1,926 matches
-
arhiva bisericii Sf. Nicolae din Șchei. O istorie a bisericii, Brevis notitia Ecclesiae Bolgarszegiensis ad St. Nicolaum, rămasă în manuscris și atribuită lui, nu îi aparține. În schimb, Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc și Covasna (1821) este importantă și filologic, ca punct de plecare pentru terminologia medicală în limba română. Din 1829 a fost medic la Zlatna și a făcut parte din Direcția sanitară a minelor. Puțin cunoscută, activitatea literară și culturală a lui P. impresionează nu prin volum, ci
POPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
îmbrățișat și au susținut cauza românească de-a lungul timpului, s-au căsătorit cu nativi români sau au vizitat țara. Deși îmbrățișează toate domeniile, oferind informații care nu se găseau în nici o altă lucrare, Enciclopedia... pune în evidență - datorită formației filologice a alcătuitorului - în principal aspectele literar-culturale: scriitorii și artiștii, creațiile lor (prezentate succint în articole de sine stătătoare), periodicele, instituțiile și ctitoriile. P. și-a amplificat lucrarea, cu intenția de a o tipări, în 1942, apoi în 1965. Din cauza războiului
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
dar nu i se mai tipărește nimic. Alături de Ion Gorun (care semna și Cr.), cu articole și recenzii sunt prezenți H. Sanielevici (Hassan), S. Sanielevici (Sandu, Sanea) și I. Teodorescu. Fără a fi un colaborator permanent, G. Coșbuc publică notițe filologice, nuvele și traducerea unui fragment din Eneida de Vergiliu. I. L. Caragiale trimite schița O blană rară, critică a literaturizării excesive, iar Al. Vlahuță, un Sonet. Scriu frecvent poeții Artur Stavri și Raul Stavri, A. Toma (care iscălea Ștefan Tomșa), H. G
POVESTEA VORBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288992_a_290321]
-
dezrobire națională, suferind urmări ale acestei atitudini, P. este un militant în presa unionistă și un nume care începea să se afirme în publicațiile cu caracter științific. Înființează el însuși la Cernăuți, împreună cu romanistul E. Herzog, un cerc de studii filologice și fondează „Revista filologică” (1927-1928). În 1919 își ia doctoratul în litere și, pe baza unui raport alcătuit de Sextil Pușcariu (dar prezentat membrilor Secției Literare a Academiei de I. Bianu), P. - „cel mai de seamă filolog pe care îl
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
ale acestei atitudini, P. este un militant în presa unionistă și un nume care începea să se afirme în publicațiile cu caracter științific. Înființează el însuși la Cernăuți, împreună cu romanistul E. Herzog, un cerc de studii filologice și fondează „Revista filologică” (1927-1928). În 1919 își ia doctoratul în litere și, pe baza unui raport alcătuit de Sextil Pușcariu (dar prezentat membrilor Secției Literare a Academiei de I. Bianu), P. - „cel mai de seamă filolog pe care îl are Bucovina” (Sextil Pușcariu
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
solide informări în analizele duse uneori până la rafinări extreme, nesfiindu-se să adopte adesea poziții polemice, P. și-a folosit contribuțiile din domeniile istoriei limbii române - Din istoria raporturilor noastre interdialectale („Dacoromania”, 1927), Din istoria pronumelui în limba românească („Revista filologică”, 1927) ș.a. -, foneticii, lexicografiei și sintaxei atât în eșafodajul cercetărilor sale de filologie, cât și în construcțiile cu care opera istoricul literar. S-a aflat mereu în apropierea subiectelor „fierbinți” ale filologiei românești a timpului: vechile traduceri românești cu chestiunile
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
1921, 63-92; Constantin Lacea, Copiștii Psaltirii Scheiene, DR, 1922-1923; Gebhard Blücher, Filigranele brașovene și tipăriturile chirilice din secolul al XVI-lea, „Revista bibliotecilor”, 1967, 7; Ion Gheție, Simbolul atanasian din „Psaltirea Scheiană”, LR, 1973, 3; Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Bibliografie filologica românească. Secolul al XVI-lea, București, 1974, 99-108. C.T.
