1,198 matches
-
știam toți trei era „C-așa beu oamenii buni“, pe care, după multe codeli, l-am lălăit pe trei voci încă mai deo sebite decât stilurile noastre poetice. Una dintre poete miorlăia într-un fel de contralto în zimți de ferăstrău, pe când cealaltă, mai băr bată, i-a uimit pe irlandezi cu o voce de cavernă umedă și, cumva, indecentă. Luni, buni, marți, frați - tre buie să le fi sunat al naibii de bizar concetățenilor lui Leopold Bloom... Ne-am făcut apoi toți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dem Schein * v[on] Michel Angelo Meine Leda [IUNIE 1883] 2257 Pe Leda o iau pozitiv de nevastă prea e draguță. Pentru Leda am 20 de carte de abonament la baie. Ne *** în baie. Ne *** la Vila Regală. Ne *** la Ferăstrău. Ne *** în infinit 76. Leda e germană. Prin Leda aflu toate [secre]tele lui Bismarck. ["CAUZA DEZVOLTĂRII"] 2257 *** * meu dat îndărăt de țăran să nu fie oare cauza dezvoltării mele estraordinare? S-o cerc c-un copil asta. îi reducem
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se apucă din proprie inițiativă să facă diferite treburi prin gospodărie. Se urcă mai întâi pe acoperișul casei, ca să curețe de funingine coșurile cu o prăjină meșterită dintr-o creangă lungă de salcâm, făcu și o scară nouă, tăie cu ferăstrăul niște lemne, repară niște uluci rupte de la gardul din fundul curții și îi propuse lui Stelian să înlocuiască împreună cartonul asfaltat de pe chioșc cu foi de tablă. Mulțumit că, măcar pentru o vreme, nu mai era singur, Stelian îi aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
subțiate la rindea), precum și câteva focuri stinse. De-a lungul zidului, la stânga intrării, se înșiruiau mesele de lucru. În fața lor se înălțau grămezile de doage care trebuiau date la rindea. Lângă peretele din dreapta, nu departe de vestiar, luceau două mari ferăstraie mecanice, bine unse, puternice și tăcute. Hangarul devenise de multă vreme prea mare pentru cei câțiva oameni care lucrau aici. În timpul arșiței asta le prindea bine, dar iarna înghețau de frig. Astăzi însă, spațiul prea mare, lucrul părăsit, butoaiele uitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Astăzi însă, spațiul prea mare, lucrul părăsit, butoaiele uitate prin colțuri, cu doagele prinse la bază într-un singur cerc și desfăcute la celălalt capăt ca tot atâtea flori mari de lemn, rumegușul ce acoperea bancurile, lăzile cu scule și ferăstraiele mecanice - totul te ducea cu gândul la un loc lăsat de mult în paragină. Priveau în jurul lor, după ce-și îmbrăcaseră flanelele vechi și pantalonii decolorați și cârpiți, și șovăiau. Ballester nu-și lua ochii de la ei. - Începem? spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-i răspundea nimeni. În curând se auzi primul ciocan, izbind în pana de lemn căptușită cu fier cu ajutorul căreia erau strânse cercurile pe partea umflată a butoiului, o rindea gemu poticnindu-se într-un nod de lemn și unul dintre ferăstraie, pus în mișcare de Esposito, se porni cu un zgomot asurzitor. Said, chemat când de unul, când de altul, le aducea doage sau le aprindea focurile de așchii, pe care erau apoi așezate butoaiele, ce începeau să se umfle în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a ciocanelor șovăi puțin, se auziră câteva lovituri stinghere, dar în clipa următoare răsună și mai puternic decât înainte. Domnul Lassalle făcu câțiva pași nehotărâți, apoi se îndreptă către Valéry, băiatul care era la el numai de un an. Lângă ferăstrăul mecanic, la câțiva pași de Yvars, potrivea un fund la o balercă, și patronul se opri, privindu-l cum lucrează. Dar Valéry își vedea de treabă fără un cuvânt. - Merge, băiete, merge? spuse domnul Lassalle. Mișcările tânărului deveniră dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îi pipăi marginea rotundă cu podul palmei, își micșoră, cu vădită mulțumire, ochii languroși, și, fără o vorbă, se îndreptă către un alt muncitor, ce potrivea doagele unei balerci. În tot atelierul nu se auzea decât zgomotul ciocanelor și al ferăstrăului mecanic. - Bine, spuse Lassalle, când o să vă treacă să-mi trimiteți vorbă prin Ballester. Și ieși cu pași liniștiți. O clipă mai târziu, în ciuda zgomotului din atelier, se auzi de două ori soneria. Ballester, care tocmai se așezase și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
