1,068 matches
-
este legat procesul de cumpărare a provinciei Alaska de către SUA de la Rusia țaristă. S-a născut la data de 31 mai 1818, într-o familie românească din orașul Gyula aflat în comitatul Békés (astăzi pe teritoriul Ungariei). Tatăl său era fierar pe moșia grofului Wenckheim. Familia Pomuț (uneori apare în registre drept Pumnuț) se pare că provine din satul Săcele, pe atunci în comitatul Brașov, de unde bunicul său, Dinică Pomuț, a plecat spre vest în căutarea unui trai mai bun, din cauza
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
un bărbat uriaș cu pilea foarte aspră si care are două coarne. Cel mai faimos personaj legendar din povestirile persane este Rostam. La polul opus se află Zahhak, un simbol al despotismului care în final a fost învins de Kaveh fierarul care a condus o răscoală a poporului împotriva lui. Zahhak era păzit de două vipere care creșteau din umerii săi. Nu conta de câte ori erau decapitate, noi capete creșteau pentru a-l proteja. Sarpele, ca și în multe alte mitologii orientale
Mitologia persană () [Corola-website/Science/299524_a_300853]
-
mamei sale și soția lui Yesügei, Hoelun. Temujin a fost numit după un șef de trib al tătarilor, Temujin-üge, pe care tatăl său tocmai l-a capturat. Numele, de asemenea, sugerează că acesta ar putea proveni dintr-o familie de fierari. Clanul Yesukhei a fost numit Borjigin (Боржигин), si Hoelun era din Olkhunut, o afiliație a tribului Onggirat. Că și alte triburi, ei au fost nomazi. Pentru că tatăl său a fost șeful clanului, cum au fost predecesorii săi, Temujin a devenit
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
primită la moartea fratelui său Felice. El a început, împreună cu prietenii săi, construcția unei case, după care și-a reluat viața de marinar, la comanda unui vas sard, "Salvatore". În 1857, s-a instalat la Caprera unde a fost țăran, fierar și agricultor, proprietar de livezi de măslini, și viticultor. În 1865, admiratorii i-au cumpărat și restul insulei. Cavour, primul ministru al Regatului Sardiniei, a angajat Piemontul în Războiul Crimeei cu scopul de a se apropia de Franța lui Napoleon
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
a fost tergiversată până în 1817, la sosirea împăratului Francisc I al Austriei. Locuitorii Șcheilor s-au adresat personal împăratului, solicitând din nou permisiunea de a se deschide o poartă mai încăpătoare. Acțiunea dă rezultate, astfel că în 1820, în locul turnului fierarilor, dinspre Târgul Cailor, se ridică o poartă mai mică - finisată de către meșterul constructor "Joseph Jani" - având stema Brașovului pe frontispiciu. Datorită dimensiunilor sale, poarta s-a dovedit curând neîncăpătoare, fiind necesară construirea Porții Șchei, șapte ani mai târziu. În final
Poarta Târgul Cailor din Brașov () [Corola-website/Science/304024_a_305353]
-
închisoare / de-ncălzește / oase goale! / Ieși moș / din coș / că vin pistoalele / buuum!" și tot de la ei trebuie să fi învățat trasul ferestrăului în acord cu "ritmia respirului"; iar "fiertul fierului" cu barosul, obținând muzica loviturilor tari și moi, de la fierarii din Bucovăț, când ducea caii la potcovit. Prima treaptă a inițierii Maria trebuie să fi fost bucuroasă de nașterea băiatului, fiindcă era al șaselea copil și încheia, după crezul ei, numărul zilelor de caznă, după care vine ziua de odihnă
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
în Bastionul Curelarilor existau la acea dată 31 de puști grele (bombarde), 5 puști de mână, un tun mic și 1½ chintale praf de pușcă. Prima mențiune documentară a fortificației datează din 1525. Ca și Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, Bastionul Curelarilor avea trei nivele și un turn de observație. Incendiul din 1689 a lăsat neatinsă fortificația. Ruinat în mare parte, a fost demolat în 1887, pe locul lui construindu-se Casa Baiulescu.
