9,041 matches
-
se reproducă nedefinit. Toate medicamentele anticancer folosite în chimioterapie au o toxicitate mai mare sau mai mică, putând afecta formula sangvină, pielea, părul sau alte organe. În funcție de boală sau de stadiul acesteia, chimioterapia poate fi curativă, adică să aibă ca finalitate vindecarea organului bolnav, sau complementară actului chirurgical sau radioterapiei. Radioterapia constă în utilizarea radiațiilor ionizante în tratamentul anumitor boli, îndeosebi al cancerelor. Usturoiul are numeroase efecte benefice asupra organismului, fiind utilizat de sute de ani pentru vindecarea unui număr mare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92839_a_94131]
-
ilustrator și editor de carte. „Implicat profund în toate aspectele evoluției tiparului din Țară Românească, factor important al modelului propus de domnitorul Șerban Cantacuzino - si strălucit continuat de Constantin Brâncoveanu - pentru introducerea limbii române în oficierea serviciului liturgic, având ca finalitate apărarea unității spirituale, culturale și de neam a poporului român, Antim Ivireanul nu a fost doar un iscusit tipograf care stăpânea toate secretele meșteșugului sau un ctitor și organizator de tipografii, ci, în egală măsură, si un remarcabil editor.” (fragment
Noi apariții editate de Institutul Cultural Român, lansate la Târgul Internațional GAUDEAMUS [Corola-blog/BlogPost/93385_a_94677]
-
spre Soarele Dreptății, spre Răsăritul cel de Sus, Care este Iisus Hristos. Oare nu este cutremurător ceea ce spune un teolog și un slujitor al altarului, care și-a asumat suferința și moartea ca pe o curățire și o înviere (căci finalitatea vieții umane nu este moartea, ci învierea)? Și nu vreau ca cititorul de bună credință să treacă fără atenție peste unele cuvinte rămase de la Părintele Calciu, ce se arată a fi adevărate file de Filocalie și Patristică - și asta pentru că
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
-OGLINDA NEVĂZUTĂ, volum de poezii semnat Marian Haiducu- Ed.Destine - 1992 . Este, de fapt, volumul depus, în manuscris, la o cunoscută editură, în anul1971 și retras, 3 ani, mai târziu, după ce fusese cuprins în două planuri editoriale succesive, dar fără finalitatea tipăririi; te înlăturau, în ultimul moment, *prioritățile*. -CÂNTEC DIN VREMEA ECLIPSEI, poezii - Ed.Destine - 1999 -OCHIUL ZIMBRULUI, poezii - Ed.Tempus DR - 2005 -DIVINA MUZICĂ DE URAGAN, poezii - Ed.Tempus DR - 2008 -FAGURI SĂLBATICI, poezii - Ed.SemnE - 2009 -ELEGANȚII ATOMI AI
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
creștină între tradiția autentică a valorilor perene și modernitatea consumistă a gândirii trecătoare - Provocări și perspective... » 03 - 04 Noiembrie 2015, am participat la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Craiova, la Conferința Internațională cu tema: “Educația religioasă - valori, exigențe, finalități” sub egida: “Paradigma creștină a unei Europe unite”, unde am susținut referatul cu titlul: « Problema existenței orei de religie în școală - o abordare teologică și apologetică... » Activitatea publicistică: În revistele: „Studii Teologice”, „Orizonturi Teologice”, „Revista Teologică”, „Glasul Bisericii”, „Ortodoxia”, „Lumina
BIBLIOGRAFICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383168_a_384497]
-
de a afla ceea ce Îi interesează este condiționată de poziția total non-intervenționistă pe care au adoptat-o. Puteți să mă acuzați de blasfemie, dar atitudinea lor nu diferă cu nimic de aceea postgeneză a Dumnezeului creștin. Ba chiar are o finalitate mai neutră decât a Lui. Cel de Sus l-a azvârlit pe om În lume la supărare, la nervi, blestemându-i și pedepsindu-i astfel pe Adam și pe Eva. Pământenii originari n-au fost animați de resentimente și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În ce ar consta riscul? - Nu vă e clar? Conștientizarea adevărului de către subiecții experimentului ar produce modificări ale comportamentului lor natural, ceea ce ar provoca perturbări majore, care pot merge până la totala denaturare a rezultatelor monitorizării și, ipso facto, la anularea finalității sale. Înțelegeți acum, sper, motivul pentru care Centrul a fost preocupat tot timpul să elimine din memoria oamenilor orice se leagă de acest subiect. Din păcate, așa cum v-am mai spus, nu Întotdeauna cu rezultatele dorite și necesare. