iugoslav comun. După victoria alegerilor, Tito a fost atestat ca Prim-ministru și Ministrul Afacerilor Externe al DFJ. Țară a fost apoi redenumită în Republică Populară Federativa Iugoslavia (iar ulterior în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, RSFI). Pe 29 noiembrie 1945, regele Petru al II-lea a fost oficial detronat de Adunarea Constitutivă Iugoslavă. Ulterior, Adunarea a elaborat o nouă constituție republicana. Iugoslavia a organizat Armata Populară Iugoslavă (în sau JNA) după mișcarea partizană, devenind
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
(), oficial Republica Federativă a Braziliei (""), este o republică federativă formată din 27 de unități federative — Districtul Federal și 26 de state. Țara este împărțită administrativ în 5.564 de municipii. În 2008 avea o populație de 189.612.814 de locuitori și o
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
(), oficial Republica Federativă a Braziliei (""), este o republică federativă formată din 27 de unități federative — Districtul Federal și 26 de state. Țara este împărțită administrativ în 5.564 de municipii. În 2008 avea o populație de 189.612.814 de locuitori și o suprafață de 8.511.965 km²
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
(), oficial Republica Federativă a Braziliei (""), este o republică federativă formată din 27 de unități federative — Districtul Federal și 26 de state. Țara este împărțită administrativ în 5.564 de municipii. În 2008 avea o populație de 189.612.814 de locuitori și o suprafață de 8.511.965 km², ocupând 47% din teritoriul continentului sud-american
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
ca de exemplu: Monte Pascoal ("Muntele Paștelui"), insula Vera Cruz ("Adevărata Cruce"), Terras de Santa Cruz ("Țările Sfintei Cruci"), Nova Lusitânia ("Noua Lusitanie") și Cabrália (după Pedro Álvares Cabral, descoperitorul „oficial” al regiunii). Numele oficial actual, în portugheză este: "República Federativa do Brasil", iar în română: "Republica Federativă a Braziliei", care a intrat în uz în 1967. Denumirile precedente includeau și sintagmele: Imperiul Braziliei și apoi, în , în română: „Statele Unite ale Braziliei”. Amerindienii au trecut în urmă cu 30-25 000 de
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
insula Vera Cruz ("Adevărata Cruce"), Terras de Santa Cruz ("Țările Sfintei Cruci"), Nova Lusitânia ("Noua Lusitanie") și Cabrália (după Pedro Álvares Cabral, descoperitorul „oficial” al regiunii). Numele oficial actual, în portugheză este: "República Federativa do Brasil", iar în română: "Republica Federativă a Braziliei", care a intrat în uz în 1967. Denumirile precedente includeau și sintagmele: Imperiul Braziliei și apoi, în , în română: „Statele Unite ale Braziliei”. Amerindienii au trecut în urmă cu 30-25 000 de ani strâmtoarea Bering ce făcea legătura între
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
o dată controlul asupra statului după o lovitură de stat în 1964 și au rămas la putere până în 1985 când au fost înlăturați în urma luptelor dintre regim și elitele braziliene. În 1967, numele statului a fost schimbat la cel actual, "Republica Federativă a Braziliei". Democrația a fost restabilită în 1988 când a fost promulgată actuala constituție, iar primul președinte democratic ales după dictatura militară a fost Fernando Collor de Mello. În 1992, Congresul Național a votat pentru "impeachment"-ul împotriva lui Collor
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]