KorAP: Find »[drukola/base=fenomenal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 41 >

1,006 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

mod necesar unită cu estetica transcendentală, se desfășoară astfel: 1. reducția (reducția transcendentală a conceptelor de spațiu și timp în sensul constituirii intuiției sensibile ca parte a unei constituiri fenomenale); 2. deducția (deducția transcendentală a categoriilor, în sensul unei constituiri fenomenale integrale, considerată sinteză formal-intuitivă); 3. reconstrucția (constituirea fenomenală, prin schemele imaginației transcendentale și prin principiile inetelectului pur: axiome ale intuiției, anticipații ale percepției, analogii ale experienței și postulate ale gândirii empirice, a unității posibilității experienței); 4. reducția (reducția la timp

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
astfel: 1. reducția (reducția transcendentală a conceptelor de spațiu și timp în sensul constituirii intuiției sensibile ca parte a unei constituiri fenomenale); 2. deducția (deducția transcendentală a categoriilor, în sensul unei constituiri fenomenale integrale, considerată sinteză formal-intuitivă); 3. reconstrucția (constituirea fenomenală, prin schemele imaginației transcendentale și prin principiile inetelectului pur: axiome ale intuiției, anticipații ale percepției, analogii ale experienței și postulate ale gândirii empirice, a unității posibilității experienței); 4. reducția (reducția la timp a tuturor operațiilor de constituire, adică a "prezenței

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
asupra sensurilor pe care le pot avea, la Heidegger, Dasein-ul, ființa, ființarea, temeiul, nimicul, adevărul, timpul etc., precum și asupra modalității în care sunt reconstruite aceste "concepte" cu lungă tradiție filosofică și sunt ele angajate într-un anumit tip de constituire fenomenală. Oricum, astfel de concepte ajung să poarte și sensuri propriu-zis non-judicative, căci ele țin de ceea ce am numit în aplicațiile anterioare la Aristotel și Kant constituire (a unui gând, a unei rostiri, a unei făptuiri) pusă în joc de către Heidegger

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a Dasein-ului. Demersul în cauză se constituie el însuși prin atitudine fenomenologică, iar valabilitatea elementelor sale nu se păstrează decât în orizontul de sensuri în care Dasein-ul ființarea căreia îi este constitutivă relația cu ființa ocupă centrul (locul de constituire fenomenală de sine și a lumii). Însuși existențialul de Dasein-ul indică o asemenea reorizontalizare a ființării; de aici necoincidența dintre acesta și om (esența omului, condiția umană, omul individual sau general etc., cu care lucrează antropologia); și, desigur, greșeala pe care

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
instanță "antropologică" dintre cele amintite). Tocmai din astfel de motive, analitica existențială nu mai apare ca un discurs croit după toate exigențele exprimate de canonul logic-judicativ, metafizic, în limbajul lui Heidegger. Ea propune, în mod explicit, un orizont de constituire fenomenală (a Dasein-ului), întrucâtva "teoretic", din care nu sunt totuși alungate fără drept de apel regulile "logice" obișnuite, în fond, judicative. O anumită diferență față de proiectele de discurs structurate strict după regulile judicativului constitutiv este de sesizat la nivelul structurii proiectului

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
analiticii existențiale a Dasein-ului, ca gândire a lui Heidegger, iar nu aceasta din urmă ce pare a fi liberă de multe dintre convențiile funcționale în orizontul judicativului constitutiv a gândit ca fiind "gândirea" predeterminată a istoriei filosofiei. Luând aceste evenimente "fenomenale" în sensul constituirii existențiale a Dasein-ului, devine evident saltul de la principiul logic, al evidenței, la cel fenomenologic, al adevărului, în orizontul analiticii existențiale. Se cuvine, tocmai de aceea, a zăbovi în preajma acestui joc al dictaturii judicativului care angajează "gândirea liberă

