1,136 matches
-
negativ pe piață nepublicând cartea cea mai controversată și, evident, cea mai vizibilă a lui Salman Rushdie. Prin urmare, nu mi se pare nimic emfatic, nimic gratuit în această apariție, ci ea se înscrie doar într-un firesc al lucrurilor. Firescul acesta putea fi pus însă sub semnul întrebării, spuneam, de comunitatea islamică. Nu insist asupra acestui aspect, dar n-am cum să mă prefac că nu-l înțeleg. Ce mi s-a părut năucitor a fost comunicatul Bisericii Ortodoxe Române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
despre relația dintre scriitor și personajele sale, Mircea Mihăieș spunea într-un interviu recent din „Suplimentul de cultură“: „Există, cu certitudine, un bovarism înnăscut al scriitorului. El pătrunde în lumea propriilor plăsmuiri, așa cum omul obișnuit pătrunde într-o clădire: cu firescul și iluzia că între ficțiune și realitate nu există nici un prag...“. Romanul Mut, al scriitorului Dan Stanca, prezintă un caz mai aparte al acestei relații care se stabilește între scriitor și personaj, o relație care poate deveni, în anumite momente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
mijloc, ei sunt foarte dornici de prezența fizică a autorului, iar noi avem nevoie de prezența lor regeneratoare. Practic, este un fel de vampirizare reciprocă, fiecare își înfige antena așteptărilor în sângele celuilalt. E greu însă să ne facem naturali, firescul este un lucru foarte greu, toți avem prejudecăți, fiecare are ceva de răzbunat, fiecare are o idee preconcepută. Știți ce ne lipsește nouă? Cred că cel mai mult ne lipsesc oamenii intermediari, naturile dialogale, catalizatoare, care să facă trecerea dinspre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
cealaltă. Adică ceea ce numim animator cultural. Cam așa, un entertainer, niște buni mijlocitori, oameni cum sunt Mircea Dinescu, Stelian Tănase. Și Patapievici, în felul lui, a învățat în timp să coboare din empireul filosofic către o anumită frăgezime, un anumit firesc al prezenței. Mulți dintre cei care vă urmăresc la Pro TV sunt cititori de ocazie, unii poate nu au nici interesul să intre în meandrele lumii literare. Pentru aceștia v-aș întreba: are rost să ne alarmăm de la zi la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
cu adevărat. De degradarea cu nimic cosmetizată. Corp „șunculos“, cu pielea care-i atârnă, cu burta care i se revarsă. Corp care e capabil, și la 60 de ani, să spună ceva despre el. Să nu fugă de el. Apologia firescului corporal, lipsei de reticență și rejectare a oricărui handicap e punctul forte în Jérôme Bel. 4 corpuri goale umplu o scenă. Fiecare scrie deasupra lui un nume. Thomas Edison, Stravinsky Igor - două reprezentări simbolic recognoscibile: lumină și muzică, constante în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos cu firescul aparent cu care încheiem și noi această dificilă frază. Vrând să-și repare greșeala, Iovănuț își îndreptă frumoșii lui ochi spre Despina și spuse încet cu blândețe: Episodul 90 TATONĂRI — Dacă eu, preabună jupâniță, nepoftit de nimeni, ci numai dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de la etajul întâi se afla la postul de veghe. Părea o statuetă așa cum stătea în cadrul ferestrei, fără să miște sau să clipească. Desigur, îi era greu să înțeleagă ce se petrecea în apartamentul de deasupra ei. Era ceva care depășea firescul. Îi urmări cum se apropie amândoi de mașină, cum se instalează tăcuți pe banchetă. Bărbatul porni motorul. Privea cu încăpățânare înainte. La stop bătea nervos darabana cu degetele pe volan. Era grav, solemn, părea nedormit. Lângă el Carmina zăcea împietrită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a rupt (care se aude în toate piesele sale), spaima de gol, de viețuirea fără noimă, de adâncirea în prostie a oamenilor. Pentru Cehov, ,,sfânta sfinților" era viața. Nu murdarită, nu tăvălită în minciună și în stupida amăgire. Viața și firescul ei, trăită frumos, cu vocație, cu intensitate, altruist, generos, luată în stăpânire cu răspundere și pricepere, asta își dorea. Nepriceperea oamenilor de a-și trăi viața îl revoltă pe Cehov, dar el însuși este atât de ros de îndoieli. Mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Alioșa Karamazov.) Cât despre "patimile", "zbuciumul sufletesc" al lui Dimitrie, întîi că nu am simțit în comportarea lui cine știe ce patimi; faptul că era pornit împotriva tatălui său, că nu-i dădea niște ruble, mi se părea cât se poate de firesc... N-am înțeles de ce Ivan vroise să-și omoare tatăl prin Smerdiacov și nici de ce Smerdiacov acceptă sugestia... Cele trei mii de ruble puteau justifica un paricid? Căci Feodor Pavlovici Karamazov era tatăl său, conceput cu o neroadă a orașului
