1,216 matches
-
se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
Poetica, Ed. Academiei, Buc. 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai aceasta sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii". În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
indescifrabilă rețea interstițială care modelează și ordonează eterul. Forma care se naște astfel, prin această construcție din aproape în aproape, este o arhitectură a vidului, definitivă și deschisă în același timp. Sinteza celor două dimensiuni majore ale acestei sculpturi, cea figurativă și animată, pe de o parte, și cea geometrică și statică, pe de altă parte, este ciclul cuburilor și al micilor coloane de bronz în care acuratețea volumului și vibrația subtilă a suprafețelor se întîlnesc. Aici, Paul Vasilescu rezumă și
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
acomodat din nou cu rădăcinile sale evreiești. A murit în 1982 în urma unui infarct miocardic în studioul său din Paris. Michonze a fost reținut ca un suprarealist (chiar dacă nu toate picturile sale sunt suprarealiste) și mai ales ca un pictor figurativ, lucrările sale înfățișând, de regulă, peisaje și/sau grupuri de oameni. În 1959, într-o scrisoare către criticul Peter Stone, și-a expus principiul: "Subiectele mele n-au subiect. Ele există doar pentru o finalitate poetică. Dacă poezia este acolo
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
pe un perete sau pe o suprafață verticală, cu excepția pieselor de artă modernă, care pot fi și sculpturale (tridimensionale). Tapiseria tradițională înfățișează subiecte cu caracter decorativ, de exemplu pe teme istorice sau alegorice. Tapiseria modernă, bidimensională sau tridimensională, poate fi figurativă sau abstractă. Tapiseria este adesea considerată o artă de sine stătătoare. Istoria tapiseriei începe în Egiptul antic, și are o înflorire deosebită în Europa medievală, dar păstrează un statut important până în zilele noastre. Agentul cel mai distrugător al textilelor păstrate
Tapiserie () [Corola-website/Science/323441_a_324770]
-
limita dintre tabletă - specie articulată înalt expresiv de sudicul Arghezi - și eseu. Dar particularitatea sa este adaptarea la stilistica tolerată, aceea a sugestivității metaforice, totuși transparente. Blandiana e, îndeosebi, o moralistă cu vocea ridicată, aflată în creștere, într-un discurs figurativ alegoric. În esență, Ana Blandiana este o structură romantică, autentică și persistentă, într-un context modern. Ea a recunoscut adesea că nu scrie deliberat după dicteu, dar dicteul îi este impus din interior. Suportă dominația visului (coșmarului) asupra gândirii, în
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
perspectivă, multe dintre vechile poeme par să-și fi găsit acum un răspuns, chiar dacă unul în negativ, plin de deznădejde. Ana Blandiana este categorică acolo unde odată ar fi strecurat o firavă îndoială sau un început de interogație. Între metafora figurativă a frunții ca "o piatră peste care trec și se-ntorc/ valurile fluxului și ale refluxului" (Fruntea mea, 1990) și cea cvasi-metafizică "nu văd decât/ fluxul și refluxul unor sensuri/ reverberate de valul falsificator" (Înțelesurile, 2004) se produce o schimbare
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
omul și-a construit-o încă din zorii existenței sale. Fără nimic artificial sau documentarist, această pictură, care se sprijină pe propria sa memorie difuză, este spațiul ideal pentru experimentarea celor mai complexe și mai rafinate probleme de limbaj. Aparent figurativă, pentru că ea se exprimă printr-un un set de semne ușor de recunoscut, această imagine, fără conținut psihologic și fără nici un referent contextual, nu implică nici o tentație descriptivistă și nici un comentariu care să sugereaze faptul particular sau culoarea locală. Prin
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
epica ei cu accente suprarealiste, fantastice și metafizice. Extravertirii lui Câlția, vitalității lui debordante și poftei irepresibile de a sonda inconștientul și visul, Bogdan Vlăduță le-a răspuns cu o imagine ternă, aproape monotonă, chiar și atunci cînd pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, încă de la primele sale ieșiri în lume, că gestul tînărului pictor este mai liber și se manifestă mult mai firesc în registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