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de explicitare a unei înțelegeri, încercând, totodată, să obținem un răspuns la cele două probleme tocmai formulate. O asemenea cercetare nu mai ține însă de simpla căutare a elementelor judicativ-constitutive sau non-judicative ale analiticii existențiale, ci de tipul de constituire fenomenală propriu acesteia. De aceea operația în cauză reconstituirea intenționalității proprii structurilor existențiale ale Dasein-ului la nivelul enunțului trebuie amanată până sunt ordonate cele câteva sensuri, judicative și non-judicative, scoase la iveală până aici. 3.3.2.3. Sensurile judicative ale

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
se dizolvă în structura factică a acestuia, metodologic având loc o reducție fenomenologică a întregii lumi filosofice (în esență, judicativ-constitutivă) la ființă, în fond, la verb (a fi), adică la Dasein. Tematic, însă ceea ce este cu totul semnificativ pentru constituirea fenomenală Dasein-ul se topește în timp: acesta din urmă este, în primă instanță, orizontul intențional al constituirii factice a celui dintâi, apoi operatorul intențional, ca timporizare; abia acum identitatea formal-metodologică dintre timp și Dasein devine ea însăși totodată tematică, în alte

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
operatorul intențional, ca timporizare; abia acum identitatea formal-metodologică dintre timp și Dasein devine ea însăși totodată tematică, în alte cuvinte, completă. Dar aceasta înseamnă că Dasein-ul se pune pe sine, intențional, ca temă. Și iată cum sensuri existențial-ontologice ale constituirii fenomenale (ale Dasein-ului) sunt și sensuri judicativ-constitutive. Fără îndoială, ideea din urmă nu are nici o susținere fără ceea ce am stabilit deja în privința timpului și a statutului (poziției) său (sale) în orizontul dictaturii judicativului. Mai trebuie spus, de asemenea, că anumite aspecte

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sunt și sensuri judicativ-constitutive. Fără îndoială, ideea din urmă nu are nici o susținere fără ceea ce am stabilit deja în privința timpului și a statutului (poziției) său (sale) în orizontul dictaturii judicativului. Mai trebuie spus, de asemenea, că anumite aspecte ale constituirii fenomenale în regim judicativ și non-judicativ vor fi puse în discuție în partea a doua a acestei interpretări. O aparentă revenire la legătura non-judicativă a timpului și ființei ceea ce ar putea însemna, în limbajul lui Heidegger, repotențarea gândirii non-metafizice (și non-enunțiative

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
nimic și eveniment. Din această perspectivă, discursul ce va urma va fi sub semnul acestei "transcendențe imediate" reprezentate de limitele dictaturii judicativului, adică de unele "imagini" ale orizontului non-judicativ, ce poate fi recunoscut deja, în analitica existențială, prin câteva constituiri fenomenale (obiectuale), dar nu încă ceea ce este esențial într-un sens non-judicativ prin acte specifice de constituire. Abia acum este străpuns orizontul în care capătă sens descrierea constitutivității existențiale a verbului, a primului "este" din structura existențial-ontologică a Dasein-ului. 3.3

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ca atare, adică ceva ce ar fi constituit pe baza deschiderii înseși; iar enunțul se arată și el deja ca fenomen veritabil, dar numai în măsura în care structura intențională numită este activată de operatorul intențional identificat mai sus în sensul unei constituiri fenomenale. "Fenomenul care ar trebui atins când vorbim despre structurile formale de 'legare' și 'separare' (care aparțin enunțului n. C.), mai exact despre unitatea acestora, este fenomenul de ceva-ca-ceva."184 Această reconsiderare, din perspectiva unei intenționalități factice, a celor trei instanțe

