1,205 matches
-
ca luptă de clasă, editori Traian Călin Uba și Ilie Rad, cu o prefață de Ana Blandiana. Cele trei secțiuni ale lucrării, așezate sub același generic, Amintiri din copilărie, reunesc o masă rotundă, pagini de jurnal, memorii,însemnări și, în fine, interviuri, toate pe aceeași temă, rezumată de poeta Ana Blandiana astfel: „La început a fost doar ideea de a urmări influența represiunii comuniste asupra urmașilor celor reprimați, de a încerca să descoperim cum a influențat tragedia părinților întemnițați, deportați, uciși
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3453_a_4778]
-
nevoie de un doftor și chiar de poliție - nu s-a lăsat Aizic. Om mai vedea noi - a încheiat vorba Cotman. Mergeți sănătoși și aveți grijă să nu vă iasă din nou în cale cine știe ce lotri... Odată vede nașul puța finei! Să mai îndrăznească numai! - a răspuns Mitruță, cu mândrie exagerată, dar și cu mânie justificată. Au plecat, lăsându-l în poartă pe Aizic, care se dovedise dornic de vorbă...Cotman s-a apropiat de Mitruță și l-a întrebat: Ia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Noaptea, pe o bancă, într-un parc?! Am uitat că sunt singur?... Că Filip nu mai e cu mine. Începusem să mă obișnuiesc cu el, cu tabieturile și pedanteriile lui, cu trupul lui scund întotdeauna corect îmbrăcat, cu țigările lui fine tăiate cu briciul în jumătate, cu jurnalul lui cu scoarțe negre în care n-am înțeles niciodată ce naiba nota... Am reușit o dată, cu multe tertipuri, să i-l sustrag și-am încercat să-l citesc într-o noapte la lumina
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-o într-o stațiune (tot „prin sindicat”) ca să-și trateze niște boli femeiești, unui reporter care își rupsese piciorul „pe teren” (după unii, într-o pivniță prea întunecoasă...) i-a dăruit un baston frumos încrustat (din fondul de protocol). În fine, acte ale unui „om de omenie”, aducându-i o popularitate în creștere, ce îl recomanda, desigur, și pentru alte funcții. Funcții care nu au întârziat să apară în atât de agitata sa viață de „șef”. Ceea ce este absolut firesc „într-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Gigi Becali s-a distrat cum știe el mai bine la nunta prietenului Borcea. Patronul Stelei a dansat până nu a mai putut să se ridice de pe scaun. Becali s-a mișcat cu multă energie și s-a învârtit în jurul finei sale, Alină Borcea, care era extrem de fericită că a avut parte de o nuntă de vis, alături de Criști Borcea. Gigi Becali a fost și mai entuziasmat pentru că melodia pe care a dansat împreună cu Alină Borcea este preferată lui: Bob Marley
Becali a dansat până la epuizare la nuntea lui Cristi Borcea - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/69112_a_70437]
-
cu deosebire într-o vreme atât de obișnuită cu (și de antrenată în) cârteli ca a noastră. Ce-aș mai putea spune eu mai bine ca autorul? Și de ce-aș ține să găsesc noduri într-o fibră atât de fină și de rezistentă? Cum l-aș putea lăuda oare pe autor fără să vulgarizez festivist învățătura primită? Singura soluție s-ar dovedi poate citarea inspirată și masivă, dar apucând pe această cale riști să rescrii, în cazul de față, întregul
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
impresionat prin profesionalism și eleganță. Această echipă i-a avut ca interpreți pe Bianca Fota, Adela Crăciun, Andra Ionete, Gigel Ungureanu și Vlad Ilcenco, împreună cu ansamblul de balet al Operei. În frumoasele costume vaporoase ale Barbarei Karinska, balerinele, asemenea unor fine statuete filigranate, au plutit eteric pe scenă, într-un dans de mare puritate. Se vede și se simte cât de mult au lucrat cu maestrul Paul Joseph Boos, dar și cât de bine au răspuns cerințelor impuse de complicatul stil
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
unea un fel de somnolență ce anunța leșinul, o tensiune despre care nu știai niciodată dacă se va epuiza într-o criză de nervi sau într-o aventură sexuală în care se repezeau cu o agresivă inconștiență. Am văzut intelectuale fine îndrăgostite mortal de tractoriști, mame respectabile pierzându-și mințile după elevi de liceu și domnișoare bătrâne oferindu-și trupul unor bărbați întâlniți întâmplător. Și toate acestea din pură plictiseală. Cazul pe care-l studiez de-o vreme încoace e al
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
