125,468 matches
-
legislația americană diferă, de la un stat la altul, așa încît aceeași "acțiune", în funcție de locul unde e judecată, se poate solda cu sentințe extrem de diferite. Un personaj mitologic (deși pururi secundar) al filmului american, pe care l-am remarcat în atîtea filme vechi, e "omul cu citația", silueta grăbită care apare în fața personajului principal, ca un emisar al lumii adverse, și-i trîntește plicul în față, plicul care-l obligă să se prezinte în fața instanței... De astă dată, portărelul devine personaj principal
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
e "omul cu citația", silueta grăbită care apare în fața personajului principal, ca un emisar al lumii adverse, și-i trîntește plicul în față, plicul care-l obligă să se prezinte în fața instanței... De astă dată, portărelul devine personaj principal, iar filmul deschide, fără simpatie, o ușă, spre breasla acestor ciocli ai bunei dispoziții, o breaslă lipsită de milă și roasă de concurențe neloiale... Sara, o nevastă "frumoasă, sexy și deșteaptă" (cf. celui dispus să o consoleze cu "servicii complete"), dar aeriană
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
cinematografie", acum și aici, iată o temă care ar trebui să ne preocupe, dragi tovarăși și prieteni! Pentru că, bunăoară, iată ce aflăm din declarația într-un ziar central a regizorului Ioan Cărmăzan, care se anunță hotărît să facă urgent "un film despre viața lui Tinu", căruia o să-i spună "Blîndul domn Tinu", sau "Blîndul domn Dinu" (sau Zinu, nu contează, "lumea va înțelege despre cine e vorba"!). Ca-n articolele stupide de pe vremuri, aflăm că va fi "un film-dezbatere, care va
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
cu bani - (n.n.: la Taher ați încercat?), eu unul nu mai am nevoie de altă confirmare." ... Noi am avea nevoie și de alte confirmări, de vreme ce, cu tot "mirosul incontestabil" la public, Sergiu Nicolaescu a produs, după ’89, o serie de filme ale căror titluri le-am și uitat și care au fost căderi din toate punctele de vedere; noroc că au fost făcute pe banii statului, altfel ar fi fost faliment curat! Nu mai reproduc și alte mîndre aberații ale acestui
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
în spațiul dramatizărilor, dacă ar fi să ne reamintim doar spectacolul Maestrul și Margareta din anii optzeci, tot al Cătălinei Buzoianu și tot la Teatrul Mic - adaptarea așadar urmărește îndeaproape propiul scenariu făcut de Nabokov însuși pentru regizorul Stanley Kubrick. Filmul din 1962 îl avea ca protagonist pe James Mason, versiunea din 1998 a lui Adrian Lyne pe Jeremy Irons, iar premiera de la Mic, pe Ștefan Iordache, unul dintre cei mai importanți actori ai noștri, cu roluri remarcabile și memorabile și
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
semnului teatral, puterea fantastică a cuvîntului, a verbului: mese susținute de picioare, sîni, busturi, nuduri lascive. Senzualitatea și investigația erotică sînt comentate asfel înt-un registru minor și comercial, deși trimiterile sau citatele ne duc cu gîndul, deseori, tot la un film a lui Kubrick, Portocala mecanică. Dar, vai, ce diferență. Sînt multe rezolvări - scene, relații, situații - pleonastice, în special la nivelul spațiului scenografic, care incomodează misterul și imediatul poveștii. Am remarcat undeva, în partea a doua, cînd panourile sînt fixate la
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
anumit tip de muzică: cea care poate fi transformată cu ușurință în "ambient" sonor pentru un scenariu imaginar, de esență cinematografică. La întrebarea "de ce v-ați ales" această lucrare, mulți studenți mi-au răspuns că le-a plăcut un anumit film. Cei care-și aleseseră Brahms, o făcuseră datorită temei vestite din filmul "Vă place Brahms?". Cineva, cu un spirit de frondă disimulat sub masca unei prefăcute candori, a venit cu Melodiile lăutărești ale lui Sarasate, spunându-mi că o consideră
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
ambient" sonor pentru un scenariu imaginar, de esență cinematografică. La întrebarea "de ce v-ați ales" această lucrare, mulți studenți mi-au răspuns că le-a plăcut un anumit film. Cei care-și aleseseră Brahms, o făcuseră datorită temei vestite din filmul "Vă place Brahms?". Cineva, cu un spirit de frondă disimulat sub masca unei prefăcute candori, a venit cu Melodiile lăutărești ale lui Sarasate, spunându-mi că o consideră o piesă comică, el comentând coloana sonoră de la filmul lui Chaplin și
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