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ar trebui atins când vorbim despre structurile formale de 'legare' și 'separare' (care aparțin enunțului n. C.), mai exact despre unitatea acestora, este fenomenul de ceva-ca-ceva."184 Această reconsiderare, din perspectiva unei intenționalități factice, a celor trei instanțe de constituire fenomenală a obiectului înțelegerii și explicitării ca enunț, este, de fapt, o reconstituire a sensului pe care ele îl au în operarea reducției judicative. Ne-am putea întreba dacă reducția operează aici în mod legitim. Dar legitimitatea nu este ceva formal

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
judicative. Ne-am putea întreba dacă reducția operează aici în mod legitim. Dar legitimitatea nu este ceva formal, ci ea însăși un aspect al operării ca atare a reducției, aspect ce iese în evidență oricând este vorba despre o constituire fenomenală în act, despre un fenomen pur și simplu, chiar dacă orizontul de aplicare este facticitatea Dasein-ului. Desigur, identificarea "fenomenului" poate conduce către alte "obiecte" decât cele identificate în construcția "existențială" propriu-zisă (analitica existențială). Cert este că reducția poate clarifica, prin reconstituire

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
și cei trei existențiali spre care suntem deja îndreptați, în primul rând enunțul, apoi "ca" și ceva-ca-ceva. Fenomenul nu este cu putință dincolo de starea-de-deschidere a Dasein-ului. Nici acesta nu poate fi ceva dincolo de propriul său loc-de-deschidere și de o constituire fenomenală de sine și prin sine. Dar locul-de-deschidere nu este autonom, nici nu reprezintă o caracteristică dată, ci el este însuși Dasein-ul activ, adică în act de constituire de sine. Ființa sa relațională el este ființarea căreia îi este esențial-originară relația

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în seamă pentru a reconstitui fenomenul ceva-ca-ceva în sens de structură intențională a înseși stării-de-deschidere a Dasein-ului. Orice structură intențională are un aspect propriu-zis operațional și altul obiectual; ambele au la rându-le, bineînțeles, sens de prealabil: față de orice constituire fenomenală, care este, în fapt, autoconstituire a Dasein-ului. Din această perspectivă, cele două componente ale unei structuri intenționale actul și obiectul corespunzător ies în evidență, adică pot fi recunoscute ca atare. Funcția structurii intenționale ceva-ca-ceva constă în "legarea" a două "ca

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
pentru a-l reconstitui pe "ca" pur și simplu. Trebuie însă sesizată o anumită duplicitate a pozițiilor acestor elemente ale intentionalității factice a Dasein-ului și, de asemenea, sensul biunivoc al funcțiilor pe care le au elementele structurilor intenționale și constituirile fenomenale din acest orizont: fiecare structură având și funcție de fenomen, fiecare fenomen "activând" ca structură intențională pentru că a căpătat sens de prealabil. 3.3.3.3. Operatorul intențional "ca" (als); adevăr și constituire "fenomenală" dinamică și parțială a Dasein-ului Indicarea poziției

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
le au elementele structurilor intenționale și constituirile fenomenale din acest orizont: fiecare structură având și funcție de fenomen, fiecare fenomen "activând" ca structură intențională pentru că a căpătat sens de prealabil. 3.3.3.3. Operatorul intențional "ca" (als); adevăr și constituire "fenomenală" dinamică și parțială a Dasein-ului Indicarea poziției pe care o are "ca" în orizontul precizat s-a făcut printr-un singur reper: structura intențională ceva-ca-ceva. Existențial, "fenomenul ca" este plasat de Heidegger, cum știm, în orizontul "înțelegerii", componentă a locului-de-deschidere

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
nu poate fi luată prin sine și nici în mod parțial: ea reprezintă însăși unitatea de existență a Dasein-ului și originarul în ordinea constituirii tuturor ipostazelor factice ale acestuia. Tocmai de aceea, ea este implicată în toate tipurile de constituire fenomenală prin intenționalitatea factică a Dasein-ului. Ceea ce ține însă de înțelegere și explicitare, de deținerea-prealabilă, privirea- prealabilă, conceperea-prealabilă, precum și de elementele intenționalității factice legate de acestea, anume structura ceva-ca-ceva, operatorul "ca și fenomenul "enunț", se află sub semnul neîntregului, având sens

