6,757 matches
-
dacă nu ești detașat de ființa pe care o tratezi. Și nu poți face bine dacă nu-ți privești pacientul ca pe un obiect. Un medic care ar vrea să vadă subiectivitatea pacientului ar înceta să mai fie medic, devenind filozof, literat sau artist. Și-ar trăda meseria și, în plus, ar deveni incompetent. De aceea, ultimul lucru pe care i-l poți cere unui medic este să intre în empatie cu suferințele pacienților. În privința aceasta, cu greu se poate găsi
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
revine în prim plan cu o carte "scandaloasă", în care face apologia sofistului Callicles, reabilitîndu-l astfel pe cel mai cumplit adversar al lui Socrate, justificînd chiar condamnarea celui care în tradiția gîndirii occidentale trecea drept modelul eroic al gînditorului, arhetipul filozofului progresist. Critica reacționează brusc, întrevăzînd în cartea lui Frédéric Stauff "scandaloasa apologie a sofismului și cinismului, condamnarea lui Socrate pentru a doua oară la moarte, un revizionism sfruntat" etc. După un arabesc amoros în care Philippe își dezvăluie și latura
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
întorsătură anecdotică istoriei ideilor și a filozofiei, se confesează cu cinism, afișînd o suspectă și totuși sinceră jovialitate. Fascinat de maestrul a cărui stimă și simpatie a reușit s-o cucerească, angoasat în același timp de influența crescîndă pe care filozoful mizantrop o exercită asupră-i, Philippe simte pericolul îndepărtării sale de lume. Peripateticele întîlniri cu Stauff sunt dublate de cufundarea în studiu a discipolului, de investigații livrești, soldate pe de o parte cu un imens cîștig de cunoaștere, iar pe
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
gînditor se înscrie într-o genealogie spirituală și își revendică drept strămoși cinicii și stoicii greci, pe Lucrețiu, Boetius, pe libertinii și materialiștii francezi din secolele XVII și XVIII, pe Schopenhauer și desigur pe Nietzsche. În ochii săi un un filozof demn de a-și merita numele trebuie să-și "trăiască ideile", altminteri el nu este decît un impostor. Acest postulat nu este scutit de contradicții, așa cum și finalul destinului său o va dovedi: "Omenesc, prea omenesc..." Creînd acest personaj fictiv
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
jos și cu bicicleta...), dar preia și cîte ceva de la Nepotul lui Rameau, de la Dr. Johnson, Schopenhauer, Monsieur Teste al lui Paul Valéry. Problema pe care o ridică romanul din perspectiva lui Montclar ar fi următoarea: este Stauff un adevărat filozof sau un impostor, un om al "ființei" sau doar un om de "litere", un nihilist sau un adversar al nihilismului. Sunt întrebările pe care numeroși contemporani și le-au pus despre Cioran. R.B.: În acest caz este oare romanul dumneavoastră
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
acest caz este oare romanul dumneavoastră și o tentativă de a răspunde acestor întrebări? B.de C.: Nu într-un mod direct. Prin Stauff, care nu este transpunerea sau "decalcul" lui Cioran, am intenționat să evoc tipul unui gînditor și filozof atemporal, etern, dar accentuînd ceea ce mi se pare a fi una din caracterisicile epocii noastre: impostura intelectuală, ceea ce Julien Benda denumea "trădarea intelectualilor". R.B.: Ați mărturisit că nu ați dorit să-l întîlniți pe Cioran, pentru că nu ați vrut să
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
la relația dintre Stauff și Ariane, iubita lui Philippe. Putem merge și mai departe: plimbarea prin cimitir a maestrului și a discipolului său corespunde aproape miraculos unei plimbări pe care Cioran o făcuse cu Friedgard, o scenă dramatică în care filozoful se rătăcește nemaigăsind locul, piatra funerară, care-i fuseseră deja pregătite din timpul vieții... Scena este descrisă în romanul epistolar Um nichts in der Welt / Pentru nimic în lume, pe care nu l-ați citit. Cum vă explicați aceste coincidențe
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
sale. De asemenea am impresia că această fascinație s-ar exercita mai ales asupra spiritelor tinere. În fine, sunt convins că lectura scrierilor lui Cioran este un minunat antidot împotriva disperării și a nihilismului... Pentru mine, mai mult decît un filozof, Cioran este un mare moralist și mai cu seamă, un mare scriitor. La doar cîteva zile după transcrierea interviului, pe 27 ianuarie, lui Bruno de Cessole i-a fost decernat "Le Prix de Deux Magots" pentru romanul L'Heure de la
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
