2,029 matches
-
frumoase, îmbrăcată în negru, purtând o desagă în spate și toiag de fildeș în mână. -Ai rătăcit prințule. Pe cine cauți? -Caut palatul din poiană. De ce oare m-am rătăcit? -Îl cauți pe vicontele Henri?întrebă bătrâna, mișcând toiagul de fildeș. Stâncile și locul acela înfiorător dispăruseră ca desintegrate într-un nimb orbitor de lumină. Ca teleportată apăru o imensă poiană înconjurată de munți, în poiană palatul cu toate bogățiile. Lupii alzacieni baricadau intrarea palatului mărăind fioros. Brigitte dispăruse. La intrarea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
temperând câinii. -Bun venit prințe Rudolf. Știu. Cunosc motivul. Vreau să spun. . . , cunosc cauza care te-a adus la mine. Având bastonul în mână îl mișcă. Vicontele Henri dispăru parcă absorbit de lumina cerului. Apăru bătrâna Brigitte cu toiagul de fildeș în mână-Acum cred că îmi cunoști enigma. Eu am fost cavalerul Eduard, vicontele Henri și Marta. Eu sunt Brigitte vrăjitoarea acestor tărâmuri, stăpâna destinelor. Mișcă toiagul. În locul bătrânii apăru o tânără strălucitor de frumoasă. -Tatăl tău mi-a fost iubit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
în păpuși de ceară. -Prințe ai plătit suficient pentru greșelile tatălui tău. Du-te pe domeniul tău. La palat îți vei regăsi sora și toate bogățiile pământului. Sub ochii uimiți ai prințului Rudolf, vrăjitoarea Brigitte -stăpâna destinelor, mișcă toiagul de fildeș. Palatul și ea au dispărut într-un nimb de lumină strălucitoare, absorbit de universul infinit. MEDIUM Rafael s-a născut la castelul din Făgăraș, al bunicului său contele Maillat. Transilvania făcea parte integrantă de imperiul habsburgic, având ca principe domnitor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
e moale, obosită. Fruntea transpirată, obrajii supți, ochii somnolenți, buzele arse. Privirea căzută, fără putere. Este rândul lui s-o privească, de la depărtare. Fraternizare ? În lumina egală a unei zile, neiertătoare, ca atâtea altele, chipul fumuriu al Verei devine de fildeș, patinat, de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și dezgustul și-au pierdut asprimea, demonicul, convertite în fragilitate. Merită contemplat îndelung chipul pe care ziua și-l alege în această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu zor să stingă vr-o casă aprinsă, Dar abia dă de pragul vilei de țară și cască. Greu se-ntinde pe somn, ori caută alte petreceri, Ori dorit de oraș, se-ntoarce să-l treere iarăși. Horațiu Pietre scumpe, marmură, fildeș, icoane și statui, Bani, veșminte văpsite-n getulică purpură - mulți sunt Ce nu le au? Iar unii nici grijă nu duc să le aibă. Cerul de-asupra-ți. schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o. Gellert Cele mai bune daruri sunt Cu-admiratori puțini
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
16. și alte trei sute de scuturi de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat trei sute de sicli de aur și împăratul le-a pus în casa pădurii Libanului. 17. Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeș, și l-a acoperit cu aur curat. 18. Scaunul acesta de domnie avea șase trepte, și un așternut pentru picioare, de aur, care se ținea de scaunul de domnie; de fiecare parte a scaunului erau rezemători, lîngă rezemători erau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
nimic de argint: argintului nu i se dădea nici un preț, pe vremea lui Solomon. 21. Căci împăratul avea corăbii din Tarsis care călătoreau cu slujitorii lui Hiram; și la fiecare trei ani veneau corăbiile din Tarsis, aducînd aur și argint, fildeș, maimuțe și păuni. 22. Împăratul Solomon a întrecut toți împărații pămîntului prin bogățiile și înțelepciunea lui. 23. Toți împărații pămîntului căutau să vadă pe Solomon, ca să audă înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. 24. Și fiecare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
mai ieftin din oraș. Mi-aduc iar aminte de Buzzati și de cazul lui clinic pentru că acum, când scriu, știu că voi ajunge să aflu și cum e în celălalt hotel. Mă privește cu un zâmbet orbitor, din cauza danturii de fildeș, vorbind pițigăiat și cu un accent pe care cu greu îl deslușesc, dar cu ajutorul mâinilor, ca în jocurile mimilor, fncercînd să-mi explice că nu-i stricat, că așa trebuie să fie. Îl agăț de o ureche din cele două
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mascaroane de ipsos). 2. Cum altfel putem califica interesul pe care anumite cercuri literare românești pare să-l acorde așa-zisului postmodernism decât prin binemeritatul cuvânt "diversiune"? Orbi la dramaticele transformări prin care trece țara, cinic retrași în turnul de fildeș al unui estetism suspect din toate punctele de vedere - și asta când înșiși criticii importanți se dezic de primatul esteticului în favoarea angajării politice și a fermității morale - acești tineri ignoră faptul că literatura română, de fapt, este în faza unui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