vă aresteze, ci ca să vă urmărească ieșirile și intrările. Te pomenești că sunteți amestecați în drăciile studențești de care tot aud! Trăiesc pe altă lume, dar am să mă cobor din ea ca să vă apăr. Tu, o fată așa de fină, să te ții de fleacuri!... Cum Pica suspina mereu și șoptea: "N-am făcut nimic rău, tată, nu sunt vinovată de nimic", evitând alte lămuriri, Ioanide, fără a-i turbura conștiința prin inchiziție, continuă argumentația. - Dar mă prind că nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sobră. - Să trăiești! zise el deschizând brațele mari, cu expresiacelei mai sănătoase jovialități, adevărată cascadă de soare. Deși cunoștea foarte bine casa lui Ioanide, Gaittany privi interesat în toate părțile, aruncă ochii pe ușile întredeschise, se aplecă asupra gravurilor, în fine conchise: - E admirabil! Ești plin de gust. Domnule, ești un marebărbat, tot ce faci dumneata este eminent. Și fiindcă Ioanide îi spusese în glumă "bună ziua" ca să pareze elogiile, Gaittany îi împărtăși confidențial cu altă nuanță de entuziasm: - Ești cel mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și ierarhie (eram obligat să salut pe un elev dintr-o clasă inferioară mie, pentru că avea un grad mai mare decât mine: am învățat voluptatea supunerii), cântam în cor cântece de-ale noastre, stridente pentru mine la început, și în fine făceam marșuri. Cu greu mi-am procurat o pereche de cizme și pantaloni adecvați, și greutatea cea mai mare a fost la început de a le găsi un ascunziș. Din fericire, tata nici nu se uita la mine, iar Pichii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strigătoare la cer", dovezi de neinformație și "neglijență științifică" semnalate în lucrările profesorilor actuali ședeau culcate pe fișele sale fără a fi divulgate, de teama de a nu-și face dușmani în consiliu. Toate aceste disimulații ar fi fost în fine suprimate. Gonzalv avea intențiile cele mai bune de activitate și probabil că multe din G. Călinescu acuitățile lui împotriva actualilor profesori s-ar fi moderat când le-ar fi devenit coleg. Tot ce era onest și bun în Gonzalv era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pururea frumoase bătăi de umbră; opera cugetării sale nu era decât filigran subțire și frumos lucrat. Nu mari erau adevărurile sau neadevărurile pe cari avea a le spune, dar erau atât de îngrijit spuse și formau o țesătură atât de fină de argumentări încît asupra cunoscătorului produceau farmecul ce-l are dantela veritabilă pentru femei. Ei, nu mai e. De astă dată d. Boerescu a vorbit mult și rău. O jumătate a discursului a fost procesul făcut lui 2 mai, crimei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
muncă seculară au cucerit Ardealul. Ați condamnat părți întregi ale poporului nostru la iobăgie, repetând asupră-i blestemul ce Dumnezeu l-a rostit asupra lui Adam: "În sudoarea frunții tale îți vei câștiga hrana de toate zilele"! Dar rasa de stăpânitori fino - tartari a uitat că Dumnezeu nu poate blestema, că blestemul biblic a fost o binecuvântare, căci în acea muncă era viitorul poporului românesc, în acea muncă numărul lui mare, sănătatea [in]extricabilă a sufletului și a trupului lui. Prin muncă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
București vor păstra cu orice preț o atitudine ostilă. Din contra, România se află într-o poziție oarecum mai nefavorabilă și o politică de necontenite provocațiuni contra monarhiei noastre i-ar fi în cele din urmă fatală. Poate că în fine cei din România vor fi recunoscut aceasta, și într-adevăr numirea lui Dimitrie Sturza semnifică o schimbare spre bine. "Bukarester Tagblatt" spune asemenea că numirea d-lui Dimitrie Sturza a făcut o bună impresie atât la Viena cât și la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
națiunilor conlocuitoare, în apăsarea lor intelectuală; ei atentează la cel mai de căpetenie instrument de cultură al unui popor, la limba lui, pentru a-i impune în schimb idiomul ocult al unei mici și izolate rase, idiom cu forme organice fino - tartare, cu lexicon slavonesc. Radical deosebit în structură de câteșitrele grupurile mari de limbi europene, acest idiom prezintă dificultățile unei limbi moarte fără a prezenta nici unul din foloasele ei. Cine știe limba română are calea deschisă la tezaurul intelectual al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lipiseră de trup, lăsând să se vadă corsetul de plexiglas roz mulat pe fiecare curbă a corpului ei, și capetele cu cheiță ale șuruburilor cu care era încheiat. Rămaseră așa, plouați de polen și scăldați în dorință, până veniră, în fine, fluturii. Veneau din sutele de insectare "e muzeului Antipa, care-și deschiseseră-ncet, în săli umbroase, capacele cu geam. Fluturii africani și amazonieni, atât de mari încît abia dacă-ncăpea cîte-o pereche (mascul și femelă într-un uimitor dimorfism sexual