PSALTIREA HURMUZACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289059_a_290388]
-
cu accent pe autorii din Transilvania. Prin diverse studii, ediții (Timotei Cipariu, Ion Heliade-Rădulescu, Ioan Slavici) și colaborări la volume colective, autoarea urmărește o cât mai adecvată contextualizare a personalităților și operelor investigate, mobilizându-și în acest scop competențele istorice, filologice și exegetice. Aceste trăsături se concretizează îndeosebi în lucrarea Petru Maior - un ctitor de conștiințe, care se încadrează în tradiția canonică a studiului monografic, desfășurându-se pe două planuri (viața și opera) și speculând interferențele dintre acestea. Construită pe o
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
opera lui Miron Costin (1975), debut editorial și totodată lucrare fundamentală într-un domeniu de strict profesionalism. Cartea impresionează prin seriozitate, competență și bogăție a informației, bine puse în lumină de un stil alert, cu certe calități literare. Aceeași rigoare filologică, aceeași minuție niciodată pedantă caracterizează și lucrarea Scriitori și reviste la Pontul Euxin (1997), scrisă cu o căldură bine temperată de obiectivitatea criticului, mereu blajin ca om, niciodată îngăduitor peste dreapta măsură când ține condeiul. Pe de altă parte, istoricul
PUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
prozator. Este fiul Ninei Rădulescu (n. Gumeniuc), învățătoare, și al lui Nicodim Rădulescu, preot. Urmează cursurile primare și gimnaziale la Oteșani (județul Vâlcea), Homorod și Geoagiu (județul Hunedoara), iar pe cele liceale la Alba Iulia (1951-1954). Va frecventa două secții filologice ale Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția rusă (1955-1959) și secția română (1966-1971). Își începe cariera didactică la Școala Generală din Orăștioara de Sus, județul Hunedoara, iar din 1959 până în 1980 este profesor la Liceul nr. 2 din Lupeni. Debutează cu
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
a viitorului poet Mihai Eminescu -, P. este unul dintre întemeietorii istoriei literare românești. SCRIERI: Convorbire între un tată și între fiul lui asupra limbei și literelor românești, Cernăuți, 1850; Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, I-IV, Viena, 1862-1865; [Scrieri filologice și de istorie literară], în I. G. Sbiera, Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui..., Cernăuți, 1889. Repere bibliografice: Vulcan, Panteonul, 61-66; Maiorescu, Critice, I, 127-131; I. G. Sbiera, Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui, precum și scrierile
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
Brașov, unde în 1895 își trece examenul de absolvire. Student al Universității din Leipzig (1895-1899), va fi elevul lui Gustav Weigand și unul dintre colaboratorii Institutului de Limbă Română, organizat de acesta pe lângă Universitate. După ce susține doctoratul, își continuă studiile filologice și lingvistice la École Pratique des Hautes Études din Paris (1899-1901), cu Gaston Paris și Jules Gilliéron, apoi la Viena (1901-1906), cu W. Meyer-Lübke. În 1904 obține docența și din toamna anului 1905 își începe cariera universitară în capitala Austro-Ungariei
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
blazare și de mizantropie s-a șters, deși acum era bolnav și singur. O proză, Soarta cânelui, e inserată în „Almanah de petrecere pentru moldo-români” (1852). Om cult - cunoștea limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
interdependenței între diferitele domenii ale culturii îi structurează mai toate studiile, eseurile și articolele. Concomitent, a elaborat mai multe ediții critice (în special din opera lui N. Iorga, majoritatea realizate în colaborare cu Sanda Râpeanu), riguroase din punct de vedere filologic și istoric. Studiile, notele și comentariile la aceste ediții reprezintă un dialog incitant cu opera tipărită și aduc frecvent puncte de vedere noi. În ultimii ani critica sa, exercitată mai ales în pagina săptămânală a cotidianului „Curierul național”, supune unui
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
Pichot. Țelul periodicului era acela de a contribui la progresul cultural și științific, la dezvoltarea sentimentelor naționale și cultivarea gustului literar, după cum precizează G. Sion, redactorul ei. Se publică aici contribuții variate, de la cele literare sau istorice la cele politice, filologice, juridice, de folclor sau de artă. Între colaboratori se numără Al. Papiu-Ilarian, autor al unor articole privind „independența constituțională” a Transilvaniei, I. Ionescu de la Brad, Iulia Aricescu, I. Missail și I. Hodoș, care, sub pseudonimul Gemenul, trimitea articolul Răsunet din
REVISTA CARPAŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289187_a_290516]
-
REVISTA CRITICĂ, periodic apărut la Iași, trimestrial, între ianuarie 1927 și decembrie 1930, sub direcția lui Giorge Păscu. R.c., „publicație de cercetări filologice, lingvistice și literare”, cuprinde studii și articole, cronici și recenzii, prezentate într-o ținută în general academică, dar fără a reuși să impună inițiative literare, culturale sau teoretice de mare anvergură. Colaborează cu studii G. Păscu (Antim Ivireanul, Note despre
