1,160 matches
-
indian s-a lovit de un vultur fiind obligat să aterizeze. 17. Întreaga zi am petrecut-o singur. Spre seară am ieșit pe străzi, printre martorii vii și morți ai uriașei noastre farse existențiale. Jucam din nou un joc cam fioros. Amurgise, cerul se roșea spre apus, defuncții treceau pe lângă mine, degetele unora străluceau, habar n-aveau de jocul nostru. În fața unei farmacii am intuit un zâmbet, ca o strălucire în geamul vitrinei. O siluetă se instalase acolo, de partea cealaltă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prinse sinistre gândiri - În jurul meu corpuri de ceară, Cu hâde și fixe priviri. Și-acea caterincă-fanfară Îmi dete un tremur satanic; În racle de sticlă - princese Oftau, în dantele, mecanic. Și-atunci, am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros, Orașul dormea în tăcere, Flașneta plângea cavernos. Plângea caterinca-fanfară O arie tristă, uitată... Și stam împietrit... și de veacuri, Cetatea părea blesemată. Finis Cadavrul impozant pe catafalcul falnic, Sub gaza de argint visa în vasta gală... Iar sânul ei pierdut
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
gemu, speriat și curios, flăcăul rănit de la Goldana. De îndată, a fost înconjurat strâns de o ceată de medici și de asistenți, cu ochelari sticlind în lumina ferestrelor înalte, înfricoșători în uniformele lor militare, acoperite de albul nu mai puțin fioros al halatelor medicale. Kameraden, Kameraden, încercară ei să comunice cu rănitul, despre care aflaseră, între timp, că nu e german, ci doar un amărăștean dintr-o armată aliată. Cu chiu, cu vai, Iuga a priceput că e grav rănit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să apere neabătut proprietatea socialistă, de sabotajele posibile ale rămășițelor reacționare, întinzându-se, cu un oftat de mulțumire, în cuibul lui verde. Nu se mai clinti, de atunci, din Baisa, stând mereu în preajma Pepenoaicei și salvgardându-i însușirile viitoare, prin fioroase măscări, de avidele râvniri ale copiilor puși pe furat, ca și de poftele cu dimensiuni misterioase ale muierilor gravide. Rezistă mai multe zile asalturilor stomacului, care nu se ralia, câtuși de puțin, sarcinilor trasate de conducerea de partid și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în blocuri scălâmbe și înghesuite, lăsându-și javrele să socializeze în grupuri flămânde și din ce în ce mai numeroase. Adaptarea la mediu înarmă pisicile cu noi mijloace de supraviețuire în fața acestor pericole mortale: cele mai vânjoase feline de rasă dădură naștere la urmași fioroși cu gheare oțelite, în stare, numai arătându-și laba prevăzută de cârlige curbate, să țină orice dulău la respect; alte pisici se grupară specializându-se în obiceiul cârtițelor: aceleași gheare erau folosite la săpatul galeriilor pe sub pământ, ganguri din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lucru. Viețașii noștri de pe Rahova, București Ei, pușcăriașii Președintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, i-ar fi împușcat. Noi, Republica România, îi păstrăm pe viață. Viața lor nu știe nimeni cât durează. Sunt criminali. Nu sunt oameni. Au un omor fioros la activ sau de la două în sus. Dar au patru membre, cap, trup, păr, creier, sânge, sex și își folosesc aceste organe ca și noi. Sunt „trupa Oranj“. Oficial, li se dă o uniformă portocalie. Rareori o poartă. Le spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la proprietate atunci când melcul nu se mai încape pe sine în sine, când pleacă și crede că-i va crește o altă casă pe umeri; melcul, uscat sub o frunză de brusture, visează solzi de nisip. Moartea nu vine val-vârtej, fioroasă, aruncând coasa ca pe buzdugan, ea se apropie cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, prietenoasă, binevoitoare, solidară. Moartea este cel dintâi ajutor în vreme de singurătate. (O casă blestemată este, de fapt, un mormânt.) A primit-o și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi posibil fără vărsare de sânge. Enro râdea. - Un sistem de educație? Zău așa? Ridică din umeri, cinic. - Secoh va fi prea fericit să vă împărtășească planul prevăzut de Templu în ceea ce privește planetele cucerite. Se întoarse cu fața la mareșali, cu o notă fioroasă în glas: - Domnilor, vă cer iertare pentru brutalitatea dezagreabilă a surorii mele. Ea are tendința să uite că puterea ei în calitate de Gorgzin nu se întinde dincolo de sistemul planetelor ai căror comoștenitori suntem amândoi. Ordonând locotenentului Crang să retragă trupele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de fapt copilul se juca în stradă fără mustrări de conștiință cu alți copii fugari ... îi relatez observațiile mele, la care matroana, de când au dato la ziar, cu copiii săi numeroși și cu poze cu tot, a devenit tot mai fioroasă, o adevărată amenințare pentru prestigiul școlii, iar eu am făcut o vizită la domiciliul, să vadă dumnealor că iau problema în serios. Îmi arată un certificat medical cu tratament, dar eu nu-mi pun ochelarii să verific oare pe ce