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de stăpânire a Pământului, de acum nemairămânându-i altceva de făcut decât să mărșăluiască În triumfală cadență unică spre prosperitate și fericire. Ura!... Trebuie să spun că, de la bun Început, mie teza lui Fukuyama Îmi sunase fals, neconvingător și tendențios. Finalitatea ei nu ținea nici de istorie, nici de speculația Înalt-filozofică, ci de o nițeluș sofisticată, dar deloc subtilă, propagandă politică. Între cartea lui și exegetica postmarxistă, care se iluziona, de asemenea, că găsise cheia de aur a viitorului luminos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acumulative... s-au schimbat raporturile și prioritățile, nu ne mai preocupă „de ce?”, În locul lui stăpânește suveran „cum?”, s-a pierdut firul călăuzitor, rostul, sensul..., uităm mereu că trăim pentru a fi, nicidecum pentru altceva, indiferent ce este acest „altceva”... scopul, finalitatea... da, da... am rătăcit drumul și nu mai e cale de Întoarcere la pur-și-simplul pe care ar fi trebuit să-l moștenim la origini, În locul lui deprinzând vocația perversă a ideii de moștenire... răul relelor vieții și al morții noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a început să-i spună „Niță” și calului lui Samoilă. Când, cu glăsciorul ei striga „Niță”, spre neascunsa jenă a slugilor, apăreau în curte și Samoilă și calul. De jucat, se juca la fel ca toți copiii, cu diferența că finalitatea fiecărui joc trebuia să fie la ea, săparea unei gropi. Cu timpul, gropile ajunseseră un scop în sine și căruțele care intrau sau ieșeau din curtea vel-logofătului Samoilă se hurducau prin hârtoapele tot mai numeroase săpate de inventiva copilă, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
chipurile lor atît de asemănătoare cu niște continente necunoscute, din care oamenii au dispărut, locul lor fiind luat de ceva foarte abstract și Înspăimîntător totodată, cum sînt ideile În stare pură, principiile morale, instinctele În virtualitatea lor eliberate de orice finalitate. Și deodată rînjetul colegului blond Întîlnit deunăzi pe stradă: „Cum, chiar nu știi de ce te-au dat afară În 1945 de la Neuer Weg? Tatăl tău a fost muzicant, ei bine... tot nu Înțelegi? Și mai ești și brunetă“. Am Împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
femei, PÎnă și sfîrșitul ei violent, fără de care destinul rîvnit nu i s-ar fi putut Împlini, i se cuibărise acolo În subsolul memoriei și o trezea noaptea din somn cu insistența unei dorințe nedesăvîrșite care Își cerea dreptul la finalitate. Din clipa În care și-a explicat mecanismul, coșmarul s-a spulberat ca trupul de cărbune al unei mumii pe care o scoți la lumina zilei. Studenta de la germană a rîs ca de o farsă izbutită, cîtă metempsihoză și cîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de orice fărâmă de umanitate? Ce sunt numerele și simbolurile acestea cărora eu, deși le înțeleg sensul și utilitatea, totuși nu le pot prevedea decât un scop necurat? Și de ce presimt că tocmai ele, în mod ciudat, vor avea ca finalitate faptul că vor târî încă o dată popoarele într-o nouă luptă îngrozitoare? Pantofii mei sunt singurii care mai scot vreun sunet în această încăpere pe care sufletul meu o dă în vileag ca fiind a diavolului. Alergând pe acest caroiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
locul în care mergeau. Dar ce gând nesăbuit e acesta și cine își poate închipui că poate face așa ceva fără să plătească cu bunul cel mai de preț? Ce nebun se poate aventura într-o asemenea aventură cu o singură finalitate - neizbăvirea? Eu, se pare, din moment ce mă aflu aici. Treptat, îmi întorc privirea spre acolo unde nimeni nu ar trebui să caute și încremenesc. Mă prefac în statuia a ceea ce cândva nu voi mai fi. Și, ca urmare a primului gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care mă aflu cu aurul luminii, deranjându-mă astfel cumplit. O asemenea întâmplare surprinzătoare nici că-mi puteam imagina, ba chiar mă face să cred încă o dată că am fost predestinat evenimentelor fabuloase, spre nu-mi dau încă seama ce finalitate... Pe măsură ce mă ridic cu greu, cred că realizez ce nu e în regulă sau poate mai degrabă presimt, cu acea vajnică intuiție a mea care m-a putut amăgi cândva cum că aș putea calcula întreg universul. Știu acum. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse inima văzând chipul și privirea, mai ales privirea de neasemuit a îngerului căzut care își întoarse fața spre mine? Nici un cuvânt nu poate descrie incomensurabilitatea finalității acestei intruziuni a mea în povestea lumii... Deodată... ca și cum nici măcar n-aș fi știut ce are să se întâmple... ca și cum n-aș fi fost eu acela care avea de gând să facă asta... ca și cum altcineva ar fi acționat în locul meu... viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