temei vestite din filmul "Vă place Brahms?". Cineva, cu un spirit de frondă disimulat sub masca unei prefăcute candori, a venit cu Melodiile lăutărești ale lui Sarasate, spunându-mi că o consideră o piesă comică, el comentând coloana sonoră de la filmul lui Chaplin și nu textul original. Și exemplele pot continua. Nu intenționez să caut aici cauzele acestei schimbări de paradigmă culturală. Mă rezum numai la a indica faptul că, pentru generațiile în formare, referințele culturale originare încep să se piardă
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
turnesol, că o personalitate independentă și incomodă își mai poate găsi loc la televiziunile centrale. Acelora care s-ar putea întreba " Cine e Stelian Tănase?" le reamintim că dl Tănase și-a dovedit cu prisosință puterile și în calitate de autor de film documentar și ca realizator al unei emisiuni binecunoscute și regretate la Antena * Asta pentru a nu mai aminti de analistul politic citat și invitat la posturi de radio și de televiziune și de autorul unor cărți importante apărute în ultima
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
cu certitudine (mă refer la mine, nu la noi) dacă, în regimurile totalitare, crimele politice erau comandate "de sus" de tot ori numai sugerate sau dacă erau, pur și simplu, opera subalternilor din al doilea eșalon. În literatură ori în filme, complicitatea dictatorilor apărea mereu ca neîndoielnică. În realitate, ea avea un ușor aer de ficțiune artistică. Documente conținute în dosarele de securitate ale foștilor directori ai postului de radio Europa liberă, comunicate de către dl Nestor Rateș într-un interviu acordat
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]
-
în jurul unor teme dramatice: singurătatea, bătrînețea, moartea, rolul hazardului în viață, ratarea, dispariția prietenilor, decadența culturii, eșecul existențial. Autoarea are sentimentul apartenenței la o lume dispărută (pe care o reface periodic, la capătul unor experiențe proustiene prilejuite de revederea unor filme de demult sau de apariția în vis a unor chipuri trecute de mult în neființă), în vreme ce lumea de azi, cu sistemele ei de valori, adesea aberante, nu-i mai spune mare lucru: "Nu mai are importanță. Nu numai eu sînt
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
mesaje pur familiare, pentru că și acestea sînt marcate de unele particularități regionale: "oricine se înscrie în databaza noastră (trebe și ceva formal, cu semnătură etc.)" (lug.ro); "trebe musai!" ("carte de oaspeți", timișoara.net); "pentru un poster cool trebe scanat filmul" (forum.alpinet). Și mai puternic regionale (dar destul de rare) sunt variantele fonetice trebă și trăbă, reconstituibile chiar în texte din Internet care nu folosesc semne diacritice (ca și în alte cazuri, le-am introdus în citate pentru a ușura lectura
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
literară: atacată în vocabular, prin cantitatea de cuvinte noi, atacată, în gramatică, prin nestăpînirea normelor, limba literară lasă încet-încet locul unei limbi "familiare", "triviale" și fundamental incorecte. Să luăm doar superlativele: nu se mai zice extraordinar, se zice super; un film nu mai este excepțional, ci incendiar; iar un reportaj nu mai e senzațional, ci devastator. Nu se vorbește pur și simplu cu greșeli: se vorbește urît. Limba română pe care o propagă, cu viteza luminii, televiziunea este una urîțită, neexpresivă
Un simpozion incendiar, concluzii devastatoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15056_a_16381]
-
Eugenia Vodă Duminică seară, la orele 21.45 trecute fix, m-am dus la Mall să văd filmul lui Nae Caranfil, Filantropica (de fapt să-l revăd, de astă dată cu public, după o avanpremieră în cerc restrîns de acum un an; între timp, filmul a fost lansat, a circulat, s-a bucurat de succes de public și
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
la orele 21.45 trecute fix, m-am dus la Mall să văd filmul lui Nae Caranfil, Filantropica (de fapt să-l revăd, de astă dată cu public, după o avanpremieră în cerc restrîns de acum un an; între timp, filmul a fost lansat, a circulat, s-a bucurat de succes de public și de critică). La acea oră, în București, străzile erau aproape pustii. Pînă și cîinii vagabonzi, unica noastră "clasă de mijloc" (cf. Nae Caranfil), pînă și ei dezertaseră
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
era 99.000 lei (de ce nu fix 100.000? viața casierelor ar fi mai ușoară), și deși Filantropica rulează de cîteva săptămîni bune, sala era aproape plină. Aer condiționat, pop-corn, dispozitiv, în dreptul fiecărui scaun, pentru paharul cu Coca Cola. Înainte de film, pe marele ecran, o puzderie de reclame. În timpul filmului, o sală bună, adică "reactivă" și generoasă în hohote de rîs. Chiar și cronicarul care a mai văzut filmul, deci pentru care nu mai funcționează resortul surprizei, s-a trezit de
