1,924 matches
-
sensul "logic" al constituirii Dasein-ului și a "lumii sale, trebuie încă întemeiat. Ceea ce ne-ar putea ajuta acum ține de o consecință a "logicității" constituirii Dasein-ului, aflată însă în sistematica analiticii existențiale pe poziția unui principiu: diferența dintre ființă și ființare, adică "diferența ontologică" (într-o primă înțelegere a sa). Filosoful german "analizează" această diferență mai cu seamă în Problemele fundamentale ale fenomenologiei (lucrarea reprezentând un curs din 1927, integrată ea însăși, cum s-a menționat deja, în proiectul unei analitici
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie interpretată și în limitele unei gândiri înțelegătoare care lucrează cu totul diferit față de "intelect" sau alte "facultăți" judicative, fapt care, de asemenea, deschide conceptul acesta către alte intenții și proiecte de reconstrucție filosofică. Diferența ontologică este nu-ul dintre ființare și ființă. Însă tot atât de puțin pe cât este ființa, în calitatea ei de "nu" adresat ființării, un nimic înțeles în sensul lui nihil negativum, pe atât de puțin este diferența în calitatea ei de "nu" aflat între ființare și ființă, doar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau alte "facultăți" judicative, fapt care, de asemenea, deschide conceptul acesta către alte intenții și proiecte de reconstrucție filosofică. Diferența ontologică este nu-ul dintre ființare și ființă. Însă tot atât de puțin pe cât este ființa, în calitatea ei de "nu" adresat ființării, un nimic înțeles în sensul lui nihil negativum, pe atât de puțin este diferența în calitatea ei de "nu" aflat între ființare și ființă, doar produsul unei distincții operate de intelect (ens rationis)."169 Nu este întâmplătoare, cred, referirea lui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu-ul dintre ființare și ființă. Însă tot atât de puțin pe cât este ființa, în calitatea ei de "nu" adresat ființării, un nimic înțeles în sensul lui nihil negativum, pe atât de puțin este diferența în calitatea ei de "nu" aflat între ființare și ființă, doar produsul unei distincții operate de intelect (ens rationis)."169 Nu este întâmplătoare, cred, referirea lui Heidegger la aceste două "specii" ale nimicului (nihil negativum și ens rationis) prezente la Kant, în sistematica speciilor nimicului de la sfârșitul "Analiticii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin altceva decât ele însele. Dimpotrivă, ea este, fenomenologic vorbind, o metodă de constituire a unor structuri existențiale care au în centru Dasein-ul (și îl au în centru pentru că acestea îi aparțin lui). Aceste structuri existențiale, care au drept unitate ființarea "căreia îi este propriu faptul-de- a-fi-în-lume", sunt veritabile făptuiri (intențional-constitutive) ale Dasein-ului. Toate acestea nu mai pot fi recunoscute în mod direct ca fiind fapte care țin de dictatura judicativului. Dacă țin, atunci simpla lor descriere nu mai are puterea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică se constituie pe sine prin extaze temporale (cele autentice: reiterarea, clipa și premergerea), care ghidează înseși posibilitățile de a fi ale Dasein-ului. În schimb, adevărul, ca (posibil) principiu fenomenologic al analiticii existențiale, poate susține o reconstituire factică (făptuitoare) a ființării căreia îi este constitutivă relația cu ființa, în întregul ei. Potrivit înseși reglementărilor judicativ-constitutive, gândirea cea mai profundă și nu mă îndoiesc că gândirea a atins adâncimi neobișnuite în proiectul heideggerian se gândește pe sine și ea intră, potrivit propriei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este vorba despre analiza unei probleme de logică clasică statutul verbului, al lui "este", din structura judecății de predicație prelungită către o "pragmatică logică"; aceasta din urmă fiind firească pentru contextul în cauză, dacă ținem seama de preeminența ustensilică a ființării pusă în sens de Dasein, de antecedența "deținerii prealabile" față de "privirea prealabilă" și a acesteia față de "conceperea prealabilă" în structura factică a Dasein-ului, altfel spus, de funcția propedeutică a unei hermeneutici a facticității în constituirea structurii (existențiale a) Dasein-ului. Problema
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
întâi, Capitolul patru; § 16 § 18). În lucrarea tocmai amintită, înaintea locului indicat, analizând din perspectivă ontologică anumite puncte de vedere legate de "este": al lui Aristotel, Th. Hobbes, J. St. Mill, H. Lotze, filosoful german găsește în "este" sensul "ființei ființării", care înseamnă trei lucruri: "a fi ceva, a fi cumva, adevăr."172 Tema este semnificativă și pentru orizonturi tematice propriu-zis judicative, așa cum reiese și din ilustrările lui Heidegger, deși acesta încearcă "discutarea fenomenologic-critică" a celor patru puncte de vedere, vizându