chip, și el îl bătu încetișor pe umăr pe Ballester, în timp ce toți ceilalți își reluară lucrul. Din nou ciocanele răsunară, din nou marele hangar se umplu de larma binecunoscută și de mirosul așchiilor și al hainelor vechi, îmbibate de sudoare. Ferăstrăul cel mare huruia, mușcând din lemnul verde al doagei pe care Esposito o împingea încet sub tăiș. Din locul tăieturii izvora n rumeguș umed, care acoperea ca un fel de pesmet mâinile mari și păroase ce strângeau puternic lemnul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și alergă spre poartă. Doctorul Germain era medicul atelierului; locuia în același cartier. Yvars le spuse și celorlalți vestea fără să mai adauge nimic. Se adunaseră în jurul lui și se priveau între ei, stingheriți. Nu se mai auzea decât motorul ferăstrăului mecanic, învârtindu-se în gol. - Poate că nu e nimic grav, spuse unul din ei. Apoi fiecare se întoarse la locul său, atelierul se umplu iar de zgomot, dar acum munceau cu mai puțină înverșunare, ca și cum ar fi așteptat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
așteptat ceva. După un sfert de oră, Ballester intră din nou, își agăță haina în cui și, fără un cuvânt, ieși pe ușă. Prin geamuri se vedea cum lumina începe ușor să scadă. Puțin după aceea, în răstimpurile în care ferăstrăul nu mușca din lemn, se auzi înăbușit sirena unei ambulanțe, mai întâi în depărtare, apoi mai aproape. Acum se oprise la poartă, tăcută. O clipă mai târziu, Ballester se întoarse și toți se apropiară de el. Esposito opri motorul. Ballester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pieri de îndată, ca o bășică de aer, care nici nu a apucat bine să ia ființă că s-a și spart. Dorea să se întoarcă acasă, la băiat, la Fernande, la terasa lui. Tocmai atunci Ballester vesti sfârșitul lucrului. Ferăstraiele se opriră, începură fără grabă să stingă focurile și să-și rânduiască sculele, apoi se îndreptară unul câte unul către vestiar. Saïd rămase ultimul. Trebuia să măture hangarul și să stropească pământul plin de praf. Când Yvars ajunse la vestiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
30-40 de metri de sol. Paznicul luă un topor și izbi în trunchiul unei ciuperci care sună sec, lemnos. — Vedeți? zise el. Dacă nu le culegi de mici, nu le mai poți opri, cresc până trebuie să le tai cu ferăstrăul, dar nici de mobilă nu-s bune, că fac viermi. Și totul din cauza „Transcom”-ului. Anul trecut am pățit la fel cu pătrunjelul. În loc să-l culegem în aprilie, l-am cules în iunie, cu dinamită, că urma să însămânțăm napii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
khol, ca femeile. — Arată-i, te rog, piciorul doamnei avocat! Micul faun își scoase talpa din pantofii de dans cu care era încălțat și o înălță până în dreptul mesei. Peste o arsură urâtă, pielea se strânsese sub forma dinților unui ferăstrău. Ghazal vru să întrebe pentru ce îl pedepsiseră într-un hal ca ăla, dar renunță. Se gândi pentru o clipă la Armin Caryan și figura i se umbri. Pune-l sub protecție, zise, atât cât poți și spală-l pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în buturugă strigând "Sparg la lemn, sparg la lemn, sparg la lemn". Stere La amurgit, lucrătorii se întorceau de la fabrică. Aveau sufertașele goale. Nevestele, în păr la porți, să le ia sculele. Tot atunci veneau și zidarii, și meșterii. Lăsau ferăstraiele și mistriile și intrau în curți, lătrați de câini. Femeile aduceau ligheane pline de apă. Ei își adânceau tălpile crăpate și negre, să se răcorească. Peste Cuțarida se lăsa o ceață ca scama de păpădie. Mirosul mămăligii abia răsturnate umplea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
condamnarea la moarte pentru acea crimă. Și cu flerul lui caracteristic Saddam a fost cel care a hotărât că hoții trebuie supuși aceluiași tratament pe care l-au aplicat ei marii creaturi din bronz. Călăul lor a luat deci un ferăstrău electric și le-a tăiat pe rând capul. Și fiecare, așteptându-și rândul, a fost nevoit să se uite cum au pățit-o colegii lui. Când a fost ucis, al unsprezecelea bărbat fusese deja de zece ori martor la pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mă-sa! GRUBI: Vezi căscătura? Dacă dai cu piatra în căscătură se înroșește. (Aruncă în adâncul gropii una din unelte; se aude un pleoscăit groaznic; cei doi izbucnesc în hohote de râs.) BRUNO: Ia mai aruncă o dată! GRUBI (Aruncă un ferăstrău.): He-he! Uite-așa începe pălăiala! (Din interiorul gropii țâșnesc picături.) BRUNO ( Luând o picătură pe deget și ducând-o la gură.): Încă-s ude. GRUBI (Același gest.): Nu mai e mult. BRUNO: Când începe căscătura să plescăie e rău. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