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
amândoi îmbrățișați, încremeniți, privindu-se-n ochi, pe când uscătorul de păr atârna pe firul lui, încă mergând, până la podea. Pentru un ochi de panteră, cei doi s-ar fi topit în fundal ca și când n-ar fi fost niciodată. O cenușă fina s-ar fi așternut, până la o vreme, peste amândoi. Bărbatul care-l scosese pe Kotofei din arenă se numea Vîna-prashta Sannyîsa și era complet gol, în afară de o minimă acoperitoare a sexului. Musculos ca un culturist, uns ca și ei pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
orb din mijlocul privirii. Către creierul fără receptori ai durerii din mijlocul suferinței. Către punctul imobil al lumii rotitoare. Numai acolo este ieșirea, la intersecția comisurilor țestei, doar pe acolo poți ieși din acest univers și-l poți privi, în fine, ochi în ochi, creier în creier, buze în buze, zâmbet în zâmbet pe Cel ce te aștepta, într-o lume densă, într-o lumină densă, purtând pe creștet, ca o sferă de diamant, al șaptelea Chakra, Shahasrara, arzând orbitor, orbitor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca un blestăm. [MIRON-]ȘTEFAN Spune... mă iubești?... Mă iubești tu...? [MAGDALINA-ADINA] Te iubesc. [MIRON-]ȘTEF[AN] Atâta așteptam ca să am dreptul d-a te omorî. [A C T U L IV] La fine sau și în actul IV la fine Mizerabil instrument ce ești, o dată ai vrut și tu să ieși c-o virgulă din mașinaițiune: el ți-a zis: "Mira să moară", tu ai făcut să pară moartă [și] astădată {EminescuOpVIII 243} scurtul tău calcul a adus moartea timpului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era concluzia logică. Nu sunt gravidă. Maria mă privi tulburată. — Dar planificasem totul. Tu ai fi insistat că nu poți bea mult, iar eu te-aș fi convins că e momentul cel mai potrivit să o familiarizezi pe viitoarea mea fină cu viața pe care i-am pregătit-o. Am descărcat chiar și chestii de pe net. A scos teancuri de hârtii, toate cu scris mic și purtând titluri gen: „ALCOOLUL ȘI SARCINA - VEȘTI BUNE“. —A trebuit să caut după niște site
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pași mari, spuse cu glas tare celor trei boieri care tocmai urmăreau caleașca de la curte trecând: — Mi-am adus aminte că am lăsat ceva neterminat la cancelarie și mâine e sărbătoare. — Bine, dar la cină te așteptăm negreșit. Vino împreună cu fina. Constantin stolnicul făcu invitația pe un ton care nu admitea nici un comentariu, așa că Brâncoveanu mulțumi și făcu semn dorobanților să-i întovărășească pe cei doi unchi și pe Ianache. Se încheie grăbit la caftan, căci se pornise un vânt mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din Schei sunt ale măriei sale și le lasă la moartea sa deopotrivă celor patru feciori fără drept de împărțeală, asta pentru că, dacă vine nenorocirea pe capul lui, cu banii de la Zecca Veneției și cu proprietățile din Ardeal, să nu rămână fină-mea Marica pe drumuri. Și la toate cărțile astea de danii și împărțeli, martor este luat fratele mezin al Maricăi, pe care-l saltă doamna în toate dregătoriile cu toate că are alt tată și alt nume. — Văcărescu, Iane Văcărescu? — A învățat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acum, băi, cutră pusă pe intimidări? Nu, fără anvelope dungate, mormăie taică-meu umilit, iar eu pur și simplu ridic din umeri, stânjenit de neputința lui de a ne oferi, mie și familiei, lucrurile frumoase ale vieții. În fine, în fine - o întinde la lucru în Kaiser-ul fără aparat de radio și fără anvelope cu dungi albe, iar acolo femeia de serviciu îi descuie și îi dă drumul în birou. Și-acum, te-ntreb, de ce trebuie să fie el cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asculte! Naș, nimeni altul decât eu. Pentru prima dată participam la creștinarea unui copil și eram atât de emoționat că mi-era frică să nu scap bebelușul din brațe. Bucuroasă, mama a botezat fetița Marusia, în cinstea nașului. Am oferit finei tot ce am găsit prin sacul de merinde. O ciocolată, câteva conserve, niște salam uscat. Tiberiu, nu știu de unde, a făcut rost de un sac cu mălai pe care l-a dat fetei. O lungă tăcere urmează vorbelor lui. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]