979 matches
-
către centru formațiunii. După îndepărtarea cheagurilor se constată prezența unui strat extern neregulat, uneori cu plăci calcare, ce constituie de fapt peretele anevrismului. Creșterea progresivă și continuă a anevrismului determină fenomene de inflamație cronică și compresiune care explică simptomatologia clinică. Fiziopatologie: Sângele pătrunde în anevrism la fiecare sistolă și iese în diastolă, ceea ce explică simptomatologia clinică: pulsațiile, expansiunea și suflul. Pătrunderea sângelui în punga anevrismală menține o presiune ridicată egală cu cea din arteră. Ca urmare, se produce o creștere continuă
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
se deschid cele patru capete vasculare; c. anevrisme complexe, în cavitatea cărora se deschid numeroase vase. Anatomic, în aceste tipuri de anevrisme lipsesc cheagurile iar punga anevrismală este redusă de volum. Există în jurul formațiunii o rețea vasculară anastomotică, foarte bogată. Fiziopatologia: Manifestările fiziopatologice ale anevrismului arterio-venos sunt dominate de scurtcircuitul sistemului vascular (fig.12.13) ca urmare a comunicării între venă și arteră, cu consecințe hemodinamice importante. Într-adevăr o parte din sângele arterial este aspirat de venă și derivat către
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
arterio-venoasă post-traumatică poate deveni manifestă imediat după accident, în condițiile unor plăgi laterale simultane, vecine sau tardiv după un interval de timp variabil, ca urmare a lărgirii și organizării progresive a comunicării arterio-venoase. Simptomele clinice sunt polimorfe și explicate de fiziopatologie. Ceea ce domină sunt semnele locale: trilul și suflul sistolic. Trilul este un freamăt care se percepe atât palpatoriu cât și auditiv. A fost comparat cu zgomotul produs de o pisică care toarce sau cu zumzetul de albine. Este un zgomot
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
85% din pacienții cu T2DM (25). Date epidemiologice au arătat că atât obezitatea cât și T2DM au o prevalență mai mare în țările dezvoltate comparativ cu cele cu un nivel socio-economic scăzut, sugerând rolul alimentației și stilului de viață în fiziopatologia celor două boli. Rezultate recente (33) indică o importanță specială a cantității de grăsimi saturate din dietă, supraalimentarea cu aceste principii nutritive conducând la insulinorezistență și dislipidemie. Astfel, prevalența T2DM se corelează pozitiv cu aportul energetic derivat din acizii grași
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
pupile mici dar reactive. Tratament și prognostic: Din pacienții cu hemoragie cerebrală mare, aproape două treimi decedează. Îndepărtarea neurochirurgicală a cheagului are rareori succes în salvarea vieții. Important în stadiul acut este controlul presiunii intracraniene și susținerea funcțiilor vitale. 8. Fiziopatologia bolii cerebrovasculare ischemice la pacienții cu diabet zaharat Ischemia cerebrală presupune două procese patologice majore: afectarea aportului de oxigen și glucoză, consecutiv ocluziei vasculare și tulburările în metabolismul celular, urmare a colapsului proceselor producătoare de energie și dezintegrării membranei celulare
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
pacienții cu HDC complicată cu hipertensiune pulmonară se produce alterarea structurală a vaselor pulmonare cu modificări ale adventicei prin creșterea presiunii transvasculare [80, 108, 125] (fig. 8.25 a, b*). Studii experimentale au arătat că deficiența de surfactant contribuie la fiziopatologia HDC. Examenele imunohistochimice și morfometrice au depistat asocierea cu imaturitatea sistemului surfactant și întârzierea în maturarea funcțională a celulelor de tip II alveolar, jucând un rol în insuficiența respiratorie postnatală la acei nou-născuți cu HDC [7]. DIAGNOSTIC Diagnostic clinic La
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
