12,837 matches
-
consensul forțelor politice. Așa cum este stabilit programul la această oră, vom pleca sâmbătă dimineață, cu o cursă specială. În același avion sunt mai mult de două locuri. Sunt locuri pentru toți. Evident, oamenii pot să discute. Nu trebuie să ne ferim de discuții și de argumentele rivale, important este să vedem ce facem după ce ele sunt prezentate', a spus Marga.
Relaţia Băsescu-Marga, un butoi cu pulbere, după gestul de la Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/44799_a_46124]
-
de Dumnezeu. (Noi fiind actorii într-un scenariu extrem de larg.) Ce rost are să rescriem ceea ce s-a scris deja? În unele limbi, termenul de literatură se confundă cu cel de ficțiune. În acest sens concep și literatura mea. M-am ferit întotdeauna să copiez faptele, însă pentru a mă face înțeles folosesc trăirile. De pildă, volumul VIII din ciclul Celor O Sută (Secretul Florența) se petrece în orașul din titlu. Or, eu n-am fost niciodată la Florența. Cred că arta
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
dată, personajul își caută originea în negura istoriei și, ca de fiecare dată, o pierde; intervenția Scribului e salutară, el e detectivul care completează piesele întregului, căutând cufărul cu documentele Hanului din Hanovra. Esența vieții Celui Umil e că se ferea de orice emoție și de orice eveniment care i-ar tulbura traiul liniștit. După o aventură în tinerețe cu trei falși nobili englezi, el se angajează la o firmă de pompe funebre, „Poarta raiului”, și ajunge în relații intime cu
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
încremeni cu privirea în tavan. Lasă, frate, bine că nu te-au închis... Să închidă pe aia a mă-sii, nu pe mine ! Ce dacă eram beat, ce dacă au murit doi oameni, nu puteau să fie atenți, să se ferească? În milițieni să nu ai încredere niciodată, frate, șiar regula și părinții dacă primesc ordin de la șefi. La mine a fost altceva, am fost sancționat pe linie de partid, iar la dosar nu a vrut tovarășul prim să-i dea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
schimb, ai venit acum... Îți mulțumesc, parcă ziua a trecut altfel... Gheorghe rămase mut. Ar fi vrut, parcă, să spună ceva, dar oricât ar fi dorit, nu fu în stare să zică nimic. Doar îl strânse pe Victor de mână, ferindu-se să-l privească în ochi. Într-un târziu, Tălparu vru să se ridice, dar Zidaru nu-i permise. Stai jos, Gheorghe, vorbește-mi de tine, de Elena sau despre ce vrei tu, nu mă lăsa singur! * * * Oamenii din comuna
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
84 cesul de atunci și nici timp să cerșesc cât mi-ar trebui pentru un bilet. Urc vinovat în tren și mă opresc între vagoane, mă car să nu ocup locul alt cuiva dacă tot sunt în ilegalitate. Părinții își feresc copiii când trec pe lângă mine. Mi se pare amuzant, dar și depla sat. Nu sunt răufăcă tor, sunt doar alpi nist. Din nefe ricire, nu prea bun, din fericire, relativ norocos. În sfârșit, e cald. Pe măsură ce mă dezgheț, încep să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe care n o știam. Sticla stătea goală pe masă, până când un tip fericit a trântit-o de podea, în dans, și a făcut-o țăndări. Melodiile îmi deveniseră necunoscute. După alte douăzeci de minute am salutat lumea, m-am ferit de cioburi și m-am dus acasă. Ilinca-Anamaria Prisăcariu Souvenirs Nu-mi plac după-amiezile de vineri, când mama mă obligă s-o însoțesc la tanti Neli, mătușa ei de optzeci de ani. Spune că suntem singurele ei rude și e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă strecor în preajma ei, iar când formam semicercul de scăunașe, căutam să mă așez alături de ea sau într-un loc de unde să o țin sub obser vație. Nu-mi refuza niciodată privirea. Dintre noi doi, eu eram cel care-și ferea ochii când mă surprindea cercetând-o. O singură dată am avut ocazia să o întreb ceva. Fusese răm lăsați singuri și am observat-o strâmbându-se de sufe rință și izbucnind în plâns. Unul convulsiv, nu princiar așa cum m-aș