despre romantismul german ca punct de plecare al suprarealismului. în realitate, dincolo de terenul comun al visului, diferențele sânt fundamentale. Este opoziția coleridgiană/an tezze vs. imaginație sau cea, perfect echivalentă, vis al porții de corn vs. vis al porții de fildeș. Romantismul german e profund, magia sa e lentă și învăluitoare, umbrele tot mai dense din jurul Enigmei dau adâncime existențială. Suprarealismul e un univers de semne, epidermic, unde puntea dintre semnificant și semnificat a ars asemenea coamei girafelor lui Dali. Suprarealistul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îi era dor de casă. Se săturase de Ta Kemet. Oamenii rome erau harnici și cumsecade, dar săraci. Chiar bogații stăpâni din ținut nu se puteau asemui cu stăpânitorii Atlantidei. Aici, în Ta Kemet, nu erau nici palate sclipind de fildeș și oricalc, nici băi de marmură, nici locuri de petrecere sau grădini minunate ca în Țara Apelor, pe care acești oameni rome o numeau, aproape necrezând în ființa ei și nici știind prea bine încotro se află, Ta Nuter, Pământul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și mâlul lipește. Apoi pui alte foi de-a curmezișul și iar le uzi ca să le lipești. După aceea tai marginile cu grijă, să fie drepte. Pe urmă usuci foile la soare și apoi le lustruiești cu o bucată de fildeș. De aici încolo cartea așteaptă să fie scrisă. Iahuben asculta uimit și tot trăgea cu coada ochiului spre desișul de lângă râu, acum abia zărindu-se prin aerul amurgului. Apoi, deodată, își aduse aminte: - Vorbeai de stea adineauri... Acum ai uitat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Aici nu mai erau podoabe, luciul marmurei albe se înfățișa curat, și numai streașina se sprijinea pe un șir de statui cât omul de înalte turnate unele în aur, altele în argint. Acoperișul neted și rotund, învelit în solzi de fildeș, sclipea odihnitor pentru ochi la lumina soarelui, în oricare ceas al zilei. În nopțile cu lună, Auta știa cât era de fermecător acest acoperiș. Spre laturile palatului, mult mai îndărăt și acoperite cu pâlcuri de copaci înfrunziți, se întindeau șiruri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și al sucului pe care-l sorbeai ca pe o licoare dumnezeiască. Alți sclavi, îndoiți din șale, duceau în spinările lor trunchiuri de copaci, lespezi șlefuite de piatră cenușie și galbenă sau de marmură, coșuri mari, pline cu colți de fildeș, coșuri cu pește și atâtea alte poveri câte nu se pot ține minte și număra. În fiecare zi din corăbii coborau slujbași și soldați, mânând turme de tauri și vaci sau cete de robi proaspăt aduși din țările depărtate. Alți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mulțumire toate amănuntele acestui palat. Împrejurul înspăimîntător de înaltei clădiri, sub ferestrele adânci, între stâlpi rotunzi de marmură neagră care văzuți de jos păreau a nu se sfârși decât în cer, erau așezate în mari firide îmbrăcate în plăci de fildeș, înalte de câte patruzeci de coți fiecare, statuile de aur ale zeilor și ale tuturor regilor și marilor preoți pe care i-a avut Atlantida de la începutul ei. Dacă privirea luneca peste acoperișul rotund ca o ciupercă al palatului, făcut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
câte patruzeci de coți fiecare, statuile de aur ale zeilor și ale tuturor regilor și marilor preoți pe care i-a avut Atlantida de la începutul ei. Dacă privirea luneca peste acoperișul rotund ca o ciupercă al palatului, făcut numai din fildeș, la mijloc cu încrustația unui soare uriaș de aur de la care porneau raze lungi din oricalc, mai sus, pe o altă terasă a colinei, se zărea clădirea de înfățișare barbară a Marelui Templu al celor cinci zei mari, stăpâni ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privi mult, căci după un oarecare răstimp începu să simtă fiori reci în șira spinării. Acolo, în jurul Marelui Templu închinat Zeului Apelor, Zeului Soarelui, Zeului Puterii, Zeului Războiului și Zeiței Belșugului și Înțelepciunii, locuiau în case de marmură acoperite cu fildeș cei cinci preoți ai acestor zei. Una din case era a slujitorului Zeului Puterii, Tefnaht. Iahuben nu nădăjduia să intre vreodată în acest templu, aflând că, afară de Marele Preot și de ceilalți cinci, mai puteau intra doar regele și alți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și o țăcănitură scurtă; se întoarse: ușa era închisă. Odăița era luminată, nu se știe de unde cădeau valuri de lumină albăstruie. I se strânse inima. Se uită în jur, apoi în sus: văzu un tavan ca dintr-un fel de fildeș albăstrui din care se răspândea lumina. Auzi un susur ușor și simți că i se îngreunează răsuflarea. Trase aer în piept, însă în zadar. Tâmplele i se zbătură grăbit. Acum, aerul era tot așa de sărac ca și pe crestele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