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevărat'; mai departe, acest 'este' are funcția de legare."173 Este clar pentru Heidegger faptul că în toate aceste reconstrucții "filosofice" ale verbului este vorba despre convenții metafizice, care scapă din vedere tocmai ființa, propunând, în ultimă instanță, sensuri ale ființării: "este" apare doar cu sens de ființare. Partea a doua din lucrare (la origine, curs), care ar fi trebuit să cuprindă reconstrucții propriu-zis ontologice ale ființei, pe firul reconstituirilor fenomenologic-critice ale unor teze ale filosofiei, ultima, cea la care m-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de legare."173 Este clar pentru Heidegger faptul că în toate aceste reconstrucții "filosofice" ale verbului este vorba despre convenții metafizice, care scapă din vedere tocmai ființa, propunând, în ultimă instanță, sensuri ale ființării: "este" apare doar cu sens de ființare. Partea a doua din lucrare (la origine, curs), care ar fi trebuit să cuprindă reconstrucții propriu-zis ontologice ale ființei, pe firul reconstituirilor fenomenologic-critice ale unor teze ale filosofiei, ultima, cea la care m-am referit, fiind "teza logicii" (a patra
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
capătă de la bun început o dimensiune ontologică, fiindcă sistemul de referință, orizontul tematic deschis de filosof pentru a cuprinde problema lui "este", îl reprezintă Dasein-ul; mai bine zis, "adevărul" ca expresie a stării de deschidere proprii atât ființei cât și ființării căreia îi este constitutiv faptul de-a-fi în lume: Dasein-ului. O asemenea reorizontalizare fenomenologic-ontologică a problemei lui "este" (de fapt, ființa este fenomenul ca atare) este suficientă formal pentru a viza limitele judicativului. De fapt, Heidegger valorifică potențialul non-judicativ al problemei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elucidarea problemelor ontologice cu cel care pune întrebarea, fiindcă tocmai datorită lui este cu putință însăși întrebarea și dobândește un sens răspunsul adecvat, iar în contextul analiticii existențiale, se poate ivi îndoiala privind valabilitatea în sine a ființei și a ființării, în măsura în care aceasta din urmă este ceva numai pe temeiul ființei, ea însăși "deschisă" de Dasein. Din această perspectivă, constituirea factică a Dasein-ului, ceea ce ar corespunde unei "ontologii" a acestuia, capătă rolul de analiză pregătitoare a ontologiei ca atare; tocmai de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestea, desigur, proprii Dasein-ului. De asemenea, atâta vreme cât enunțul trece doar expresie a "conceperii prealabile" (urmând deținerii și privirii prealabile), el poate constitui un semn al prezenței făptuitoare a acesteia, iar semnificația sa este din nou condiționată prin făptuiri (facte) ale ființării preeminente ontologic. În plus, dacă enunțul apare doar cu ceea ce logica l-a înzestrat, anume cu funcția de a lega reprezentări (Kant), în genere, adică și concepte, chiar dacă are în alcătuirea sa verbul, pe "este", fiindcă acesta doar leagă, nesemnificând
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt legate de "adevăr", de felul în care acesta este raportat la enunț (de exemplu, dacă este doar al enunțului, dacă sancționează conformitatea obiectului unui act de constituire cu actul însuși, dacă, astfel, reprezintă un existențial al Dasein-ului etc.). Fiecare ființare vizată de enunț corespunde unei intenționalități a acestuia; de fapt, ea capătă, fără putință de tăgadă, un sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu actul însuși, dacă, astfel, reprezintă un existențial al Dasein-ului etc.). Fiecare ființare vizată de enunț corespunde unei intenționalități a acestuia; de fapt, ea capătă, fără putință de tăgadă, un sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca ființare și a ființei sale. Prin funcția intenționalității, dualitatea fenomenologică "intenție obiect intențional" capătă sens, iar orizontul ontologic de constituire este deschis; și chiar către sensul de adevăr
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Fiecare ființare vizată de enunț corespunde unei intenționalități a acestuia; de fapt, ea capătă, fără putință de tăgadă, un sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca ființare și a ființei sale. Prin funcția intenționalității, dualitatea fenomenologică "intenție obiect intențional" capătă sens, iar orizontul ontologic de constituire este deschis; și chiar către sensul de adevăr. Enunțul, așadar, poate fi tocmai acest topos al constituirii sensurilor propriu-zis