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
viața casierelor ar fi mai ușoară), și deși Filantropica rulează de cîteva săptămîni bune, sala era aproape plină. Aer condiționat, pop-corn, dispozitiv, în dreptul fiecărui scaun, pentru paharul cu Coca Cola. Înainte de film, pe marele ecran, o puzderie de reclame. În timpul filmului, o sală bună, adică "reactivă" și generoasă în hohote de rîs. Chiar și cronicarul care a mai văzut filmul, deci pentru care nu mai funcționează resortul surprizei, s-a trezit de cîteva ori rîzînd. Semn bun: comedia rezistă. În fond
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
condiționat, pop-corn, dispozitiv, în dreptul fiecărui scaun, pentru paharul cu Coca Cola. Înainte de film, pe marele ecran, o puzderie de reclame. În timpul filmului, o sală bună, adică "reactivă" și generoasă în hohote de rîs. Chiar și cronicarul care a mai văzut filmul, deci pentru care nu mai funcționează resortul surprizei, s-a trezit de cîteva ori rîzînd. Semn bun: comedia rezistă. În fond, așa cum rîdem a mia oară la Unora le place jazz-ul, să zicem (știm că Billy Wilder e cineastul
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
comedia rezistă. În fond, așa cum rîdem a mia oară la Unora le place jazz-ul, să zicem (știm că Billy Wilder e cineastul favorit al lui Nae Caranfil), de ce n-am rîde a doua oară la acest ?... În fine, după film - aici am vrut să ajung -, fiind miezul nopții, lumea e direcționată spre o "Ieșire" care nu mai conduce sub cupola luxosului Mall, ci la o scară care coboară direct în afara complexului. După toată lăfăiala de confort din Mall, cobori o
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
Țara surîsului", ci în "țara cerșitului"; "voievodul țiganilor", capul întregii afaceri ("mecanismul milei"- un perpetuum mobile de făcut bani) are jovialitatea malefică a lui Gheorghe Dinică. Ne aflăm, așadar, într-o lume de operetă, în care totul (totul) devine "reprezentație". Filmul însuși e un șir de reprezentații, despre adevăr și minciună, despre adevărul minciunii și minciuna adevărului. Dacă, vorba unui dramaturg, "viitorul e maculatură", s-ar putea spune că prezentul e butaforie. În rolul principal, în postura de intelectual amărît - un
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
mențiune specială ar merita interpretul "jigodiei de cartier", elevul feroce Robert, un tînăr actor, Cristian Gheorghe, care, cum se spune, "se lipește de ecran" (analogul lui "trece rampa"?) și pare făcut pentru cinema. Nae Caranfil are voluptatea de a povesti. Filmul, ca și viața, înseamnă o continuă poveste; "Cîteodată, în viață, se deschide o ușă, și nimic nu mai e ca înainte", sună o replică în care, mai mult ca sigur, crede și scenaristul... Pînă și cerșitul, nearmat de o poveste
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
pildă secvența de la masa scriitorilor, sau secvența cu mașinile cabrio, pe șosea, vîjîind spre Cool Club, cu o stridență de "dolce vita" de grădiniță). Din punctul de vedere al organicității, al purității liniei, al armoniei de ansamblu, cel mai bun film de pînă acum al lui Nae Caranfil rămîne cel de debut, E pericoloso sporgersi. În aceeași filmografie, Filantropica e superior lui Asfalt Tango. Păcat că distribuitorii români nu profită de succesul de public al Filantropicii ca să-i atașeze, ca de
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
lui Nae Caranfil rămîne cel de debut, E pericoloso sporgersi. În aceeași filmografie, Filantropica e superior lui Asfalt Tango. Păcat că distribuitorii români nu profită de succesul de public al Filantropicii ca să-i atașeze, ca de o locomotivă, un alt film al lui Nae Caranfil, Dolce farniente, care n-a fost încă difuzat la noi. Se știe, Nae Caranfil are (mult) umor. De pildă, la nivelul scenariului, e amuzant modul în care un comentariu din off îmbracă o situație din film
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
film al lui Nae Caranfil, Dolce farniente, care n-a fost încă difuzat la noi. Se știe, Nae Caranfil are (mult) umor. De pildă, la nivelul scenariului, e amuzant modul în care un comentariu din off îmbracă o situație din film. "Profu'! Te tai ca pe crenvurști!", îl amenință, în caz de exmatriculare, elevul Robert pe profesor. Comentariul profesorului: "Robert merita o șansă"! Sau: într-un bloc din Berceni, promiscuitatea sărăciei din casa "babacilor" pensionari e condimentată cu certuri și cu
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]