hemidiafragmului stâng cu pahipleurită latero-bazală;la controlul efectuat la 1 an de la operație s-au prezentat 4 copii, din care numai unul prezenta asecensionarea ușoară a hemidiafragmului stâng, cu mobilitate redusă. Un studiu efectuat în anul 2002 de către Departamentul de Fiziopatologie Respiratorie de la Institutul de Pneumologie „M. Nasta” București și Clinica de Chirurgie Pediatrică de la Spitalul Clinic de Copii „M. S. Curie” București (dr. Nicoleta Bîscă, dr. Roxana Nemeș, prof. dr. A. Pesamosca, prof. dr. S. Ionescu) a urmărit existența acestor
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
SUA, Italia, Belgia, Polonia etc. A adus contribuții științifice remarcabile în: tehnici originale în chirurgia reconstructivă ORL; contribuții la problema mucocelului, a precancerului și cancerului în ORL, a fistulelor temporale și sinuso-bazilare; elucidarea unor mecanisme ale fracturii lanțului osicular, ale fiziopatologiei zgomotului și surdității profesionale, ale factorului virotic în hipoacuzie; cercetări clinice și paraclinice în audiologie și fonologie. Mereu preocupat de dotarea Clinicii pe care o conducea, a inițiat sau a participat la conceperea unor aparate de diagnostic și protezare, obținând
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
scris în detaliu instrucțiuni pentru folosirea lor. Contemporanul său Aetius din Capadokia (Anatolia centrală), a stat în Egipt, s-a instalat la Roma și a descris numeroase afecțiuni, fiind considerat „prinț al artei medicale“. Descrie detaliat sindromul, abordează probleme de fiziopatologie, profilaxie, neurologie, cardiologie, psihiatrie, hepatologie, fiziologie. Discipol, creator din școala hippocratică, Aetius, ca și Galen sunt la confluența dintre medicina hippocratică și cea modernă, iar cele mai multe din rezultatele sale sunt grupate în două mari tratate medicale. Strălucirea medicinei romane (latine
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe cadavre și nu experimentau. Nu făceau distincția între nervi, vase sanguine, mușchi, tendoane etc. Nu cunoșteau circulația sanguină și credeau ca Aristotel, că măduva spinării și creierul au aceeași substanță. Cunoștințele de medicină veterinară erau raportate la om, la fiziopatologia umană. Fiziologia organelor sexuale era mai cunoscută. În perioada mai târzie, elenă (alexandrină), medicii evrei făceau amputații după ce-l adormeau pe bolnav dându-i o băutură specială. Se practică venesecția, se recomandă spălarea frecventă a ochilor expuși la vânturile cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
metodă a cunoașterii prin demonstrații directe, analitică până la cele mai mici detalii, sprijinită pe observație și intuiție, pe muncă și clarviziune. Vesal e considerat un real reformator al cunoașterii anatomice, un corifeu al anatomiei moderne, deschizător de drum în fiziologie, fiziopatologie. Alți medici vestiți îl vor completa, în sec. XVII. În Renașterea pasionată de anatomie, au strălucit și alte nume: Fallope, profesor Padova, supranumit Esculap al timpului său. El unește cunoașterea anatomică cu chirurgia. A fost un medic complex, specializat în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ex ovo“ reformulat de biologia modernă în: „Omne vivum ex vivo“ (Orice viață provine din viață) și care constituie începutul embriologiei. Pentru Harvey, numai cunoașterea anatomiei normale poate înlesni cunoașterea anatomiei patologice precum și adevărul că de la fiziologie se ajunge la fiziopatologie. Cu tot numărul impresionant al detractorilor, răspândiți pe continent, cel al partizanilor lui Harvey crește de la o zi la alta, între ei afirmându-se și Descartes și naturalistul danez Arnisoeus, autor al: Experimenta nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
raționamentul medical tendința de a apropia în mod sistematic simtomele bolii de leziunile care le provoacă. Asistăm în această etapă la aprofundarea studiilor medicale de la anatomia patologică a sec. XVIII la histopatologie iar de la fiziologie la apatiția unui nou domeniu fiziopatologia. Astfel încât acum se conturează cercetarea etiologică în medicină care se sprijină pe cele două mari discipline noi și complementare histopatologia și fiziopatologia. Ancheta asupra cauzelor bolilor s-a continuat apoi și pe calea microbiologiei, fecundă mult timp și ale cărei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