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
aici, interesată de reconstituirea fenomenului "enunț" pe direcția unei reducții fenomenologice, acesta vine dinspre structura intențional-factică ceva-ca-ceva și dinspre operatorul intențional "ca". Fără îndoială, întregul complex situațional și existențial al acestor două componente ale intenționalității factice este activ în constituirea fenomenală a enunțului. Cumva, acesta este privit, la nivelul analiticii existențiale, din perspectiva condiției sale de posibilitate. Astfel, în absența unui prealabil propriu-zis fenomenal, totodată complex, alcătuit din "ceva" constituit deja, apoi a altui "ceva" de asemenea constituit, în final a

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ca", acestea două nu ar fi ele însele nimic. Circularitatea în cauză, pusă ca temă de Heidegger chiar în contextul care ne interesează acum, nu este, spune acesta, vicioasă. Și, într-adevăr, ea nu poate fi astfel în orizontul constituirii fenomenale. În plus, veritabilele temeiuri existențiale ale enunțului țin de existențialii înțelegerii și explicitării: deținerea-prelabilă, privirea-prealabilă și conceperea- prealabilă. Acestea din urmă sunt de fapt acte cu rol constitutiv derivat din intenționalitatea factică a Dasein-ului, ceea ce reprezintă o dovadă a caracterului

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a nu avea de-a face deloc cu sensul de "obiect". Totuși, el însuși, pentru a deveni operațional, trebuie constituit cumva. În plus, el este, așa cum se va dovedi, timpul care timporizează, în acest fel devenind cu putință orice constituire fenomenală în orizontul intenționalității factice a Dasein-ului. Dar timpul se află, tocmai datorită operaționalității sale, în fiecare "ființare" constituită; iar acest fapt are semnificație obiectuală. Împrejurarea din urmă este deosebit de semnificativă în ordinea constituirii enunțului în aspectul său obiectual. Prin enunț

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
întâlnit drept lucru bun la ceva, este învăluit în enunț; capătă astfel evidență "ca"-ul apofantic, acela care stabilește o legătură (de fapt, el leagă sau separă) între două ființări-simplu-prezente. Sinteza și diereza sunt proprii enunțului în măsura în care în structura sa fenomenală apar doar ființări-simplu- prezente ("ceva" și alt-"ceva"). E drept, spațiul acesta dintre constatarea utilității unui lucru și enunțul care stabilește raporturi (de legare sau separare) între ființări- simplu-prezente este încărcat cu fel de fel de constituiri "propoziționale", care nu

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
lucrarea tocmai amintită merge către constituirea Dasein-ului ca timp și a ființei ca adevăr. La începutul lucrării, susțineam că suspendarea valabilității unuia dintre cele două aspecte ale judecății și judicativului, formal sau alethic, nu afectează nici operaționalitatea judicativă, nici constitutivitatea fenomenală care se ivește în acest orizont. Și aceasta, pentru că aspectul activ poate prelua unele funcții ale celui suspendat. De fapt, suspendarea despre care vorbeam ține doar de o prezența nominală a elementelor celor două aspecte, nu de exercitarea unor funcții

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fi preluate de cei dintâi. De altfel, așa se și întâmplă. Totuși, problema pusă nu are doar această înțelegere formală. Dimpotrivă, cel mai semnificativ fapt care s-a ivit deja este prezența, cu un rol constitutiv în sens de constituire fenomenală în orizontul Dasein-ului a timpului și adevărului, ca sensuri fundamentale ale fenomenului ca atare, Dasein-ul. Structura existențială a acestuia este dată chiar de unitatea operațional-fenomenală în care se află, originar, timpul și adevărul. Ar mai fi de observat, dincolo de "locul

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]