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în pielea goală plus un prosop prin salonul plin de vizitatori, dat cu cremă și chiar adormit (asta a fost minunat), jucat darts în rochie spectaculoasă & periculoasă de mătase verde (păcat, mare păcat că nu s-a dus mai departe „firescul“ situației și nu s-a aruncat cu săgeți pe deasupra capetelor celor de față, spre exemplu), s-au mâncat brânză, roșii, căpșuni. Este limpede că atât cât a fost până acum nu e suficient. Așteptările, dorința de emoție & excitement a vizitatorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
numai că nu s-a veștejit deja, dar m-a condus, prin filele unui eseu pe care cine știe în ce mod l-aș fi gustat altfel, pe căi tot mai întortocheate, la capătul cărora a fost anihilat, pentru mine, firescul unui act simplu, de care se bucură restul omenirii: așezatul pe veceu. Și aici, ca întotdeauna, firescul, imediatul este dat de imersarea totală în act, în lipsa oricărei dedublări a conștiinței. Henrich Steffens povestea că Fichte obișnuia să dea tot timpul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cine știe în ce mod l-aș fi gustat altfel, pe căi tot mai întortocheate, la capătul cărora a fost anihilat, pentru mine, firescul unui act simplu, de care se bucură restul omenirii: așezatul pe veceu. Și aici, ca întotdeauna, firescul, imediatul este dat de imersarea totală în act, în lipsa oricărei dedublări a conștiinței. Henrich Steffens povestea că Fichte obișnuia să dea tot timpul studenților săi următorul exemplu pentru a clarifica natura acelei intuiții intelectuale prin care eul se poate cunoaște
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
s-a părut că descopăr aici argumente în sprijinul propriilor avânturi discursive. Farmecul veceului tradițional, situat la depărtare de casă, în grădină, este dat de faptul că, prin amplasament, prin materialele folosite, prin penumbră și liniște, repune datul fiziologic în firescul naturii, acolo unde corporalitatea este trăită nemediat, eliberată de reflectarea în oglinda conștiinței. Mai mult decât atât, spațiul pe care imaginarul european îl circumscrie unei arii a sordidului, a murdarului prin excelență este înscris de japonez în tiparul unei estetici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care regretă atari lucruri” “ În privința schimburilor de cuvinte pe care le aveți cu mine, cred că amândoi suntem primii, fiecare-n felul lui, firește. Despre celelalte cazuri, nu pot să mă pronunț” “Caustic și ironic. Nu ieșiți cu nimic din firescul dumneavoastră. Dar, să lăsăm vorbele fără sens! Mă mâhnește faptul că, deși colaborăm de-atâta vreme, n-am reușit să ne cunoaștem, să ne înțelegem mai bine. Pentru că și noi, profesorii, suntem oameni, cu calitățile și defectele noastre, cu bucuriile
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să fiu lângă ei. De altfel, cu câțiva am păstrat o vie corespondență, dar niciunul din ei n-a scris un rând despre ceea ce spuneți dumneavoastră. Din exces de modestie, oare?” “Poate. Sau mai degrabă, din convingerea că intra în firescul lucrurilor tot ce s-a întâmplat” “Și, chiar n-au fost nici un fel de probleme cu ei?” “Cu tinerii, nu. Probleme însă, au fost.” “Nu vă-nțeleg, ce vreți să spuneți?” “Că, din păcate, reprezentanții liceului dumneavoastră...” “Păi, parcă ziceați
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ecourile lumii de afară, până și-a amintit că aceleași sunte le mai auzise și acasă și, prin urmare, răsunau în mintea lui și nici măcar nu erau adevărate, ci înaintarea înceată și sigură a liniștii cu care trebuia să suporte firescul. Probabil era trist, dar nu disperat. Probabil se simțea singur, dar îi rămăsese credința. A rămas cu mâna lipită de buzunarul hainei, privind-o, până a început să se strângă lumea. Atunci s-a retras într-o parte. Oameni știuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din Furtuna lui Shakespeare. Depozit de marionete, de felurite accesorii, de zgomote și de lumini servind la „fabricarea” fantomelor, ea reprezintă în același timp spațiul revelării a ceva ce depășește capacitățile percepției obișnuite, a ceva ce se află dincolo de limitele firescului și ale vizibilului. Un spațiu pus cu generozitate la dispoziția „locuitorilor non-umani ai pământului”, a „duhurilor firii”, a „invizibililor”. Un spațiu situat departe de îngrădirile cotidianului, un teritoriu unde, ca și în insula lui Prospero, sufletul, lăcaș al tuturor minunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