reflecție a lui Button cu privire la condiția sa. Este imposibil să nu cauți un sens diferenței atunci când o încarnezi atât de pregnant, un sens al lumii din care faci parte care să te includă și aceasta fără a fi un mare filozof. Până și Forest Gump are filozofia sa memorabilă în simplitatea ei de paradox zen: "Life is like a box of chocolate, you never know what you get inside". Din acest punct de vedere, Button este un erou neproblematic, o fantoșă
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
am putea să ne suspendăm temporar, după voința noastră, așa cum oprești o pendulă, - și că, dimpotrivă, trebuie să suporți până la sfârșit desfășurarea întregului resort, simțindu-te străin de voința ta, de tine, de ceea ce devii întruna, fără să vrei... * Nominalismul. Filozofii nominaliști: Berenger de Tours, Roscelin, Abélard, Guillume d^Occam, Duns Scott... Doctrină ce consistă în ideea că universalele nu există decât în cuvinte. E una din soluțiile date în Evul Mediu la problema universalelor (cearta universalelor) pe care Porfir (discipol
Depersonalizarea, armă de apărare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7499_a_8824]
-
cu exersarea matematicii, în tinerețe, dată fiind preocuparea sa pentru limbaj și pentru tehnica limbajului? P.E.: Nu este o legătură între importanța limbii și matematică. Scriitorul este persoana care gândește prin limbaj, nu gândurile sunt importante pentru că atunci ar fi filozof, nu partea pedagogică, de învățătură e importantă pentru că atunci ar fi învățător, nu cerul e important pentru că atunci ar fi preot, ci limba este importantă. Prin intermediul limbii gândește, privește lumea. Este un mod de vorbire, la fel și știința este
Peter Esterházy „Eu nu am probleme umane, ci probleme de elaborare“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7141_a_8466]
-
fi zis ca un bătrân de la noi: Da, Lixandre, tată, dă-te tu la o parte, că-mi iei soarele!" Și Alexandru Macedon, râzând, s-ar fi dat... * Sau împăratul-zeu, - tot așa, - este trimis pe pământ de Zeus să încerce filozofii... cugetătorii... să vadă cam care le mai sunt părerile,... să facă o expertiză, - și Alexandru acceptă, și trecând pe la Universitate, - pe la noi, - se oprește înaintea profesorului de psihologie, pensionat, despre care am mai scris, și pe care îl întreabă: "Tăticule
„Lixandru Machidon“ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7156_a_8481]
-
Corneliu Porumboiu se bazează pe o intuiție fundamentală, și anume că, adeseori, cuvintele decid totul. În romanul lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni, confuzia pe care o stârnea cuvântul "ordonanță" dintr-o nefericită scrisoare, determina destinul unui om, filozoful Victor Petrini executând ani grei de închisoare pe baza unei confuzii într-o lectură tendențioasă. În contextul regimurilor dictatoriale cuvintele sunt supuse unor razii ca și oamenii, sensurile lor sunt distorsionate, sunt negociate în funcție de o valoare de întrebuințare ideologică, unele
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
Filozoful Gabriel Liiceanu îl critică pe șeful statului pentru afirmațiile sale elogiatoare la adresa fostului dictator Nicolae Ceaușescu și spune că Băsescu nu știe ce a condamnat, atunci când a condamnat comunismul. “Eu am fost de acord cu Băsescu când a condamnat în
Liiceanu se leapădă de Băsescu: Nu poţi să condamni comunismul şi apoi să-l lauzi pe Ceauşescu () [Corola-journal/Journalistic/49493_a_50818]
-
aici, eliberarea, e firesc ca numele protagonistului să facă și el drumul invers. În loc de Josef K., din Procesul, el se numește, la Vișniec, Kosef J., printr-o permutare nu neapărat inspirată. (În care se poate ghici totodată o aluzie la filozoful francez Alexandre Kojeve, cel care, în anii treizeci, a repus în circulație teza lui Hegel privitoare la sfârșitul istoriei. Dar acestea sunt deja subtilități.) Cert e că Matei Vișniec întreține, cu cititorul său, o stare de complicitate permanentă. Asemănătoare aceleia
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
Dorin Tudoran și Ion Vianu. Urmează Ioana Pârvulescu, Gabriel Dimisianu și Ioan Es. Pop. De urmărit. A fi pus sub influența Numărul din 1-15 octombrie al revistei clujene TRIBUNA conține un atrăgător interviu pe care Ion Vezeanu i-l ia filozofului francez Thiery Menissier, conferențiar la Universitatea din Grenoble și președinte al Societății Alpine de Filozofie. Thiery Menissier are decența de a lăsa deoparte morga universitară și de a răspunde cu franchețe întrebărilor, de unde și impresia de dialog firesc care se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5995_a_7320]
-
dintr-un motiv foarte clar: regimurile totalitare urmăresc din prima clipă să confiște toate mijloacele de propagandă. Iar cei care lucrează cu materia primă a propagandei (cuvinte, idei, imagini și sentimente) sunt tocmai, să le zicem, „creatorii": scriitorii, artiștii plastici, filozofii, regizorii, actorii, muzicienii, arhitecții. Ei sunt cei mai expuși și cei direct vizați. În cazul lor, problema colaborării și a necolaborării capătă aspecte dramatice și pune în joc vocația lor și sensul vieții lor într-o măsură mai mare decât
