1,559 matches
-
vorbeste metaforic, bineînțeles și, cè încrezètor în conștiința datoriei civice, se va strèdui sè opereze calcule numai cu numere pozitive, dar cè, uneori, ca în cazul cu mașina, ceva, indefinibil și inexprimabil, îl atrage în cercul magic al numerelor imaginare, fermecându-l, Declarându-și toatè încrederea în calitèțile lui Matei, șeful poliției e convins cè acest incident va reprezenta pentru el o lecție și cè pe viitor, va fi mai prudent și atent cu numerele imaginare! Șeful poliției rostește numere imaginare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și cine știe ce nebunie ar mai fi fost În stare să strige despre fața ta pistruiată. * — ...Era primăvară, Paștele cădea destul de târziu, aproape de solstițiul de vară, care se sărbătorea cu ruguri de foc, cu cântece... Cred că atmosfera asta l-a fermecat pe Walter, așa a intrat În Hitlerjugend cum a plecat tata pe front și pe urmă ne-a fost tot mai greu să ne Înțelegem cu el. Treptat, toate greutățile casei mi-au căzut mie În spate. Vecinele șușoteau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mici, răsucite, prinse cu o scobitoare. Dacă nu știe mai multă greacă veche decât Antonio, În schimb a Înregistrat, cu mai multă atenție, obsesiile profesorului. Odiseea este Într-adevăr cartea mea favorită, așa cum bine a observat ochiul tău perspicace! Ulise fermecat de grația Nausicăi, asta ar declama Christa acum, dacă n-ar fi detestat În liceu greaca veche și dacă schimbul de amabilități dintre cei doi n-ar irita-o. Roșind de emoția succesului, Giulia Întreabă cu vocea alintat-copilăreascăa fetelor timide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
gurii, după care intrară ciubuccii și cafegii cu ciubuce, narghilele și cafele pentru bărbați. Femeile se mulțumiră cu șerbeturi și limonade. Era timpul pentru puțină delectare spirituală. La insistențele invitaților, Iancu acceptă să recite un colind. Toți știau că îl fermecau colindele, mai ales laitmotivele lerui-ler sau lerului-Doamne. Le considera printre cele mai inspirate și melodioase împerecheri de sunete. După el, aparțineau unui limbaj al cerurilor și ajunseseră pe pământ cândva, la începuturi, odată cu prima ninsoare. Le rostea cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chiar la Constantinopol... Își aruncă din mers blana pe umeri, apucă punguța cu banii primiți de la Dante Negro și, împreună cu Iancu, Nanone dispăru pe ușa chicinetei. Și tot ținându-l de mână străbătu în fugă culoarul prin puzderia de admiratori fermecați de „vocea și prezența sa extraordinară”, „de pozele sale academice de neuitat”, cum apucau unii să-i mai șoptească atunci când ea le mângâia, în trecere, obrazul, dispărând într-o risipă de bezele. PAGINĂ NOUĂ 9 Șoimul țâșni drept în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și în duhul Luminăției Sale, Poetul. Când trecură în salonaș pentru cafea și se îndesi fumul ciubucelor, la insistențele celor prezenți, Nicolae se lăsă, în sfârșit, înduplecat să le povestească deja cunoscuta întâmplare a fugii celor doi coconi de domn fermecați de modul de viață european, când tatăl său, Ienăchiță, mersese la Viena, în cetatea cezaro-crăiască, și își lovise luminata lui frunte de podele dinaintea împăratului pentru readucerea odraslelor domnești în țară și, bineînțeles, despre balul ambasadorului Spaniei, unde doamnele înțeleseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poate-poate opresc timpul (și locul), sar-peste, ori nu mai ajung la acel martie 1944. Iar dacă nu și nu și nu (nicicacum și nicicacum), atunci poate că primesc buletin de Mana, să mă pot (re)stabili definitiv, acolo-atunci; să fiu fermecat (sau blestemat) să nu mă mai pot Întoarce În Paris și În bătrânețe. Se poate? Nu se poate - mai știi: poate că e mai bine așa. Hotărât: mai puțin rău. Banalitate a banalității - toate sunt... Și când te gândești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te uită, spuse domnișoara Jyotsna, care, ca și Pinky, scosese un țipăt când o identificase prima dată pe maimuța care o umilise la cinema. E clar că a fermecat maimuțele. Acestea se grupaseră în jurul lui Sampath ca o gardă de corp grațioasă, cu păr grizonat, căscând și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de