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
toți. Te rog, vrei să stai cu noi? Arătă spre locul liber de alături pe canapea și se uită la ea. — A, știți, de fapt - — Ar fi încântată, spuse Henry. Leigh abia se abținu să nu-i arunce o privire fioroasă în timp ce luă loc pe canapeaua veche. Ia-ți adio de la coafor, se gândi ea. Adio, Barneys. Mare minune dacă Russell o să mai vreodată vorbească cu ea după dezastrul care o să iasă în seara asta. Henry își drese glasul. — Jesse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o terorizau, se pare. O însoțea până la taxi, se despărțeau greu. Venera venea și pleca și iar venea la domiciliul familiei Cușa, de trei ori pe săptămână. Cu Tavi ar fi fost greu prin tramvaie și troleibuze. Câinele Tavi rămânea fioros și tăcut. Nu arăta nici aversiune, nici cordialitate față de noul vizitator. Despre celălalt Tavi se discuta îndelung. Știți, scumpă doamnă, e o poveste veche. Eram licean, atunci. Domnul Cușa, amic cu fratele meu. De fapt, și cu sora mea... Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fragilul Tavi, bolnavul. Vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele nu mișcă, retras într-o superioara somnolență. Aerul însuși încremenise, înghețat, nu mai aveai timp, parcă, nici să te gândești la câte dejecta, dintr-odată, placida Venera, brusc explodată. Da, da, ipocritul Tavi, fiorosul Tavi! A tot rătăcit, s-a ascuns într-o fundătură. Încerca să râdă, batjocoritor, scutura doar sunete scurte, o tuse lătrată și ea. „Da, da, înțeleg“, încerca profesorul să bâlbâie, dar Venera reteza, cu palma, orice întrerupere. — Pe Tavi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
marginea pădurii. Când au intrat sub umbra ei răcoroasă, prichindelul s-a simțit de parcă a pătruns într-o altă lume, într-o împărăție misterioasă. Bunicul i-a arătat multe minunății ale pădurii și i-a povestit despre urși și mistreți fioroși, despre vulpi viclene, veverițe jucăușe, bursuci morocănoși și arici care știau să fie „spinoși” dar și prietenoși, după cum era și sufletul omului; despre fiecare în parte știa bunicul câte o poveste, iar băiețelului i se părea că bunicul este un
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
le aduceam carnetele cu note falsificate și ne băteau tot timpul, pentru că existam. Așa eram noi și nu puteam fi altfel în lumea care se întindea până la gardul din sârmă ghimpată și de la școală până la foișorul din nord, cu santinela fioroasă sau până la păduricea de salcâmi cu coroanele frânte de Globul lunar. Și, cum vă spuneam, continua Satelitu, ar încăpea vreo două veșnicii și ceva cât ne-am suportat suferința, de parcă am fi avut mai multe vieți și morți deodată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
matematica pură, iar noi bâjbâim prin zoaiele ei. Și Moș Eveniment? întrebă Nilă. Și el! răspunseră lipovenii. Aici știm rezultatul din clipa formulării teoremei. Necunoscutele fac o gălăgie de nedescris, dar sunt închise între paranteze pătrate și acolade, supra radicali fioroși preferând imparțialitatea mai mare sau egal, decât să fie dezgolite de măști. În felul acesta, necunoscutele dispar între circumvoluțiunile timpului pentru a ispiti alți idolatri ai matematicii. Noi ne prefacem că le prelungim existența, când, de fapt, le creăm agonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atenția lor se îndreptă înspre mine. Le simțeam zâmbetele și rânjetele câtorva, în special unul din ele, cel mai pervers din toate. Eram o bucată de carne într-o cușcă de lei, din care unii erau mai blânzi, alții mai fioroși și mai flămânzi. Pe măsură ce simțeam prezența a tot mai mulți dintre ei, îmi dădeam seama că involuntar deveneam parte din ei, iar ei parte din mine. Carnea devenea a leilor, iar leii, a masei de carne. Formam un tot. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la vederea unei stafii, a unui drac sau a unui Înviat din morți. Apoi, același trup a rămas țeapăn și nu a mai putut articula nici o silabă, ochii erau ficși și o paloare cadaverică punea stăpânire Încetul cu Încetul pe fiorosul securist. Când Ștefan s-a Îndreptat către el, acesta a căzut moale pe scaun și incapabil de vreo reacție Își lăsă capul pe masa barului, de spaimă, de neputință ori de abandonare În așteptarea unei sentințe grave. Mortul viu se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
