57,520 matches
-
operelor lui. Însă, pe lângă funcția tematică-organică pe care o dețin leitmotivele, ca „reziduuri” ale ideii de elaborare simfonică, este implicită și funcția de figuri simbolice a acestor entități frazice (care desemnează persoane, obiecte, locuri, stări sau fenomene) - altfel spus, de figuri înzestrate cu funcții retorice, ca „reziduuri” ale concepției operistice. În acest punct al evoluției Romantismului, figura lui Richard Wagner reprezintă un al doilea moment de sinteză, într-o opoziție evidentă cu caracterul inovativ-progresiv al creației lui Ludwig van Beethoven, însă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
elaborare simfonică, este implicită și funcția de figuri simbolice a acestor entități frazice (care desemnează persoane, obiecte, locuri, stări sau fenomene) - altfel spus, de figuri înzestrate cu funcții retorice, ca „reziduuri” ale concepției operistice. În acest punct al evoluției Romantismului, figura lui Richard Wagner reprezintă un al doilea moment de sinteză, într-o opoziție evidentă cu caracterul inovativ-progresiv al creației lui Ludwig van Beethoven, însă cu o orientare regresivă, determinată de continuitatea deloc surprinzătoare ca asemănare cu figura lui Johann Sebastian
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
al evoluției Romantismului, figura lui Richard Wagner reprezintă un al doilea moment de sinteză, într-o opoziție evidentă cu caracterul inovativ-progresiv al creației lui Ludwig van Beethoven, însă cu o orientare regresivă, determinată de continuitatea deloc surprinzătoare ca asemănare cu figura lui Johann Sebastian Bach. Ambii compozitori, Wagner și Bach, realizează sinteze ale stilurilor anterioare, fiecare în termenii epocii lui, și amândoi recurg la retoric - Bach într-un mod implicit mentalității baroce, însă Wagner procedând într-un mod explicit, dată fiind
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
mai pronunțată a stârii pluricanonice în sensul în care putem vorbi despre cele trei anoane ale genului de operă - canonul italian, canonul francez și canonul german, precum și despre cel puțin două canoane ale muzicii simfonice - cel german și cel francez. Figura lui Wagner reprezintă și o limită superioară a stilului romantic, similar lui Bach, a cărui moarte marchează sfârșitul Barocului, chiar dacă Händel va mai trăi încă nouă ani. Ca și în cazul lui Bach, după moartea lui Wagner, în 1883, poate
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
că n-o poate face decât în limba lui. Pagini întregi sunt o veritabilă alabanza (elogiu) adusă Institutului ,Cervantes" din București, unde scriitoarea a învățat și continuă să-și perfecteze spaniola. Discursul aficionado nu începe cu refacerea drumurilor cavalerului tristei figuri, ci direct la Madrid, orașul ,cel mai frumos din lume", centrul Spaniei, un topos privilegiat, acolo unde ea, autoarea, ,Femeia asta tânără se așează pe bordura unei fântâni cu geanta alături. Cu ochii la oameni, cu ochii la clădirea roșiatică
O Spanie spirituală by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10043_a_11368]
-
Brăila am iubit-o/ într'o cameră de hotel/ purta pantofi verzi de piele de șarpe/ și avea nasul turtit. Era o mulatră./ Cum venise aici, habar n'am./ Părinții, bunicii, purtaseră poate odată/ în nări un inel. (Femeia cafenie). Figurile lui Tonegaru, iubite, sau simple trecătoare, urmează rețeta avangardei: o schiță, un crochiu, fără forme, fără identitate, pe care înflorește, superbă, excrescența unui detaliu. Exercițiu de virtuozitate, ca perierea atentă a unui dicteu automat, în care cuvîntul zilnic și firesc
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
sau a unei mixturi a celor două - se cere înțeleasă în complexitatea ei, fiindcă nu de puține ori ea se adresează în egală măsura copiilor și adulților. Cele două mari expoziții ale salonului, reunind artiști grafici tineri mai puțin cunoscuți, Figuri ale viitorului și Alice și Peter Pan o dovedesc cu prisosință. Trebuie spus că prin ,tineri" se înțelege aici artiști care nu au publicat mai mult de trei cărți, fiindcă cei care își încearcă norocul (selectarea la Salon este deja
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
rostit la întrunirea de la Primărie: secvență construită de Caragiale "cu prețul fracturării brutale a partiturii sale privite în ansamblu". Dacă ne sustragem însă suflului comic și magiei lingvistice obținute de dramaturg, privind de aproape și cu mai multă atenție fiecare figură importantă a textului, vom ajunge la concluzii sensibil diferite de cele clasicizate. Precedat, în această direcție, numai de N. Steinhardt, care a reabilitat lumea personajelor din O scrisoare pierdută, Gelu Negrea oferă o altă imagine a oratorului, a societății românești
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