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de mărgăritar în ochișorii ei senini, am luat-o repede în brațe. N-o bătusem niciodată și ea nu cunoștea semnificația gestului. Atunci, ca să-mi scuz pornirea idioată, i-am spus că palma dată e un vaccin care o s-o ferească să mai facă lucruri periculoase. — Știi, atunci, la Traianu... palma dată... anul trecut, i-am amintit nevestei pățania. Ea a început să râdă cu așa poftă, încât părinții și bunicii copiilor veniți la doctor ne-au țintuit din nou cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bine. Pe băn cile grele, de lemn, oamenii așteptau să se elibereze cabinele telefonice. Pe o masă de sticlă, un papagal stă tea la locul lui, pe băț, și privea în jur. Am întins mâna spre el, dar s-a ferit. S-a uitat la mine și s-a scuturat. Ochii negri mă priveau fix, fără să clipească. Continuu, de parcă voia să mă hipnotizeze. Eu nu schițam nici un gest. Un tânăr frumos, de vreo douăzeci de ani, mi-a spus că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cum să obții ce e al tău, dacă nai pe unde intra?! Asta justiție! Bravo! Jos pălăria! Așa dreptate... dar nu pentru căței! Să mai exemplificăm, că exemple din astea se găsesc cu carul și pe toate drumurile. Un tânăr ferit În familie de vicisitudinile vieții vrea totuși să facă ceva, să se Întrețină singur și poate să-i ajute și pe părinți la nevoie. Și Încearcă, și are curajul să pună de-o afacere; și și dorește să câștige cinstit
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și să spună: de aici dau locul unuia mai tânăr, iar eu am grijă ca acesta să nu mai facă greșelile pe care le-am făcut eu. Dar năvala a fost mare. Acum parcă s-a mai potolit, dar să ferească Dumnezeu să-i atingi cumva pe cei care s-au văzut sus, că pușcăria te mănâncă, sau și mai rău, că se poartă acum amenințările cu bătaia, distrugerea, moartea pe toate drumurile. Deci, așa cum toți știm, bătaie mare pe funcții
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Abia făcu doi pași, aplecându-se spre salteaua întinsă pe podele, unde dormea, că rămase cu ochii, cu palma la gură, înăbușindu-și un țipăt. Băiatul dormea, cât era de lung, cu fața îngropată în pernă, parcă s-ar fi ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ce stați, bă, ciobanilor? Simțiți-vă! strigă plutonierul. A intrat o doamnă. Greoi și neîndemânatici, jandarmii săriră de la mese și se îmbrânciră să-i ațină calea. Unul înalt, cu mustață de prepelicar, întinse brațele s-o prindă, dar ea se feri, zvâcnind umărul, cu-o expresie de mirare încremenită pe chip și, fără să se uite la nimeni ca și cum s-ar fi strecurat printre bușteni, printr-un teren mlăștinos, atentă să nu alunece și să se strivească de buturugile ieșite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să creadă, rămânând locului, incapabilă să scoată o vorbă și să înțeleagă ceva, privind fața îngropată în rana pământului, în țărâna plină de taine. Apoi se scutură, mușcându-și buzele până la sânge și-o rupse la fugă, ridicând coatele și ferindu-și ochii, să nu se izbească în cercurile roșii și vinete ce săltau înainte și-n urma ei pe câmpie. CAPITOLUL 9 Alergară la depou și se puseră pe lucru. Ce încărcau pe-o parte ceilalți, cu santinelele nemțești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aceea, acolo-n mașină, cât ținu drumul și pe câmp, cât se ocupă doctorul de rănit. În somnul ei pătrunse o vagă zguduire ca un cutremur îndepărtat, foșnirea vântului, mângâietoarea voce a bărbatului pe umărul căruia adormise și care-i feri fața cu grijă să nu se trezească, dezlipindu-se și alunecând de lângă ea, și-abia când totul se isprăvi și trebuiră să urce rănitul pe bancheta din spate, o trezi dezmierdător, cuprinzând-o în brațe ca pe-un copil. În văzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