uneltele lucrând sus.) MACABEUS: Ia! PARASCHIV: Mai bine dormim... MACABEUS (Speriat.): Bate, bate! Vor să intre aici! PARASCHIV: Să fugim! MACABEUS: Unde să fugim? PARASCHIV (Îngrozit.): Să fugim departe... MACABEUS: Uită-te sus, uită-te... Ce vezi? PARASCHIV: Roade cu ferăstrăul... (Își acoperă fața cu palmele.) S-a zis... Ți-am spus eu? MACABEUS: Taci, taci... Trebuie să-l omorâm... PARASCHIV: Nu! MACABEUS: Ba da, ba da... Îl lăsăm să coboare și apoi îl omorâm... PARASCHIV: Nu vreau. MACABEUS: Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
separa apa ce intra în canal de crengile, răgăliile sau de buștenii rătăciți. Mai sus de acest prim stăvilar se contura o zonă foarte întinsă a Bistriței cu zeci de plute și mii de bușteni ce-și așteptau rândul la ferăstraiele gaterelor fabricii de cherestea a domnului Felder, "Bicazul", rebotezată după naționalizare "Horia, Cloșca și Crișan". Acolo nu mergeau decât în excursie din când în când seara, pentru a se plimba cu vagonetele uitate pe linie, în afara perimetrului fabricii. In schimb
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mereu noi, neschimbate, veșnic misterioase, ce marcau viața și lumina și dimineața, se simțea prezența uriașă și inevitabilă a războiului. Și se simțea În tăcerea tainică a amiezii, În sunetul cleștilor de apucat gheață de pe stradă, În șuieratul rece al ferăstraielor de gheață ce despicau blocurile aburinde, În frunze, În iarbă și-n flori, În mirosul de asfalt, În pustiul obsedant, verde-auriu, al străzii după trecerea tramvaiului. Războiul pătrunsese pretutindeni: În tot ceea ce se mișca, În tot ceea ce era neclintit, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
praful strălucitor pentru menținerea unui cap de pod În locuri numite Moara lui Wilson sau Drumul lui Spangler, iar soldații lor s-au tîrÎt cu grijă prin tufișurile dese. Și au auzit Înjurăturile doctorilor după lupte și scrîșnetul scurt al ferăstraielor. Am văzut tineri stînd pe propriile lor picioare, În poziții stîngace, ținîndu-și mațele cu mîna, Întrebînd cu glas jalnic și cu ochi arși de febră: — E grav, domnule general? Credeți că-i ceva grav? CÎnd cădea șrapnelul, făcea o groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
revenire, apoi a devenit cenușă, studenta Tatiana Grecu care a fost violată cu o coadă de mătură și, nemaiputând suporta durerile torturilor, s-a aruncat pe fereastra de la etajul IV. Studentului Făgădaru i s-a tăiat un picior cu un ferăstrău obișnuit pentru că refuza să recunoască fapte pe care nu le comisese. Dar culmea terorismului și a crimelor a fost atinsă în noaptea de 21-22 septembrie 1939 când, după doborârea lui Armand Călinescu, din ordinul lui Carol, au fost împușcați 250
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la drumul albit. Copacii de lângă drum erau prăfuiți. Peste drum era un câmp verde și un râu. Malul era presărat cu copaci și mai era și o moară de apă. În fața morii vedeam un buștean lung În care tăia un ferăstrău. Părea că taie de unul singur, nesupravegheat. Patru ciori mergeau pe câmpul Înverzit. Alta le privea din copac. Uitându-mă afară, pe verandă, Îl văzui pe bucătar ridicându-se de pe scaun și traversând holul care ducea În bucătărie. Înăuntru, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ștergi o alta c-o cîrpă specială pentru verbe prăfuite din piele de căprioară, ungi cu ulei pentru mașini de cusut un lagăr ruginit pe care s-a-nțepenit un personaj secundar, tragi cu cleștele o descriere, smulgi un pom, desparți cu ferăstrăul o enumerare, În trei, renunțînd la un termen, pe urmă la toți, regula spune că mai mult scurtezi decît adaugi, cînd nu se Întîmplă invers. Și ce-o să faceți cu banii de premiu, că școala noastră n-are WC, Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tortură, cam aceleași ca la noi, mă Înviorez, Încă un punct comun, securi, clești, ciocane, căști prevăzute cu țepi În interior, care se strîngeau cu șuruburi pe capul osînditului pînă ce acesta spunea ceva, foarfeci, cuțite de diferite dimensiuni, un ferăstrău, bile, mese de elongație și o ghilotină mică, toate autentice, uzate, le privesc cum stau În repaus de cîteva sute de ani, pe pereți atîrnă gravuri ce explică modul de utilizare al aparatelor, le utilizau plini de rîvnă, conții, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]