studiilor medicale de la anatomia patologică a sec. XVIII la histopatologie iar de la fiziologie la apatiția unui nou domeniu fiziopatologia. Astfel încât acum se conturează cercetarea etiologică în medicină care se sprijină pe cele două mari discipline noi și complementare histopatologia și fiziopatologia. Ancheta asupra cauzelor bolilor s-a continuat apoi și pe calea microbiologiei, fecundă mult timp și ale cărei baze și dezvoltare inițială are loc tot în sec. XIX. Progresul științelor, culturii, al medicinei duce la independența lor. Dezvoltarea științelor ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de fiziologie în New York, predă și la Dublin și Glasgow până în 1861, lucrând apoi în spitalul de epileptici și paralitici din Londra. își îmbogățește experiența de profesor, practician și cercetător, situându-se definitiv în Franța, ajunsă patria medicinei moderne. Aprofundează fiziopatologia nervoasă, publicând lucrări despre nervii vasomotori, sistemul vago-simpatic, asupra dinamicii constricțiilor și dilatării vaselor periferice, completându-l pe Cl. Bernard. Se afirmă ca specialist în studiul măduvei coloanei vertebrale, stabilind un sindrom care-i poartă numele (1855). Mai studiază șocul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
față de opera lui Virchow. Virchow ajuns profesor de histologie dă explicația inflamațiilor, precum flebita, considerându le ca îmbolnăviri ale țesuturilor respective și nu cauzate de obstrucțiile din vene. El insistă asupra obiectivității experiențelor anatomo- clinice prin care se ajunge la fiziopatologie. În institutul său de patologie din Spitalul Carității din Berlin, Virchow confruntă teorii, se interesează de epidemia de tifos din Siberia, de holeră, de trichinoză. Scoate o revistă de anatomie patologică și face cunoscută teoria sa celulară. După concepția sa
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe Recklinghausen, Julius Cohnheim, Paul Ehrlich. Virchow prezintă în numeroase ocazii științifice structuri celulare afectate. Anatomopatologia modifică și concepția clinică. Dermatologul francez Ernest Besnier (1831 - 1909) face și el prelevări de celule bolnave și lansează biopsia ca practică opusă necropsiei. Fiziopatologia microscopică va lua o amploare nebănuită în sec. XX. Ca politician Virchow recomandă medicilor să se implice în viața politică a cetății, în viața socială, iar ca arheolog și istoric, îl ajută pe Schliemann la descoperirea Troiei. Pasionat pentru antropologie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
terapeuților, explicația anatomică dublându-se de cea biochimică și metabolică. Excesele și minusurile de funcții hormonale sunt luate în calculul diagnosticării maladiilor. Endocrinologia clinică luminează și completează patologia și etiologia, deschizând noi orizonturi integrării învățământului medical cu cercetarea și clinica. Fiziopatologia endocrină clarifică rolul sistemului nervos ca organ integrativ. Cibernetica, această cerebralizare a mașinilor, a complicatelor aparate medicale, participă activ la endocrinologia viitorului. Să nu uităm că epifiza și timusul, două organe glandulare fără canale excretoare își ascund încă rolul și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lumii și al adevăratei științe și culturi, un ilustrator prin exemplu personal al unității gând-cuvânt-faptă. La toți marii medici ai sec. XX, fie străini, fie români se observă tendința plurispecializării, mai ales în cazul fiziologiei. Cercetările lor se extind spre fiziopatologie, chimie fiziologică, microbiologie, endocrinologie etc. La începutul sec. XX se dezvoltă și electrofiziologia. Concomitent cu cercetările europene în această ramură se înscrie și creatorul de școală I. Athanasiu (1868 - 1926), studiind cu ajutorul galvanometrului cu coardă (W. Einthoven), electrocardiograma umană ajungând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