Bastionul Curelarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303960_a_305289]
-
Aflat în colțul de nord-vest al cetății Brașov, Bastionul Fierarilor exista deja la 1521. Prima atestare documentară este datată însă opt ani mai târziu, în 1529. Având formă pentagonală, bastionul este construit pe trei nivele, cu guri pentru păcură și goluri de tragere în care se puteau instala și tunuri
Bastionul Fierarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303959_a_305288]
-
ani mai târziu, în 1529. Având formă pentagonală, bastionul este construit pe trei nivele, cu guri pentru păcură și goluri de tragere în care se puteau instala și tunuri de calibru mic (bombarde). La început, probabil că pe locul Bastionului Fierarilor se afla un turn, menționat încă din 1521, distrus de inundația din anul 1526, apoi refăcut în anul 1527, când sunt amintite pentru prima oară ruinele turnului fierarilor. Bastionul va fi extins în două rânduri, după 1526 și în 1668
Bastionul Fierarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303959_a_305288]
-
tunuri de calibru mic (bombarde). La început, probabil că pe locul Bastionului Fierarilor se afla un turn, menționat încă din 1521, distrus de inundația din anul 1526, apoi refăcut în anul 1527, când sunt amintite pentru prima oară ruinele turnului fierarilor. Bastionul va fi extins în două rânduri, după 1526 și în 1668. Un „turn al fierarilor” este menționat în lista armamentului din anul 1562, ca aflându-se în cartierul „Catherina”, între turnurile olarilor și franzelarilor - neidentificate astăzi. La 30 iulie
Bastionul Fierarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303959_a_305288]
-
turn, menționat încă din 1521, distrus de inundația din anul 1526, apoi refăcut în anul 1527, când sunt amintite pentru prima oară ruinele turnului fierarilor. Bastionul va fi extins în două rânduri, după 1526 și în 1668. Un „turn al fierarilor” este menționat în lista armamentului din anul 1562, ca aflându-se în cartierul „Catherina”, între turnurile olarilor și franzelarilor - neidentificate astăzi. La 30 iulie 1667 o altă inundație, cauzată de o ploaie torențială, a distrus fortificațiile din acest loc, iar
Bastionul Fierarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303959_a_305288]
-
lista armamentului din anul 1562, ca aflându-se în cartierul „Catherina”, între turnurile olarilor și franzelarilor - neidentificate astăzi. La 30 iulie 1667 o altă inundație, cauzată de o ploaie torențială, a distrus fortificațiile din acest loc, iar în 1668 Bastionul Fierarilor a primit forma sa definitivă. Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a transformat și această fortificație într-o ruină, fiind refăcut de abia după 20 de ani. În interior, bastionul avea galerii din lemn sprijinite pe console. După 1734, va
Bastionul Fierarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303959_a_305288]
-
o ruină, fiind refăcut de abia după 20 de ani. În interior, bastionul avea galerii din lemn sprijinite pe console. După 1734, va fi folosit doar în scopuri non militare, precum depozit de grâne și locuință. În 1820, în locul turnului fierarilor, s-a ridicat o poartă mai mică - finisată de către meșterul constructor "Joseph Jani" - având stema Brașovului pe frontispiciu. Îngreunând foarte mult circulația, și această poartă a fost demolată, în 1874. Bastionul a suferit importante reparații la 1709, adăugându-i-se
Bastionul Fierarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303959_a_305288]
-
Poarta Ecaterinei (în ) a fost construită, pentru a facilita accesul șcheienilor în Brașov, la mijlocul laturii dintre Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, pe locul unei vechi porți din veacul al XIV-lea sau al XV-lea, distrusă de inundația din 24 august 1526, cât și în urma năvălirilor turcești. Aceasta se întindea de la actualul Corp S al Universității „Transilvania”, unde era moara porții
Poarta Ecaterinei din Brașov () [Corola-website/Science/303963_a_305292]
-
populație, dar înzestrată cu toate cele necesare vietii: mori de vint, prisăci, pomeți (adică livezi cu pomi fructiferi), fînețe, pămînt arabil îndeajuns. Ocupația principală a locuitorilor era agricultura, însă, după cum ne mărturisesc documentele vremii, în sat existau și rneșteșugari: rotari, fierari, tăbăcari, cojocari. Iată și câteva nume de trăitori băștinași, menționate în dosarele aceluiași recensămînt: Ștefan Dănilă, Antohi Tabără, Ioniță Chircu, Timofti Cazacu, Constantin Gonat, Vasilache Bătrînu, Grigoraș Doni, Ichim Cătană, Ion Gonfu, Dănilă Puhoace. Pentru unii locuitori, în locul numelui de
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
la Toulon cu viitorul amiral englez Nelson, a cărui metresă devine în 1798. Această legătură amoroasă este transpusă pe ecran în 1941, prin filmul istoric Lady Hamilton. Emily Lyon (botezată Amy) se naște în 1765 la Cheshire, Anglia. Tatăl său, fierarul Henry Lyon, moare când ea avea două luni. Este crescută de mama ei, Mary Kidd, la Hawarden, în condiții de extremă sărăcie și nu primește nici un fel de educație. Emma este o tânără fără prejudecăți și se maturizează repede: în
Emma Hamilton () [Corola-website/Science/312009_a_313338]
-
Marcus Clodius Maximus (c.178 - 29 iulie 238), cunoscut sub numele de , a fost un împărat roman din anul celor șase împărați. El a domnit împreună cu Balbinus. "Historia Augusta" spune că Pupienus a fost un fiu de fierar, care și-a început cariera ca centurion și mai apoi a ajuns tribun militar și pretor. Alte surse îl arată pe Pupienus ca fiul adoptiv al Pescenniei Marcellina, și servind în funcțiile de proconsul al Bithyniei, al Greciei și mai
Pupienus () [Corola-website/Science/312192_a_313521]
-
vede permanent în antiteză, iar povestea ei se sfârșește într-un mod tragic. Conașul Văleanu, donjuanul facil care-i făcea curte Firei, este ucis de un tânăr de pe moșia lui, iar Fira moare din pricina remușcărilor. Dinu, tutorele familiei după moartea fierarului, pierde bruma de avere pe care o agonisise într-un proces cu Vlaicu, arendașul moșiei lui Văleanu, și se retrage în satul lui. Romanul "Cel din urmă armaș" prezintă povestea unui fiu de boieri, cu studii în străinătate, care-și
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
Marseilleza, Deșteaptă-te, române!, valsurile lui Strauss. Sunt prezentate ceasuri care au aparținut unor personalități (Constantin Brâncoveanu, Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, B.P. Hașdeu, Theodor Aman, I.L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Ioan A. Bassarabescu etc.), ceasuri distractive (al morarului, fierarului, frizerului, motanului etc.), ceasuri cu diverse indicații în afara orelor, ca și alte obiecte legate de temă.