explica acest pronostic, consider că e normal să relatez aici povestea acestui viitor. O întreprindere absurdă, vor zice unii. Atâtea evenimente, atâția indivizi care-i pot inversa cursul! Căci, pe deasupra, dacă fundamentul Istoriei este dobândirea libertății individuale, atunci însăși această finalitate o face imprevizibilă. Pentru edificare, doar câteva exemple: dacă în 1799 generalul Bonaparte nu s-ar fi bucurat de un asemenea ascendent asupra contemporanilor săi, în urma Revoluției franceze ar fi putut rezulta încă de pe atunci o republică parlamentară, permițându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cealaltă vizează smulgerea puterii din mâinile preoților și ale militarilor, pentru a o încredința negustorilor. Sclavii, atât de necesari celor două ordini anterioare, sunt încă pentru multă vreme esențiali pentru funcționarea noii ordini. Idealul iudo-grec consideră că: libertatea este o finalitate, iar respectarea codului moral e o condiție a supraviețuirii; bogăția este un dar al Cerului; sărăcia e o amenințare. Libertatea individuală și Ordinea economică vor fi de acum înainte inseparabile și vor progresa împreună până în zilele noastre. în jurul anului 850
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în cele ce urmează voi introduce câteva concepte noi. Niște actori de avangardă, pe care-i voi numi transumani, vor anima - așa cum o fac deja - întreprinderile relaționale, al căror profit nu va mai fi decât o obligație, și nu o finalitate. Toți transumanii vor fi altruiști, cetățeni ai planetei, nomazi și sedentari în același timp, fiecare va fi egal în drepturi și îndatoriri cu vecinul său, ospitalieri și respectuoși față de lume. Vor contribui cu toții la înființarea unor instituții planetare și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Scopul lor va fi îmbunătățirea soartei lumii, tratând problemele pe care piața nu le va putea rezolva, contrabalansând mondializarea pieței prin cea a democrației. în aceste întreprinderi, profitul nu va fi decât o condiție necesară a supraviețuirii, și nu o finalitate. Partidele politice și sindicatele sunt primele întreprinderi relaționale. Crucea Roșie, Medici fără Frontiere, CARE îChristian Action Research and Education), Greenpeace, WWF îWorld Wildlife Fund) și, mai ales, câteva sute de mii de ONG-uri create în Sud au preluat ștafeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și urbaniștii vor inventa orașe în funcție de necesitățile omului; artiștii îi vor face pe oameni conștienți de faptul că frumusețea lumii merită să fie protejată și dezvoltată. Sistemul bancar va fi dominat de microcredit; întreprinderile relaționale economice îadică având profitul ca finalitate și relația ca produs) vor furniza servicii personale îde sănătate, educație și petrecerea timpului liber), servicii la domiciliu îsupravegherea copiilor mici, asistență pentru persoanele aflate în dificultate). Piețele vor reorienta progresul tehnic spre industriile sănătății, dar mai cu seamă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
capacității acestora de a servi interesul general și de a promova activități relaționale. Rezultatul colectiv al hiperdemocrației: bunul comun, ce are în centru inteligența universală Hiperdemocrația va dezvolta un bun comun, care va crea inteligența colectivă. Bunul comun al umanității, finalitatea colectivă a hiperdemocrației, nu va fi nici grandoarea, nici bogăția, nici chiar fericirea, ci protecția ansamblului elementelor care fac viața posibilă și demnă: clima, aerul, apa, libertatea, democrația, cultura, limbile, cunoștințele etc. Acest bun comun va fi ca o bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
unor legături între inteligențele individuale, necesare pentru a crea ceva nou. în același fel, omenirea creează o inteligență colectivă, universală, distinctă de suma inteligențelor particulare ale ființelor care o compun și distinctă de inteligențele colective ale grupurilor sau ale națiunilor. Finalitatea acestei inteligențe universale nu va fi de ordin utilitar. Ea nu va putea fi cunoscută și va fi gratuită. Se va putea exprima în diferite opere: nenumărate rețele cooperative planetare vor permite constituirea unor corpusuri de cunoștințe și opere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
uitat din nou și Încă o cohortă de secunde a căzut În hăul timpului. — Albastră ca bolta cerească, domnilor. URMAREA Ceea ce a făcut Amory de la Începutul lui septembrie până primăvara târziu a fost atât de lipsit de noimă și de finalitate, Încât parcă nici nu merită consemnat. Firește, i-a părut rău imediat, de tot ceea ce pierduse. Filosofia personală a succesului Îi căzuse În cap ca un duș rece și căuta acum explicații. — Propria-ți indolență, i-a sugerat Alec ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să treacă peste mărunte chestiuni care puteau fi, de altfel, rezolvate uneori cu o mână de soldați. Seamănă teribil cu ceea ce s-a petrecut la noi după ’89. Lumea noastră este aproape identică celei descrise de Ishiguro, probabil că și finalitatea va fi aceeași, deși poporul nostru pare să nu mai aibă vocația respectului față de muncă, dreptate, cinste. Sunt, de câtăva vreme, într-o foarte ciudată stare, mă uit în oglindă și nu pot să nu recunosc că am îmbătrânit teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]