amândoi, în tot trupul. Cerboaica simți cu urechile, cu nările, cum vibrează aerul. Poftim! Vei citi acasă în liniște, spuse el. Asta-i mâna destinului. Un argument în plus să mai rămâi cu mine. Nu se poate. Nu, nu, se feri ea cu plicul de la el în mână. Trebuie să plec. Trebuie, desigur, dar nu chiar acum. Să fugim și noi. E-o prostie. Șansele sunt egale peste tot. Nu te mai gândi la nimic. Ah! țipă ea, și-și astupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din clipă-n clipă să se surpe și el odată cu pământul. Când se opri și-i zări fața ascuțită și bărbătească smulsă negurilor și spaimei de vâlvătaia rece a lunii, un sentiment brusc de recunoștință o năpădi și nu se feri când el o atinse cu mâinile. Tudor o trase spre pieptul lui, ușor, abia simțit, dar energic, vrând s-o apere cu trupul lui mare și puternic, iar ea se strânse sălbatec în el înfigându-și unghiile și scânci rugător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ciment. De ce, mamă? I s-a făcut rău, explică Irina. Credeai că cine știe ce mi s-a-ntâmplat! Și nu ți s-a-ntâmplat!? Nimic. Un fleac. Bine că i-am scăpat pe oameni! Bine c-ai scăpat cum ai scăpat. Ferească Dumnezeu de mai rău. Vreau să ies de aici. Unde-i moș Țurcanu? Se repeziră amândouă speriate și-l apăsară cu mâinile peste pat să stea liniștit. Fața Irinei era din nou atât de-aproape c-ar fi vrut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și se uită împrejur, parcă ar fi căutat ceva de care să se-agațe mai repede. Ea veni să-l sprijine. El, șmecher, o-nlănțui cu brațul și-o sărută. O sărută pripit, nici măcar nu-i nimeri gura. Ea se feri, apoi rămase nemișcată cu ochii pe cer. Când s-a făcut noapte! Ai văzut? Tu ești steaua norocoasă! Lasă prostiile! Să vorbim serios! Aș vrea să am acum un munte de flori! Să te-ngrop într-un munte de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
asupra gândirii lui Nae Ionescu. Ei și-au propus ca obiect tipărirea acestora așa cum au fost expuse, și nu refacerea lor așa cum le-ar fi scris profesorul dacă ar mai fi trăit. În afara autorilor citați în text, ei s-au ferit să improvizeze referințe susceptibile de controversă, deși - judecând după textul studiului publicat de profesor în Gazeta Matematică - acesta, când scria, nu disprețuia referințele. Indicații, altele decât cele care figurează în text, n-au fost păstrate decât în măsura în care au figurat în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
dacă nu cunoști cursul [sic ! - n.n.] Evelynei Underhill; dacă însă cunoști paginile 231-237 ale Misticii, sensul parantezei lui Nae Ionescu se clarifică.“ În realitate, tot ceea ce spune Marta Petreu despre această ultimă prelegere e o foarte îndrăzneață cacealma, menită să ferească partitura plagiatului de a fi înmuiată de vreun bemol. Nici una dintre aceste afirmații nu e adevărată. Ultima prelegere a lui Nae Ionescu are în comun cu textul corespondent al lui Evelyn Underhill doar tema. La fel, și menționarea alchimiei are
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să fie altfel. În scrisorile trimise de Nae Ionescu din Germania logodnicei sale - scrisori întru totul private -, Bergson apare numai ca o referință negativă: un gânditor ale cărui „scamatorii filozofice“ le respinge și de ale cărui „greșeli“ ține să se ferească. Trimiterile pe care le face la el în articole sunt scurte, tangențiale și nu relevă vreo simpatie, ci dimpotrivă, ascund cel mai adesea ironie sau reproș. E adevărat că în cursul de metafizică din 1928-1929 se întâlnesc cele mai multe referiri la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ansamblu de clădiri, de obicei vile sau bungalouri, amplasat într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiștilor servicii de cazare, alimentație și o gama larga de prestații turistice, culturale, sportive și de agrement. Amplasamentul trebuie să asigure un microclimat favorabil, ferit de surse de poluare și de alte elemente care ar putea afecta securitatea și sănătatea turiștilor. Mărimea satului de vacanță, amplasamentul, stilul arhitectonic și coloritul diverselor construcții trebuie să se încadreze în peisaj și să nu prejudicieze mediul înconjurător. În
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
la altul și le ghiceau în cărți. Iar eu alergam de la țigan la țigancă și înapoi și mă rugam de ei, cu lacrimi în ochi, să-mi spună dacă voi face copilul pe care mi-l doream. Dar amândoi se fereau de mine și nu voiau să-mi ghicească, ba mă și îmbrânceau, să plec de acolo. Eu am insistat, însă. Tot alergând așa, de la unul la altul, m am lovit la un genunchi, la partea interioară, de colțul unui taburet
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]