importante contribuții în construirea clinicilor din cadrul Spitalului Sf. Spiridon și la afirmarea învățământului medical ieșean. Cercetări în fiziologia nutriției fac la București N. Paulescu și la Iași J. Nițulescu, cercetător și al acțiunii patogene a dezechilibrelor metabolice. Acesta a dezvoltat fiziopatologia ieșeană denumită inițial patologie generală. Colaborator al lui C. V. McCollum beneficiar al unei burse Rockfeller abordează cercetarea pelagrei și al metabolismului nutriției. După 1933 Gr. Benetato, G. Moruzzi aprofundează cercetările în fiziologia sistemului nervos central ca și D. Danielopolu, N.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
catedră de I. șumuleanu. * * * în secolul XX medicina românească se afirmă în toate ramurile sincronizându-se calitativ și cooperant cu medicina modernă mondială. Dezvoltarea clinicilor medicale se datorează modernizării laboratoarelor, care capătă o importanță deosebită, precum și orientării medicinii clinice spre fiziopatologie, anatomie patologică și biochimie, direcție consolidată de Emanoil Riegler și Constantin Bacaloglu la Iași, de Anibal Teohari, Daniel Danielopolu și N. Gh. Lupu la București și de Iuliu Hațieganu la Cluj. Disciplinele evoluează și se ramifică prin aprofundarea cercetărilor. Gheorghe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
domeniu au adus Ion Enescu, C. C. Dimitriu, Ion Nanu Muscel, G. Băltăceanu, creatori de școală în centrele universitare ale țării. Daniel Danielopolu (1884 - 1955), personalitate remarcabilă în constelația clinicienilor români a avut contribuții originale în dezvoltarea clinicii prin sinteza dintre fiziopatologie, terapeutică și farmacodinamie. Prin studiile sale relevă circuite cu reacție pozitivă și/sau negativă cu ilustrări în dinamica sistemului nervos, preferent vegetativ, în sistemul neuroendocrin și în sistemul imunologic. în 1932 publică, la Paris, teoria cercului reflex, prin care explică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
patogenă a mediilor fizic și social. Din școala clinică a lui Danielopolu se disting C. C. Dimitriu, B. Theodorescu, I. Bruckner ș.a. N. Gh. Lupu (1884 - 1966), elev al lui D. Danielopolu și I. Cantacuzino, având o pregătire complexă de bacteriologie, fiziopatologie, imunologie și anatomie patologică se consacră în clinică studiilor de hematologie și morfofiziopatologie renală și hepatică. Este promotor al medicinii preventive și al viziunii integraliste a corpului uman, evitând abordarea cu prioritate a unui singur domeniu de cercetare în clinică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
solidă pregătire în „chimia medicală“, denumire dată la începutul secolului biochimiei. Având o gândire fiziopatologică la patul bolnavului publică Rolul diagnosticului funcțional în medicină lucrare care demonstrează viziunea sa etiopatogenică în interpretarea bolilor. El a orientat medicina clinică ieșeană spre fiziopatologie și biochimie. Pe aceeași linie de interpretare merge și Constantin Bacaloglu (1871 - 1942) care conduce între 1905 - 1924 la Iași, clinicile de patologie internă și clinică medicală. Format la Paris, convins de concepția anatomo-clinică a școlii franceze, specializat în laboratorul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ani, conform unui studiu din 2013 (5). De asemenea, există o tendință crescută la TVP la pacientul vârstnic, care debutează în jurul vârstei de 60 de ani și implică 20% dintre subiecții cu vârsta de 85 de ani (6). 32.2. Fiziopatologia Multiple mecanisme fiziopatologice contribuie la creșterea incidenței emboliei pulmonare la vârstnici. Mecanismele pot fi explicate prin modificările legate de vârstă asupra sistemului vascular, a coagulării și fibrinolizei, incluzând un status hipercoagulant și fibrinoliza inadecvată la nivelul peretelui vascular (7). Cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91949_a_92444]