excitându-le atunci când preludiul nu a reușit să facă acest lucru în totalitate; - Inelul-Dragon: probabil cel mai folositor dintre toate accesoriile sexuale chinezești, acesta ar trebui să facă parte din arsenalul fiecărui „Amant Dragon” (vezi figura 8.7). Sculptat în fildeș sau jad, inelul se potrivește bine în jurul bazei penisului. Se poate trece o panglică prin gaura de jos, pe sub scrot, după care se leagă în jurul taliei, pentru a menține inelul nemișcat. Când bărbatul își contractă sfincterul anal și perineul, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se umfle, inelul exercită presiune asupra venelor, prevenind pierderea erecției, și asupra canalului urogenital, împiedicând eliminarea spermei. Protuberanța de pe marginea superioară masează direct clitorisul femeii odată cu fiecare înfigere afectuoasă din partea Tulpinei de Jad. Arătați această ilustrație oricărui sculptor bun în fildeș sau jad din Extremul Orient și acesta va recunoaște imediat funcția sa și vă va crea o capodoperă. Observați că diametrul interior este de exact 44 de milimetri. Figura 8.7. Inelul Dragonului Datorită frecvenței lesbianismului și a masturbării printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
foaie și avea rolul de a o proteja. În exemplarele de lux, se adăuga o altă baghetă la Înce putul sulului de papirus. Bagheta prezenta la extre mități doi mici butoni (cornua) de lemn sau, În exemplarele prețioase, chiar de fildeș ori de aur. Numele autorului și titlul operei În epoca cea mai veche se scriau pe partea exterioară a sulului, dar din timpul bibliotecarilor ale xandrini erau notate pe o etichetă (sivllubo~, sivttubo~, titulus, index), adesea În roșu, atașată În
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
modurile în care afirmațiile sînt considerate minciuni de către ceilalți, incluzînd persoanele cărora le sînt adresate. În majoritatea țărilor industrializate, poate chiar în toate, sistemele juridice sînt domenii sociale în care nu predomină prezumția de bună intenție întîlnită în turnul de fildeș academic și totuși atitudinea mincinoasă, lipsită de scrupule, specifică spionilor, atrage mai degrabă cenzura decît aplauzele. Domeniul este caracterizat de diversele cerințe în privința necesității sincerității și atitudinii față de minciună a persoanelor aflate în diferite posturi jurnalistice și a utilizării strategice
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și susținute prin colaborare. Despre auto-iluzioniștii autori ai documentelor Pentagonului, Arendt (1972:35-36) are următoarele de spus: Lumea internă a guvernării, cu birocrația pe de o parte și viața socială pe de alta, a facilitat apariția auto-amăgirii. Nici un turn de fildeș al științei nu a reușit vreodată să pregătească mai bine mintea umană pentru ignorarea unor adevăruri decît au făcut-o diversele centre de cercetare, pentru cei chemați să rezolve probleme, respecitv reputația Casei Albe, pentru consilierii președintelui. Ar fi interesant
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu filmăm nimic mai mult decât un lucru pe care-l știm amenințat de dispariție: faună, floră, obiceiuri, cartiere vechi, străfunduri marine. Odată cu anxietatea condamnării, crește furoarea documentară. Îndată ce se desprinde de pereții grotei, imaginea primitivă e legată de os, fildeș, corn, piele de animal, materiale ce se obțin prin ucidere. Mai mult decât suport, pretext sau contrast, cadavrul a fost substanță, materia primă a muncii de doliu. Primul nostru obiect de artă: mumia egipteană, cadavrul făcut operă; prima noastră pânză
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la capodoperă. "Arta creștină", minuțioasă declinare a rămășițelor, a procedat prin duplicare, de la formatul mare la unul mai mic. Se ridică un altar deasupra primului osuar; apoi un acoperiș peste altar; iar pentru a miniaturiza carcasa sfântă, sculptorul parizian în fildeș al lui Carol al VI-lea va face un diptic portativ, iar aurarul o bijuterie, un pandantiv pe care credincioasa și-l va atârna la gât, direct pe piele. Stadiul oglinzii Fustel de Coulanges: "Poate că vederea morții i-a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]