ceva. În primul său roman, Răzvan Rădulescu nu este câtuși de puțin neorealist, eventual cu decupaje al sordidului mizerabilist, înfășurat într-o intrigă subțire și un limbaj rudimentar unificator; nici, la extrema cealaltă, un ficționar fantast, desenându-și cu minuție figurativă și stilistică straturile și nivelurile unei lumi autosuficiente. Miza (și tehnica) sa este de a reproiecta și modula proza, pe măsură ce o scrie. Încă din titlu, intenția ironică apare ca evidentă. Vom avea o parodie de Bildungsroman, numele eroului, nu foarte
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
de bază a descrierii, numită pantonim, cu exemple ca grădina, camera etc. Specialistă recunoscută în stilistică, Mihaela Mancaș dă o lecție autorităților înseși în materie de descriere, care n-au cunoscut sau au uitat această disciplină. Se tratează altfel descrierea figurativă, cu frumoasa dialectică a metonimiei, paralela, formele de discurs, inserarea descrierii în narațiune. încheierea autoarei este semnificativă pentru întregul demers: "proza secolului al XIX-lea înregistrează, în stil, o mare parte din procedeele universale ce țin de realizarea descrierii" (p.
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
de o prea mare agresivitate oximoronică. O.O. Se poate vorbi despre laconismul imaginii? P.Ș. Da, în mod cert. Este o imagine laconică în ceea ce privește gestul artistului, realizarea ei, dar este foarte complexă prin haloul imaginar care se țese în jurul reperului figurativ. Una din calitățile indispensabile care se manifestă la maturitatea artistică este chiar laconismul expresiei, adică economia mijloacelor, capacitatea de a sintetiza. Pierderea în amănunte este mai mult o problemă a adolescenților decît a maturilor, indiferent dacă aceștia sunt creatori sau
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
Literatura nu este ruptă din viață, nu e o parte detașabilă a ei, deci greșești când compătimești cu unul sau altul dintre eroi. Deși par atât de vii, sunt creații de hârtie, animate nu de Sfântul Duh, ci de forța figurativă a romancierului. Astfel că disocierea pozitiv/ negativ începe să te preocupe tot mai puțin. Contează modul în care personajele apar și se dezvoltă, logica lor tipologică, iar nu unghiul moral din care le priveai până mai ieri. E importantă consistența
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
Efortul său ulterior, asumat programatic și cu o vehemență mai mare decît i-ar fi necesară unei simple exprimări artistice, este unul evident de integrare în paradigma religiozității occidentale, în speță catolice, al cărei spirit include o dimensiune trupească și figurativă mult mai accentuată. Materia devine, astfel, din ce în ce mai vizibilă, forma plastică mai puternic antropomorfizată, ținta doctrinară tot mai limpede. Numai că o asemenea seducție în fața corporalității are un mare grad de ambiguitate, ea nefiind nici complet gratuită sub raportul intențiilor, nici
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
limpede. Numai că o asemenea seducție în fața corporalității are un mare grad de ambiguitate, ea nefiind nici complet gratuită sub raportul intențiilor, nici explicit subordonată unui program iconografic de tip eclezial. Iar această ambiguitate, care este chiar una a naturii figurativului, dar și una a gîndirii din spatele formei, se adîncește și mai mult prin drenajul memoriei orientale și prin contaminarea vizibilă cu hieratica bizantină. Din punerea simultană în criză a celor două modele culturale și filosofice, se nasc atît statica și
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
Pavel Șușară La Galeria Dialog a Primăriei Sectorului 2, Ruxandra Garofeanu a organizat o remarcabilă expoziție de pictură Marin Sorescu. Lucrări mai vechi și mai recente, adică din anii �90, oscilînd între un abstracționism ingenuu și un figurativ ludic, conturează o personalitate artistică profundă și complexă, al cărei nucleu se constituie din fuziunea unei prodigioase memorii arhaice cu enorma capacitate de emoție a copilăriei. O lume placentară, abia enunțată la nivelul figurației, născîndu-se ezitant din substanța cromatică și
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui-generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică a