unde se joacă această piesă se află într-un cimitir, că afară e noapte și că, undeva, cineva dezgroapă probabil un mort pentru a-l îngropa în altă parte. Astfel, în plină atmosferă gravă, solemnă impusă de vecinătatea morților, familiaritatea, firescul, naturalul trebuie neapărat păstrate, după cum trebuie păstrată și incertitudinea: oare dialogul dintre bărbatul mort și femeia vie ține de joc sau de realitate? În final, Genet va înscrie scena - și teatrul, în ansamblul său - într-un spațiu în care morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
săptămână petrecută În mănăstire. Iar cum unele au fost citite la lumânare sau la lumina lanternei... 1 Decembrie 2012 Zi la fel de Încărcată, cu poticneli și cu noi ipostaze În care am fost pus, dar până la urmă totul va intra În firescul lucrurilor și sunt sigur că, ajutat de Harul Duhului Sfânt, voi putea să evoluez și, sper, cu voia Domnului, să ajung la mântuire, ținta fiecărui creștin. Dumnezeu este iubire (I Ioan 4,8) și trag nădejdea că mă va iubi
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
consfătuiri cu ceilalți coordonatori și cu prieteni cărturari am optat pentru ultima soluție, dând în notele de subsol explicațiile necesare și trecând la indicele tematic ambele variante, „arcă” și „chivot”. Soluția mi-a fost impusă de expresia, intrată deja în firescul limbii române, „arca lui Noe”. Noutatea constă în faptul că am introdus această expresie „banală”, modernă în limbajul biblic, unde ea nu exista până acum. E un fleac, dar un fleac care arată perfect „filozofia” noastră de lucru. Pentru noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Evei Matei (Dorotheea Petre al cărei debut îl puteți vedea în Ryna, a făcut un rol de excepție, pentru care a primit Premiul de interpretare feminină Un Certain Regarde Cannes 2006) ex-utecistă, dar, și a fratelui ei Lalalilu, pionier, are firescul celor care se întîmplă în jur și fascinul care decurge din descoperirea miracolului în banalul cotidian investit inițiatic. O fată este îndrăgostită de fiul unui securist, dar, după ce este mutată din motive disciplinare la o școală profesională și face cunoștință
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
-mi plăsmuiri trăsături de care nu eram conștient. Presupun că un lucru asemănător s-a petrecut cu Chandler. Există, cu certitudine, un bovarism înnăscut al scriitorului. El pătrunde în lumea propriilor plăsmuiri așa cum omul obișnuit pătrunde într-o clădire: cu firescul și iluzia că între ficțiune și realitate nu există nici un prag... Chandler obișnuia să trăiască „prin procură“: în tinerețe, refugiindu-se în alcool, apoi dedicându-se îngrijirii soției sale, Cissy, iar finalmente, operând o decisivă, continuă transfuzie de energie între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
o secundă. Mă așteptam la cele mai tăioase priviri demne de un nouvenit, la câteva răfuieli de grup. Eram ca un moșneag care așteaptă mila și compasiunea celorlalți chiar dacă puțin necesare; dincolo de ele, este același, iar existența lui își urmează firescul sau nefirescul lucrurilor. Din cabinetul doctorului a ieșit asistenta însoțită de alte două femei îmbrăcate în alb. A scos o cheie din buzunar și a descuiat ușa eliberând sufletele celor în așteptare. Când am văzut-o purtând în mână cheia
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
produce spectacol pînă la harul artistic. Nourul translucid al talentului lor aco peră restul. În anturajul meu, se arată Însă auroral și altfel de prezențe. Resimt de Îndată emisiile Înviorătoare ale frumuseții. Unei asemenea femei nu numai că-i coboară firescul În gesturi, În expresie În genere, ci construiește, prin ocurența sa, Însăși naturalețea relaționării la alt eu. E greu să mă Înșel În privința frumuseții ei, o poartă către mine un fluid insinuant, continuu, o susține atitudinea degajată, exercițiul ei Îndelungat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mare“. De fapt, nu lipsește. O găsim în următoarea variantă: „Iubirea este nemuritoare.“ Pret ´ iozitate Pe genericul unor filme americane se precizează cine anume a compus dialogurile. Dialogurile, nu întregul scenariu. Există, cu alte cuvinte, specialiști în dialoguri, care asigură firescul replicilor. De un asemenea specialist ar fi avut nevoie Marius Olaru, autorul romanului Iarna tropicală (Limes, Cluj, 2005). În acest roman, aproape toate dialogurile sunt artificiale, iar unele chiar te fac să zâmbești prin flagranta lor lipsă de naturalețe. Iată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]