Muzeul Ceasului () [Corola-website/Science/311741_a_313070]
-
Invazie a turcilor. În urma acestor acțiuni militare, prin tratat, dobândesc cetatea de pe Tâmpa. 1424: Blănarii brașoveni își alcătuiesc primul statut dintre bresle. În 1798 la Brașov ființau 43 de bresle, deservite de 1.227 meșteri. Îi putem aminti aici pe fierari, blănari, postăvari, funari, curelari, cizmari, cuțitari, cojocari (tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuși, țesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari. 1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără și dă ordin de distruge a cetății Brașovia de pe șaua Tâmpei, piatra și
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
de "ritual animist", pe care mulți îl aplică cultului Vaudou. Una dinte cele mai importante "Lwa" / "Loa" este "Erzulie", sau "Erzulie Freda", care este zeița dragostei. Îi întâlnim și pe "Gu" ("Ogun" al populației "yoruba"), zeitate a războiului (și al fierarilor), pe "Sakpata", zeitate a variolei (și în general al bolii, al vindecării și al Pământului), pe "Damballa", spirit al cunoașterii, precum și cel mai puternic dintre ei, "Hebieso", zeitate a furtunii și a fulgerului. Cât despre "Papa Legba", acesta are dificila
Vaudou () [Corola-website/Science/311851_a_313180]
-
Tărcaia bihoreană au fost consemnați ca fiind prisăcari secui ("székely gyepűőrök") din ramura "Koromza" care au rămas pe Valea Crișului Negru. Cea mai plauzibilă teorie le atribuie însă tărcanilor origine kavara. Ca nișă profesională, aceștia au fost inițial „tribul de fierari” kavari ("szakralis kovacsok") zis „tarcanii” (pe ungurește "a kovácsok Tárkány törzse"), care s-a alăturat confederației triburilor maghiare strămutate în Panonia. Nu întâmplător, există toponimul Pârâul Fierarului pe raza comunei Tărcaia Kavarii bihoreni, care erau detașamente de avangardă ale triburilor
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
însă tărcanilor origine kavara. Ca nișă profesională, aceștia au fost inițial „tribul de fierari” kavari ("szakralis kovacsok") zis „tarcanii” (pe ungurește "a kovácsok Tárkány törzse"), care s-a alăturat confederației triburilor maghiare strămutate în Panonia. Nu întâmplător, există toponimul Pârâul Fierarului pe raza comunei Tărcaia Kavarii bihoreni, care erau detașamente de avangardă ale triburilor migratoare maghiare din perioada "honfoglalás"-ului sau chiar o castă militara din care se recruta aristocrația maghiară, s-au suprapus peste "cozari" (hazarii?) o populație de un
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
evadați îl obligă pe Pip să fure mâncare și să-l ducă undeva, la adăpost. Pip îl aduce în casa în care locuia și el, împreună cu sora lui mai mare, o persoană rea, și cu soțul acesteia, Joe Gargery, un fierar, dar care era mai bun la inimă decât consoarta lui. A doua zi, soldații îi recapturează pe evadați și sunt înapoiați vaselor cu prizonieri, de unde scăpaseră cu o zi în urmă. Dna. Havisham, o celibatară bogată, care poartă o rochie
Marile speranțe (roman) () [Corola-website/Science/309538_a_310867]
-
în seria de romane Harry Potter începută în 1997, sub forma Școlii Hogwarts de magie, farmece și vrăjitorii. Duny este un băiat din Gont, una din insulele mai mari presărate pe Terramare. Mama sa este moartă, tatăl sau este un fierar aspru și taciturn, frații săi mai mari au părăsit casa părintească, iar el crește singur, încăpățânat și sălbatic. Mătușa sa care este și vrăjitoarea satului, descoperă că băiatul are un talent înnăscut pentru magie și începe să-l învețe din
Un vrăjitor din Terramare () [Corola-website/Science/309743_a_311072]