prezența sa scriptică, "pulberea fluorescentă" a verbelor care îi îngăduie să înainteze "cu frica bine ascunsă/ în dilatate pupile" (Himere). Lipsei de energie temperamentale și, aparent, de "noroc", pe "o hartă a existenței/ cu ecouri pustiitoare", i se opune chiar figura lirică a condiției d-sale. Capabilă a capta cu finețe ecourile fabuloase ale trecutului ("Cînd înțelegi că nu e totul/ pierdut/ și calci pe ruinele Mării Sarmatice/ auzi vuietul unei povești/ de demult" (Epica magna), această figură se compune din
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
se opune chiar figura lirică a condiției d-sale. Capabilă a capta cu finețe ecourile fabuloase ale trecutului ("Cînd înțelegi că nu e totul/ pierdut/ și calci pe ruinele Mării Sarmatice/ auzi vuietul unei povești/ de demult" (Epica magna), această figură se compune din chiar semnele dezagregării, ale eșecului, ale "pierderii" astfel cum o biserică ar fi construită din materialele unui templu păgîn. încredințarea vine pe o cale ocolită. Cuvintele de ordine ale crizei: neliniștea, frigul, uscăciunea se instituie drept insigne
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
va susține sub auspiciile Academiei Române, conferința M. I. Glinka - întemeietorul școlii muzicale naționale ruse 150 de ani de la naștere și printre fișele nefinalizate se găsește și cea intitulată Glinka și noi. Istoricul nu a neglijat muzicienii europeni ai timpului său. Figura lui Busoni interesa lumea muzicală pentru programul său de transformare a neoclasicismului într-o „limbă muzicală general vorbită și general înțeleasă”; Schönberg este considerat „nestorul tendințelor ultramoderne în muzica germană”; iar Sachs „a izbutit să descifreze inscripțiile cuneiforme de pe niște
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Lătărețu și Hilda Jerea<footnote Istoria Românilor, vol. IX, București, Editura enciclopedică, 2005, pp. 1019 - 1022. footnote>. Confundate și minimalizate, cele două forme instituționalizate de tezaurizare a folclorului muzical românesc - Arhivele Fonogramice - cedează locul, în precedentul volum al lucrării, altor figuri, multe prea îndepărtate valoric de ctitorii etnomuzicologiei românești și universale și anume: Titi Botez, Jean Moscopol, Cristian Vasile etc<footnote Istoria Românilor, vol. VIII, București, Editura enciclopedică, 2003, p. 751; footnote>. Istoria Românilor în date reține numele lui George Breazul
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
rămase”<footnote Bucuța, Emanoil - Pietre de vad, vol. III, București, Editura Școalelor, 1943, p. 362; footnote>. Cea mai potrivită caracterizare a muzicianului comemorat la semicentenarul trecerii sale la cele veșnice pare a aparține eminentului său contemporan, Dimitrie Cuclin - o altă figură poliedrică a muzicii românești - caracterizare scrisă la 27 mai 1965, la aflarea deciziei Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor de a restitui întreaga operă a profesorului: „Se poate afirma că muzicologiei viitorului îi este asigurată, prin opera profesorului George Breazul, un îndreptar
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
I. Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran și I.D. Sîrbu. Citind această listă de nume și judecând din perspectiva istoriei literare ne putem imagina Cercul literar de la Sibiu ca pe un teritoriu abstract în care câteva figuri emblematice din cărțile de istorie a literaturii române poartă bătălii grele pentru a impune o nouă viziune estetică. Din punctul de vedere al lui Deliu Petroiu lucrurile stau puțin altfel. Pentru el Cercul este un grup de tineri legați printr-
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
să spui că încălzirea globală este ,o ipoteză populară și gratuită" și că distrugerea speciilor este o idee pe care propaganda anticapitalistă ni le-a vîrît în cap înseamnă să o iei literalmente razna. Tot mai des, Traian Ungureanu face figura unui gazetar ale cărui preferințe ideologice îi ghidează în mod previzibil argumentele, rezultatul fiind o retorică ce păcătuiește nu atît prin aceea că e sofistică, cît prin amănuntul stînjenitor că e incompetentă. Ne sutor supra crepidam. Viața la țară O
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
de nedrepte!, mă căinează autorul) pe seama "detractorilor". Care detractori, domnule Stănescu? Or fi niscaiva exegeți ai lui Cervantes, de la care ați aflat că "iubirea lui Sancho Panza e binișor nutrită de gândul la recompensă, la Ťinsulať pe care Cavalerul Tristei Figuri i-o tot promite scutierului său"? O fi patronul gazetei în care publicați mai nou, și pentru care sub-semnatul e - în limbajul elevat care i-a caracterizat întotdeauna prozele indigeste - nici mai mult, nici mai puțin, decât o "lichea"? Spuneți
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