durere distilată și greutate, se rezemau șovăielnic de orice creangă ce nu fusese ruptă și lăsată să atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți foarte rele, le spuse Sampath. Dar nu putea decât să fie fermecat din nou de ele, de fiecare dată când le vedea, și vocea sa era una de părinte afectuos care încearcă din greu să fie dezaprobator. Normal că vă e rău după toate astea. De fapt, și mie îmi e puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu neîncredere, ca și cum i s-ar fi siluit cine știe ce ascunziș al sufletului, dar se Înseninează și lasă ochii În jos: — Aș vrea să mă prezint În fața lui Nizam al-Mulk, poate are ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de tovarășul său, Încât e gata să-i dezvăluie faptul că el Însuși merge la marele vizir. Cu toate acestea, se răzgândește În ultimul moment. Mai stăruie o fărâmă de neîncredere care, deși s-a Îndepărtat, n-a dispărutcu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pereche de fete (lumea era plină de astfel de perechi), am băut cu ele, am stat de vorbă, ne-am dus la un hotel și am făcut amor. Nagasawa nu spunea cine știe ce, dar avea un fel de a vorbi care fermeca fetele, iar acestea se culcau cu el după ce se îmbătau. Cred că erau mândre să se afle în prezența unui băiat frumos, amabil și deștept. Mi se pare teribil de ciudat, dar când eram cu el, parcă reușeam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să se liniștească. — La sfârșitul orelor, beam ceai și stăteam de vorbă. Uneori îi mai arătam cum se cântă jazz la pian, în stilul lui Bud Powell sau Thelonius Monk, dar de cele mai multe ori vorbeam. Era tare vorbăreață și mă fermeca, pur și simplu. Ți-am spus și ieri că, în general, scornea povești, dar mi se păreau interesante. Avea un spirit de observație ascuțit, limbaj ales, umor cu carul și era ironică. Știa cum să ia omul ca să îl impresioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Rosenroth. Sunteți, bineînțeles, la curent, pe urmă cartea a fost tradusă, parțial și rău, și răspândită În engleză la Începutul acestui secol de sceleratul acela de McGregor Mathers... Probabil știți câte ceva despre grupulețul acela scandalos, Golden Dawn, care i-a fermecat atât de mult pe esteții britanici. Dintr-o astfel de bandă de falsificatori de documente inițiatice nu putea ieși decât o serie de degenerări fără sfârșit, de la Steaua Dimineții până la bisericile satanice ale lui Aleister Crowley, care evoca demonii ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte blondă și mirată, drăgălașă și simpatică. ― Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-am convins acum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
simtă rău; dorește chiar s-o știe numai veselă și fericită. Hotărâră să plece joi. Ploua însă așa de urât, că Nadina a amînat-o pentru vineri. Grigore a înțeles că a fost un pretext ca să mai rămâie o noapte. Era fermecat. Dimineața de vineri vestea o zi bună. Ploaia încetase de cu noapte. Pe uliță însă noroiul și băltoacele erau până la genunchi. Automobilul trase la scară, înconjurînd rondul în formă de inimă împodobit cu flori roșii tomnatice, care râdeau sub mângâierea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nicușor! Vin' la mămica și nu te mai ținea după zănaticul de Costică! Vino să-ți dea mămica ta ceva! Costică se juca de-a calul, fugea de ici-colo și, de câte ori trecea pe lângă Nicu, necheza triumfător. Nicușor era atât de fermecat de joc, că nici nu auzi glasul mămicăi. Pe baba Ioana o înfuria orice amestec al nevestei lui Vasile. Mai ales, însă, nu suferea să-i ocărască nepotul. Cu mâinile ude, cum spăla o cratiță, ieși la poartă, în uliță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
defectuoasă a "autobucătarului" nu putea determina declanșarea acestei proceduri. Compartimentul central al ordinatorului era oarecum diferit de celelalte încăperi locuite de la bordul lui Nostromo. Caleidoscop uluitor de lumini și ecrane, lectori de date și indicatoare, sala oferea priveliștea unui loc fermecat cu zeci de pomi de iarnă. Luând loc într-un scaun capitonat, făcut parcă exact pe măsura lui, Dallas studie pupitrele cu comenzi. Ash se așeză în fața Băncii Creierului și manipulă controalele cu iuțeală și eficacitate. Dar era binecunoscută capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