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
o societate în care toată lumea ar fi tăcut (e o utopie, desigur), n-ar mai fi existat nici materie primă a propagandei, nici agenți ai ei, nici instaurarea comunismului. Tăcerea se putea obține prin decizie proprie - așa cum a obținut-o filozoful Alexandru Dragomir, de pildă -, prin refugiul în orice altă meserie, de la lucrător într-o fabrică de sârmă, la corector în Editura Tehnică sau la șef cu aprovizionarea pe un șantier. Între „angajarea politică" si opoziția fățișă Tot ce spuneți e
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
semnatarii textelor o folosesc pe Herta Müller ca pretext pentru a-l ataca pe Gabriel Liiceanu. De aceea, pe măsură ce le citești imprecațiile, capeți senzația că doi chibiți ranchiunoși - Marius Ghilezan și Caius Dobrescu - sunt atît de prinși cu molestarea imaginii filozofului încît nu mai au timp s-o admire pe laureata Nobelului. Urmarea e o stînjenitoare impresie de martor asistînd la o contrafacere vădită, seara fiind descrisă cu o pană înecată în venin deformator. Cei doi chibiți se comportă ca niște
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
răspuns: „Sunt sigur!”. Eu mă simțeam ca un kamikaze, gata să fac orice ca să reușesc. În seara aceea, i-am scris, plângând de disperare, o scrisoare dramatică despre care va pomeni mai târziu și care-l va fi speriat pe filozof. Imediat a ținut să mă asigure scriindu-mi pe o cartolină: 3 Sept. 1986 Păltiniș Multstimată Doamnă Brădișteanu, Mulțumesc pentru încrederea ce-mi arătați, vă asigur că voi face totul spre a contribui la buna împlinire, în acord cu dorința
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
doar, cu mâinile sprijinite de capătul de la picioarele patului. Noica e volubil și vioi și în încăpere se mai află Gabriel Liiceanu și Relu Cioran. „Cum ți se pare Gabriel? ”, mă-ntreabă arătând cu mâna spre acesta. „Bătrân, răspunde tânărul filozof în locul meu. Toată lumea spune că par mai bătrân decît sunt!” Cernită la trup și la suflet, întorc capul și, din depărtarea înghețată în care mă aflam, îl întreb oarecum mirată: „Dar câți ani aveți, domnule Liiceanu?”. „Patruzeci și cinci” răspunde
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
să mi-l amintesc viu și optimist. Ca și Gabriel Liiceanu (v. Întâlnire...), detest ceremoniile „acelea”. Mi-ar plăcea să ne descompunem instantaneu în elementele din care suntem făcuți, atunci când ne vine timpul... Irinel nu a ajuns nici doctor, nici filozof. După studii de psihosociologie și un masterat la Universitatea York din Toronto, s-a dedicat refugiaților și cutreieră lumea încercând să-i ajute. Muncește mult și nu are timp să mai scrie. Se teme chiar că n-o va mai
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
stângăcia cu care încearcă să sape pământul. Între turc și român se leagă o prietenie în care cuvintele nu mai contează, fiecare își vorbește limba, dar solidaritatea vine din empatie, dintr-o umanitate generică care nu se pescuiește cu uneltele filozofilor. Și aici are loc un fel de metanoia camuflată sub aspectul mizerabilist al locului și oamenilor, una poate mai puțin spectaculoasă decât în proza lui Hemingway, The Short Happy Life of Francis Macomber, dar nu mai puțin semnificativă. În acest
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
a criteriului estetic în artă. Inimiciției adversarilor i-a corespuns însă fervoarea neobosită a admiratorilor. Adepții estetismului au analizat opera maioresciană pînă în cele mai ascunse cute, identifîcîndu-i sursele teoretice, descifrînd semnificațiile fiecărui studiu important. Astăzi știm cu certitudine care filozofi și esteticieni au hrănit gîndirea lui Maiorescu, în ce împrejurări ale vieții sale și-a scris studiile, care a fost sensul și ecoul lor în epocă etc. Cîțiva dintre cei mai prestigioși critici ai secolului XX au făcut act de
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
Paseiștilor ca mine le mai rămîne doar regretul nostalgic după un tip de spațiu public în care citatul clasic să nu mai fie scîlciat la tot pasul. Nu afirma cu morgă, în urmă cu cîteva luni, la radio, un ilustru «filozof» contemporan că «Dura lex sed ... dura», sub încuviințarea slugarnică a moderatorului preocupat să îi servească mereu mingi potrivite la fileu «dlui profesor»? Nu citești, vai, atît de frecvent, în prefețe la cărți academice, publicate la fel de fel de edituri mai mult
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]