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
Poetica, Ed. Academiei, Buc., 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai acestea sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii”. În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
substanței de a se comunică doar pe șine însăși. Dincolo de fabulație și de interjecție, soluții deja experimentate la nivel maximal, sculptorița a găsit în viziunea populară și în devoțiunea simplă resursă cea mai eficientă a concilierii. Fără a renunța la figurativ, dar și fără a cădea în ego-ul sonor și arogant al acestuia, Silvia Radu s-a întors către expresivitatea crudă, adică necoapta, si, nu de puține ori, sălbatică, a icoanei populare, fie ea pe lemn sau pe sticlă. Dacă unii
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
pot adăuga multe altele, se înrudesc între ele profund prin tehnica adoptată. Versul scurt, de factură înșelător-populară (ca în Doina), se distanțează mult de folclor prin ritmurile sofisticate la care apelează (peonul); limbajul, de simplitate lexicală aparentă, atestă o vîrstă figurativă simbolistă și un metaforism avansat; desenul s-a esențializat, este unul în sepia, detaliile picturale dispar și rămîn doar contururile. Plecînd de la „doină", Iosif ajunge la muzica savantă de cameră, interpretată cu precizia instrumentistului virtuoz. Dincolo de valoarea ei estetică lipsită
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
Marina Debattista Refuzând net pictura figurativă, ocolind abil pictura abstractă, arta lui Francis Bacon se strecoară prin fanta neverosimilă dintre cele două. Asaltat cu susținută vigoare, acest no man's land, interval ambiguu și derizoriu, a devenit un spațiu vast, distinct și foarte personal aparținând strict
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
se compun din cuburile celebrului tablou de Picasso. Deformărilor cubiste operate de Picasso, Bacon le opune deformările organice (mai puțin rigide, mai aleatoare). Extraordinara performanță, și într-un caz, și în celălalt, constă tocmai în salvarea chipului de banalitatea reprezentării figurative, deformările relevând întotdeauna o asemănare mai profundă cu modelul. Intuind existența unor supape emoționale ascunse, Bacon pictează expresii posibile, compatibile cu modelul, chiar dacă niciodată actualizate. Și Picasso a pictat expresiile posibile ale femeilor - cu gurile deschise în care se văd
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
vorba de precizarea modelului literar ori istoric aflat la baza scrierii, lucrurile par mai puțin clare. Analiștii monografiei au invocat mijloacele retorismului romantic, vestigiile evidente ale oratoriei clasice, fraza și paragraful cu subtile alterări ale timpurilor verbale ("basorelieful gramatical"), stereotipia figurativă, mai ales în cazul epitetelor. Definirea specificului stilistic al acestei insolite opere a rămas însă, pînă acum, incertă, iar pomenirea unui nume-sursă a fost mereu ocolită. Deși se bazează pe o impunătoare bibliografie de sorginte mai ales franceză și italiană
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
lor. Există în limbajul poetic al lui Bolintineanu paradoxuri greu explicabile. Am remarcat relativa paupertate a lexicului, în general; de asemenea, anumiți termeni „poetici” revin de zeci de ori și sporesc, împreună cu funesta manie a diminutivelor, senzația de previzibil. Nivelul figurativ al poeziilor sale e la fel de modest: epitetele noționale, abstracte și șterse, stau alături de comparațiile care ocupă o arie semantică redusă; iar rarele metafore sunt aproape toate in praesentia, explicite: „Ești moartă! stea a serii, o, diamant sublim. Acolo anii vieții
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
a acestei negocieri subtile cu volumul și cu suprafața materialului brut, este o anumită solidaritate a viziunii care se traduce prin exploatarea verticalei, la rigoare a orizontalei, prin animarea suprafeței cu ajutorul degroșării simple sau a altor intervenții minimale, prin sugestia figurativă sau simbolică, atunci cînd este cazul, doar atît cît ea să devină eficientă. în această situație s-au găsit, în actuala ediție, Ioan Marchiș și Mircea Roman, în vreme ce Mircea Bochiș și Vasili Djabrailov au pus un accent mai puternic pe
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]