REVISTA CRITICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289197_a_290526]
-
REVISTA FILOLOGICĂ, publicație apărută la Cernăuți, de trei ori pe an, între februarie 1927 și octombrie 1928, ca organ al Cercului de Studii Filologice de pe lângă Facultatea de Filosofie și Litere. Director: Al. Procopovici. La mai puțin de un an de la înființarea Cercului
REVISTA FILOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289211_a_290540]
-
REVISTA FILOLOGICĂ, publicație apărută la Cernăuți, de trei ori pe an, între februarie 1927 și octombrie 1928, ca organ al Cercului de Studii Filologice de pe lângă Facultatea de Filosofie și Litere. Director: Al. Procopovici. La mai puțin de un an de la înființarea Cercului de Studii Filologice (13 mai 1926), membrii acestuia hotărăsc și editarea unei reviste care să reprezinte „un instrument de cooperare și de
REVISTA FILOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289211_a_290540]
-
la Cernăuți, de trei ori pe an, între februarie 1927 și octombrie 1928, ca organ al Cercului de Studii Filologice de pe lângă Facultatea de Filosofie și Litere. Director: Al. Procopovici. La mai puțin de un an de la înființarea Cercului de Studii Filologice (13 mai 1926), membrii acestuia hotărăsc și editarea unei reviste care să reprezinte „un instrument de cooperare și de solidarizare intelectuală în domeniul filologiei” cu centrele românești din țară și din străinătate. În centrul preocupărilor aflându-se limba română, publicația
REVISTA FILOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289211_a_290540]
-
a dezmembrat treptat. Repere bibliografice: Ștefan Hostiuc, Poezia română postbelică din nordul Bucovinei. Generații și paradigme, „Glasul Bucovinei”, 1994, 3. G.B. RÉVAI Károly (2.X.1856, Abrud - 16.IV.1923, Baia Mare), traducător. A absolvit liceul la Brașov, urmând apoi studii filologice la Cluj. După absolvire (1881) va fi funcționar la Săcărâmb, județul Hunedoara, apoi director general fiscal la Baia Mare. Colaborează la publicații budapestane și din Transilvania, este membru al Societății Literare Ardelene. Deși a publicat mai multe volume de poezie, posteritatea
REUNIUNEA LITERARA DIN REGIUNEA CERNAUŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289177_a_290506]
-
de contribuții teoretice, istorico-literare și comparatistice. În toate se remarcă rigurozitatea demersului, pentru că, așa cum afirma Virgil Cândea, „dincolo de diversitatea aparentă a temelor, volumul exprimă o concepție științifică formată prin erudiție, reflecție și severă metodă”. Cele mai importante studii privesc umanismul filologic și traducerile biblice în limba română, valorile stilistice ale diglosiei în teatrul popular românesc, manierismul formal la Dosoftei și Dimitrie Cantemir, sistemul genurilor în literatura română veche, relația dintre Mihai Eminescu și vechiul scris românesc, ca și receptarea de către poet
MORARU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288248_a_289577]
-
mănăstirea Snagov s-a tipărit, în 1699, sub îngrijirea lui Antim Ivireanul o ediție grecească a lucrării. În românește ea s-a tipărit încă din 1691, la Buzău, din îndemnul lui Constantin Brâncoveanu, fiind tradusă de Radu Greceanu, cu aportul filologic al stolnicului Constantin Cantacuzino. Mult prețuită de români, Mărturisirea ortodoxă a lui M. a cunoscut numeroase ediții ce reiau traduceri făcute de Radu Greceanu, Filaret Scriban, Barbu Constantinescu, Ghenadie Enăceanu sau Al. Elian. SCRIERI: Pravoslavnica Mărturisire a săborniceștii și apostoleștii
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
școala din Pătrăuți pe Suceava” ori călătoria la o biserică a lui Ștefan cel Mare distrusă de austrieci în 1917. Spiritul științific nu i-a lipsit lui M. și drept dovadă stau Morfologia verbului predicativ român, precum și mai multe studii filologice dedicate unor cărți vechi, religioase ori populare: Un nou manuscris vechi: Isopia voronețeană (1922), Codicele Pătrăuțean și asasinarea lui Grigore Ghica (un manuscris inedit) (1922), Isopia brașoveană din 1784 (1924), Războiul Troadei. După Codicele Const. Popovici (1796) (1924). Înrădăcinată în
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
gândirii sociale și filosofice în România, București, 1964, 190-191; I.D. Suciu, Tiberiu Moț, Eftimie Murgu, O, 1970, 5; I.D. Suciu, Tiberiu Moț, Eftimie Murgu. Noi contribuții documentare, STD, 1970, 5; Gh. Cotoșman, Eftimie Murgu, BOR, 1970, 7-8; Al. Metea, Preocupări filologice în scrierile lui Eftimie Murgu, AUT, științe filologice, t. VIII, 1970; Dicț. lit. 1900, 598-599; Dicț. scriit. rom., III, 336-337. L.V.
MURGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
190-191; I.D. Suciu, Tiberiu Moț, Eftimie Murgu, O, 1970, 5; I.D. Suciu, Tiberiu Moț, Eftimie Murgu. Noi contribuții documentare, STD, 1970, 5; Gh. Cotoșman, Eftimie Murgu, BOR, 1970, 7-8; Al. Metea, Preocupări filologice în scrierile lui Eftimie Murgu, AUT, științe filologice, t. VIII, 1970; Dicț. lit. 1900, 598-599; Dicț. scriit. rom., III, 336-337. L.V.
MURGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]