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vizată de enunț corespunde unei intenționalități a acestuia; de fapt, ea capătă, fără putință de tăgadă, un sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca ființare și a ființei sale. Prin funcția intenționalității, dualitatea fenomenologică "intenție obiect intențional" capătă sens, iar orizontul ontologic de constituire este deschis; și chiar către sensul de adevăr. Enunțul, așadar, poate fi tocmai acest topos al constituirii sensurilor propriu-zis ontologice ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate fi astfel decât ființa. Numai că aceasta apare încă învăluită în analitica existențială, în măsura în care Dasein-ul, tocmai prin exercițiul ființei (sale), își constituie (dezvăluie) structura sa existențială (făptuitoare). Indiciul unei asemenea substituiri este cuprins în interpretarea fenomenologică a enunțului. Astfel, ființarea care este "obiect" de intenționalitate nu poate fi (ceva) decât pe temeiul constituției fundamentale a Dasein-ului, adică al faptului-de- a-fi. Intenționalitatea este a acestuia, dar ea apare întotdeauna predeterminată; de fapt, sensul pe care îl capătă o ființare pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Astfel, ființarea care este "obiect" de intenționalitate nu poate fi (ceva) decât pe temeiul constituției fundamentale a Dasein-ului, adică al faptului-de- a-fi. Intenționalitatea este a acestuia, dar ea apare întotdeauna predeterminată; de fapt, sensul pe care îl capătă o ființare pentru a fi acea ființare și nu alta (acel obiect intențional și nu altul; "ceva ca ceva", în termeni heideggerieni) "descoperă" nu doar ființarea ca ființare, ci cum este ea tocmai în dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de intenționalitate nu poate fi (ceva) decât pe temeiul constituției fundamentale a Dasein-ului, adică al faptului-de- a-fi. Intenționalitatea este a acestuia, dar ea apare întotdeauna predeterminată; de fapt, sensul pe care îl capătă o ființare pentru a fi acea ființare și nu alta (acel obiect intențional și nu altul; "ceva ca ceva", în termeni heideggerieni) "descoperă" nu doar ființarea ca ființare, ci cum este ea tocmai în dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este a acestuia, dar ea apare întotdeauna predeterminată; de fapt, sensul pe care îl capătă o ființare pentru a fi acea ființare și nu alta (acel obiect intențional și nu altul; "ceva ca ceva", în termeni heideggerieni) "descoperă" nu doar ființarea ca ființare, ci cum este ea tocmai în dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestuia, dar ea apare întotdeauna predeterminată; de fapt, sensul pe care îl capătă o ființare pentru a fi acea ființare și nu alta (acel obiect intențional și nu altul; "ceva ca ceva", în termeni heideggerieni) "descoperă" nu doar ființarea ca ființare, ci cum este ea tocmai în dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestor doi "existențiali" (verbul și Dasein-ul) la elementele din structura dictaturii judicativului, evidențiate în primele capitole ale acestei lucrări precum și în celelalte două aplicații desfășurate până aici. Totuși, fiindcă reducția se face la verb ("este"), iar nimicul, ca opus ființei, ființării și "existenței", ne-a apărut, în toate aceste aplicații de până aici la Aristotel și Kant, parțial și la Heidegger ca fiind "conceptul" cu resursele non-judicative cele mai puternice și mai deschise către o rostuire propriu-zis non-judicativă, ne-am putea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reprezentată ca o reconstrucție a Nimicului, de autor și de exegeți; de altminteri, filosoful accentuează această idee de mai multe ori în cele trei texte, îndeosebi în "Introducere" și în "Postfață". Sensul Nimicului este legat de raportul dintre ființă și ființare: cea dintâi, în metafizică, este luată ca de la sine înțeleasă, iar cea de-a doua este reprezentată ca fiind "obiectul" prin excelență al cunoașterii, așadar și obiectul metafizicii, deși în acest caz ar fi vorba despre ființa ființării. Nimicul apare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființă și ființare: cea dintâi, în metafizică, este luată ca de la sine înțeleasă, iar cea de-a doua este reprezentată ca fiind "obiectul" prin excelență al cunoașterii, așadar și obiectul metafizicii, deși în acest caz ar fi vorba despre ființa ființării. Nimicul apare, de fapt, ca un opus al ființării; este, prin urmare, non-ființare. Dar non-ființarea este "reprezentarea" pentru ființă, așa încât Nimicul este ființa însăși.178 Identitatea Nimicului cu ființa nu este, totuși, așa cum de altfel am aflat în fazele anterioare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]