scriitorii importanți i s-au dedicat. Romanticii au pus basmul chiar mai presus de alte genuri. Lor li se datorează și sublinierea unor trăsături moderne ale basmului: ambivalența personajelor, împotrivirea la banalitatea și standardizarea cotidianului (începute prin domnia ,cifrelor și figurilor" cărora Novalis le opunea poezia și iubirea), efectul de distanțare față de propria povestire prin ruperea iluziei epice și ironie. În plus, datorită lumii în care trăim, cu destule amenințări ecologice și standardizare, cu un ritm de viață care ne îndepărtează
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
o simplă anesteziere pentru repararea danturii și spălatul urechilor...; din aceeași știre, aflăm că, în vremea cositului, cosașul va avea atârnat de ceva un clopoțel care să aducă mintea la capul iepurilor ce intenționau să se sinucidă... Un domn cu figură de cioclu veritabil și cu voce lugubră, ne atenționează în continuare că nimeni nu va mai avea voie să-și deranjeze vecinii bocind acasă, ci exclusiv la capela care, pregătită după norme UE, va asigura o atmosferă atât de intim-plăcută
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
eroii antici, îi prilejuiește scriitorului spaniol David Torres (n.1966, Madrid)1 nu numai o abordare actuală, sub semnul postmodernismului, ci și plăsmuirea ingenioasă a unui univers ficțional tulburător. În ultimul său roman, Marea în ruine 2 , aventura odiseică și figura lui Odiseu sînt plasate în centrul unui abil joc de oglinzi, de factură cervantină, care le pune într-o lumină nouă și permite discursului romanesc să descifreze implicațiile și sensurile existenței umane cuprinse în binomurile dihotomice viață/literatură, adevăr/minciună
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
și moral. El nu este numai uzurpatorul și defăimătorul ascuns sub falsul nume de Ulise, ci și tiranul paranoic care pune în practică lecția de cruzime și barbarie dată de zeii înșiși sau propagată de aezi în relatările lor despre figuri mitice și eroice ca Prometeu, Sisif, Dafne, Faeton, Icar, Belerofonte etc. Își măcelărește supușii, comandă torturi diabolice inspirate de miturile antice cunoscute din copilărie și expune, într-un cutremurător parc al ororii, diverse versiuni mitologice ,în carne și oase". Transformă
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
cu aplecări europene, civilizat, evoluat, Ion Rus și-a dat arama pe față când nu se aștepta nimeni. Devenit un fel de arbitru între grupările antagonice din partid, Rus i-a calificat (și pe ce ton! Cu ce schimonoseală a figurii!) drept "nemernici" pe cei care-ar fi îndrăznit să spună ceva nepotrivit despre poziția găștii pe care-o conduce. După cum n-am să întind prea mult coarda în legătură cu inconsecvențele șocante ale trustului de presă care patronează ziarul "Jurnalul național" și
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
simți peste umărul lor privirea inchizitorială a cenzorului. Dacă într-un climat al normalității creatorul își stabilește, fie și într-un strat subliminal, un model de cititor în funcție de care își reglează procedeele, autorul care trăiește în totalitarism este obsedat de figura cenzorului.
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
lucrări este simptomatic mai ales prin anticiparea importanței crescânde pe care o va avea muzica lui Gustav Mahler spre sfârșitul anilor ’60. Dacă începutul celei de a treia avangarde se revendică, așa cum subliniază Beatrice Ramaut-Chevassus (op. cît., pag. 21), de la figură lui Anton Webern, atunci sfârșitul acesteia devine evident prin relevarea tot mai pronunțată a interesului pentru muzica lui Gustav Mahler, însă nu atât pentru imaginea lui de compositor postromantic, cât prin interesul pentru tehnică citatului și interacțiunii pluristilistice utilizate în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
compositor postromantic, cât prin interesul pentru tehnică citatului și interacțiunii pluristilistice utilizate în lucrările lui, desi cercetătoarea franceză scoate în evidență un alt aspect al acestui interes: “Fără a dori să facă din Mahler un postmodern, se poate vedea în figură lui, deoarece el era marcat de gândirea lui Nietzsche, pentru care inelul sau spirală Eternei Reîntoarceri reprezintă o totalitate fascinantă, unul dintre prevestitorii unui sentiment de pierdere iremediabila a totalitatății - în sens de unitate - a ființei și a cosmosului.” (Ramaut-Chevassus
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
prezintă mai degrabă ca reacție față de amplificarea și, implicit, diversificarea tipologiilor de practici muzicale, cumulul atingând punctul critic la care se produce o reconexiune calitativa care pune în imposibilitate definițiile, imaginile și reprezentările tradiționale atât asupra funcțiilor și conținuturilor artei, figurii artistului, statutului operei, cât și asupra rolului exercitat de cultură în general. Postmodernismul muzical se prezintă că o „simplificare” și „detensionare” deziderativa deopotrivă prin ignorarea definițiilor totalizatoare cu valoare universalizantă, dar și prin refuzul legitimării obligatorii a valabilitații creative prin
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]