acesta a căzut moale pe scaun și incapabil de vreo reacție Își lăsă capul pe masa barului, de spaimă, de neputință ori de abandonare În așteptarea unei sentințe grave. Mortul viu se Îndreptă hotărât și oarecum panicat către fostul ofițer fioros de altădată, Îl prinse zdravăn de gulerul paltonului cu blană de astrahan, Îl ridică dintr-o singură mișcare, ca pe o cârpă, Îi privi figura de om pierdut care leșinase și Ștefan nu era hotărât ce să facă mai Întâi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
par a fi oameni care preferă mai mult să stea la o cafea sau bere, timp îndelungat la măsuța barului decât la o masă copioasă, solemnă, într-un spațiu închis, eventual bine delimitat de garduri înalte și păzit de câini fioroși, așa cum am văzut adesea în lumea noastră românească. Marți, 21 august: Léguevin-Gimont: 39 km Zgomotul și canicula pe care le simt în Toulouse mă determină să ies cât mai repede posibil din acest oraș. Asta și datorită nopții în care
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ce-am intrat în...N.A.T.O.?! PROSTU-ȘI TAIE SINGUR CREANGA Doamne! Și de te-or alege, Sigur, vei propune-o lege, Ca să nu acceadă mulți Proști ca tine, duri, inculți! COPIL CURAJOS Din ciclul: Copil curajos. Când nechează-i...fioros! Mi-e frică să merg călare! Dacă mă aruncă jos? -Fiule-i...căluț de mare! UNUI DON JUAN EPITAF Femei? A avut...o mie! Niciuna nu l-a ținut! Asta-l ține-o...veșnicie, Are coasă și cuvânt! CUM ARATĂ ȘI
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
udă leoarcă. Picături mari i se scurgeau din mustața pleoștită, peste barba adunată la un loc care mustea și ea de apă. În orice altă situație, figura lui Calistrat ar fi fost comică. Acum însă, moșul părea de-a dreptul fioros. Sper numai să nu te îmbolnăvești! adăugă bătrânul. Nu-ți fă tu griji, îl liniști inspectorul, nu voi păți nimic, sunt obișnuit. N-am timp de bolit acum. Băiete, mâine să te îmbraci și tu ca lumea! La munte, nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o căutătură aprigă. Oștenii se opriră lângă casa cea mai mare din sat, descălecând și lăsând caii să pască. Căpitanul Grigorie încercă poarta din lemn, fiind întâmpinat cu un potop de lătrături: Marș javrelor, strigă el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau deschiderea porții. Nu te opune, căpitane, că te pun îndată la pământ! rosti molcom un bătrân îndoit de șale, încercând să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele? întrebă amenințător oșteanul. Eu sunt starostele. Ați venit să-l cătați
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu se putea ca tocmai viețuitoarele să scape interesului omului. Se spune că, tare demult, în preistorie, aflându-se la vânătoare, un om a fost atacat chiar de fiara pe care voia să o răpună. Era o namilă mare și fioroasă, pe care povestitorul anonim a numit-o urs. Prins în labele puternicului animal, bietul om nu mai știa ce să facă pentru a se desprinde și a împunge fuga. Nu a reușit, însă, decât să bage brațul stâng în gura
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
animal foarte greu și fioros, a răspuns de data asta Trotinel, care se apropiase de Căiță între timp. -De unde știi că este greu și fioros? -Că sunt animale grele, mi-am dat seama după cum au culcat iarba; că sunt fioroase, mi-am putut dat seama după mirosul adânc primit de plantele pe unde au călcat pentru că unele au murit, iar altele au imprimat în structura lor mirosul greu de suportat din cauza căruia abia respiră. -De la ce animale crezi că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
două copite având forma rotundă. Pe umeri răsărea un gât puternic, solzos și o formă bizară de cap dotat cu două ventuze în loc de urechi. În loc de ochi avea două deschizături iar în loc de nas scutura o trompă scurtă pe care scotea sunete fioroase în loc de cuvinte. Toate organele principale erau purtate de un trup solzos care se scălda într-un curcubeu de culori ce deveneau radiante atunci când trebuia să ucidă pe cineva. Atât cât a existat comunitatea, niciunul dintre urieși nu a văzut-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]