undă de durere, m-am ghemuit și am îndepărtat cu mâinile înmănușate stratul de zăpadă. Dedesubt, gheața era netedă și neagră. Plutea o tăcere de planetă moartă. Nu se vedea nimic nici la doi metri. Eram singur în mijlocul lumii înghețate. Fermecat de acea lume nouă și stranie, uitasem de Gina și de orice. Privind adânc sub gheață, am putut vedea, încurcat în mătasea-broaștei, un copil înecat. Era blond și avea fața verde ca smaraldul. Nu am putut să-l privesc prea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de jăratec și gura de foc. Roșii pronunțând ultimele cuvinte.) Atunci... ― Dar pomul? întrerupse Chabù... Ce-a zis pomul? ― Acela nu era un pom fermecat și n-avea darul vorbirii: așa că n-a zis nimic. ― Dar de ce trebuie să fie fermecat ca să poată vorbi? întrebă Chabù. Mă simții puțin încurcat și-mi spusei în gînd: panteism. ― În sfârșit, așa e povestea; nu toți pomii au suflet, numai cei fermecați. Chabù vorbi ceva foarte aprins cu Maitreyi, și pentru întîia dată regretai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de legea mea și să trec la hinduism. Și, deși el însuși este un mare păcătos și se duce la biserică numai pentru Iris, vestea aceasta l-a îngrozit îndeajuns. Îmi spuse că Sen e un monstru, că am fost fermecat, că ar trebui să dau cinci rupii la "Sisters of the poor" ca să se roage pentru mine. ― Ce mai fac fetele? întrebai. ― Te regretă, îmi mărturisi. Probabil că economisești mult acolo, în Bhowanipore, reîncepu el după o clipă. Nu plătești
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Iar de câte ori întîrziam cu spălatul, mă mustra copilărește. Avea atunci un glas de mătușă, ceva familiar și protector, aproape matern, care la început mă jenase, pentru că eu aș fi voit-o pe ea numai îndrăgostită, dar care izbuti să mă farmece în cele din urmă, descoperindu-mi adâncimi și specii de dragoste pe care nu le cunoșteam și pe care le osândisem aprioric, fără să le bănuiesc dulceața. Eram obosit în fiecare după-amiază și la birou lucram prost, dezgustat, umilit de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se așeză pe genunchi, și mie îmi era atât de odioasă atingerea aceea, încît mă cutremuram tot, și o rugai să mă lase, căci sunt obosit și bolnav. ― Nu cumva ești îndrăgostit? clipea ea, șiret, din ochi. Te-o fi fermecat vreo indiană. Vreo nespălată neagră, cum îți place ție... Hohoteau toți. D-na Ribeiro, care îmi aranja odaia alături, veni și ea. ― Lăsați băiatul în pace. Hai, Allan, bea un pahar cu whisky. Să vezi cum trec toate. O operație
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
schimbat repertoriul: în ultima vară cânta mai mult melodii adaptate de ea pe versuri de poeți contemporani. Și apoi, amintiți-vă cum era la "Platani", amintiți-vă melodia ei de-atunci, care, într-un anumit fel, prelungea melancolia care ne fermecase pe toți, cu zece ani mai înainte, la "Floarea-soarelui". Acum în urmă răzbate parcă din toată ființa ei o infinită tristețe, o tristețe care ar părea tragică, peste putință de suportat, și cu totul nelalocul ei, într-o grădină de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tablou. - Nu, nu mi-e cald, spuse. Dar nu văd ce-ar mai putea schimba, ce-ar mai putea adăuga. Este pur și simplu perfect. Evident, eu nu mă pricep în pictură... - Nici eu, îl întrerupse Manole. Dar m-a fermecat îndată ce-am dat cu ochii de el. - E cel mai frumos corp de femeie pe care l-am văzut vreodată, în pictură, în sculptură sau în realitate. Se întoarse către Manole și-l întrebă zîmbind: Dar ce-a spus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Binecuvîntează-ne, părinte, spuse Lixandru fără să ridice capul. Spune o rugăciune, să nu se mai afunde în pământ. - Să nu ne mai scape printre degete, cum ne-a scăpat de Sfântă Mărie, vorbi una din femei. Iar de-o fi fermecată... - Nu e fermecată, o întrerupse dascălul. Lixandru se înălță din șanț, cu mâna pe târnăcop. - Lăsați-l pe părinte să spună rugăciunea. Popa își făcu cruce și plecă fruntea. - Ajută-ne, Doamne, s-o găsim, că sîntem prăpădiți și urgisiți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]