3,170 matches
-
a-i lăsa să iasă, apoi se închide și arhanghelul continuă să-și rotească paloșul. ACTUL II O căsuță modestă din lemn și chirpici. În ea, patru persoane: Adam și Eva, mult schimbați, împreună cu fiii lor Cain și Abel, doi flăcăi chipeși și zdraveni. Scena 1 - În faptul zilei Adam: (cu însuflețire) De nopți și nopți îmi dă târcoale un vis profund și insistent: (adresându-se cu deosebire Evei) Întâi doar eu, apoi cu tine mă văd în al meu element
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
ordine: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Primăvara era foarte îndrăgită de oameni. Odată cu venirea ei, păsările se întorceau din țările calde, animalele și plantele reveneau la viață cu bucurie, poienile pădurii și pomii din livezi se umpleau de flori. Trei flăcăi o însoțeau pe această fecioară minunată. Primul era „Încolțitorul”, adică luna Martie, venea apoi „Prier”, sau Aprilie, și „Florar”, luna Mai, când înfloresc și lăcrămioarele. Cum începeau să dea în pârg cireșele, cobora cealaltă domniță, Vara, care aducea căldură și
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359417_a_360746]
-
Tot mă-ntreabă mama”, „Sus la munte”, „Un cântec de jale.” „Stau o zi într-o livadă” (Stau nazu tu livadi) este un cântec vechi de dragoste. O fată stă într-o livadă și spală rufele. Pe lângă ea trece un flăcău care o vede, o salută „Buna ziua, frumoaso, n-am văzut niciodată o fată așa de sveltă” și își continuă drumul. Ea se gândește în sinea ei ce-a vrut el să spună prin aceste frumoase cuvinte și zice „Iar
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
nou chipul suferinței și trece prin lume întrebând din priviri aproape nimeni nu o ia în seamă ajunge noaptea acasă plângând pentru lume plângând pentru ea poezia La nașterea fiului lor mama a implorat ursitoarele să aibă parte de un flăcău chipeș care să trăiască ani mulți și să cunoască ceea ce ei îi rămăsese străin în viață - fericirea Tatăl în schimb își dorea un copil voinic înalt și spătos bun ca pâinea lui Dumnezeu Ursitoarele însă l-au menit să sufere
CHIPUL SUFERINŢEI de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360640_a_361969]
-
el, tânărul de atunci, îl luară gândurile. Un vânticel domol se porni, semn de avertizare că toamna se apropie. Frunzele fagului începură să foșnească trezindu-i în suflet cu zumzetul lor, poveștile despre Iele auzite în copilărie. - Nașă! ...când era flăcău, nașu’ Gheorghe poate a auzit și le-a văzut vreodată pe „Ale Frumoase”? ...își dădu cu părerea băiatul ca să-l scuze pe bărbatul neputincios și s-o consoleze pe femeia care l-a suportat de-atâta vreme să-i fie
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
dimineața. Nu voia să piardă un ajutor de ciurdar așa de ușor. Moș Lică găsise un băiat din oraș care îi păzea oile, și acesta avea să-l ajute pe Grapă la strânsul ciurdei dimineața. Cine era totuși Lican? Acest flăcău bine legat la trup și frumușel pe deasupra, se trăgea dintr-o familie cu mulți frați, crescuți fără mamă, care se pare murise în timpul războiului. Lican era foarte muncitor și ascultător pe unde lucra. Iar printre flăcăii din sat era respectat
BELDIE ŞI SERILE DE IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360170_a_361499]
-
era totuși Lican? Acest flăcău bine legat la trup și frumușel pe deasupra, se trăgea dintr-o familie cu mulți frați, crescuți fără mamă, care se pare murise în timpul războiului. Lican era foarte muncitor și ascultător pe unde lucra. Iar printre flăcăii din sat era respectat, fiindcă avea o voce frumoasă și încânta ascultătorii cu cântecele sale mereu noi. Și oamenii în vârstă ai satului îl respectau pe Lican, apreciindu-i comportamentul cavaleresc față de toată lumea. Referință Bibliografică: Beldie și serile de iarmaroc
BELDIE ŞI SERILE DE IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360170_a_361499]
-
luna și cu stelele și cu luceafărul în capul meu, în valea Bucovului cântau brotăceii, un adevărat concert în luncă, undeva prin vecini la o casă părăsită cânta o cucuvea care mă speria de câte ori o auzeam, iar pe ulițele satului flăcăii cântau doine din fluier sau din gură. Deși eram obosit de alergătura de peste zi, adormeam greu. Gândurile mele fugeau aiurea, explorând cerul cu minunățiile lui sau viața de noapte a naturii care parcă se deschidea misterelor... Într-un târziu am
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
povești cu prietenul său. Poate unii se întrebau: cum poate fi prieten un medic cu un cioban? Iaca așa. Se cunoșteau de aproape cincizeci de ani. Erau din sate apropiate și se întâlneau pe la horele ce se organizau, ba de flăcăii dintr-un sat, ba de altul și pe atunci nu era doctor, ci un simplu fiu de muntean care își cosea fâneața sau își cultiva puținul pământ deținut printre dealuri sau coline. Războiul i-a adus iar împreună. Când rușii
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
-mă, mi-e frică! Ești grăbit ca un țângău!?... Chiar nu vezi că-s mititică?!... Și mi-e groază!... de-o fi rău? Hai, fii bun!... că eu renunț... O fereastră se deschide, Și s-aude, scurt, un “ scârț !” Un flăcău abia se-abține Să nu râdă când aude: - Hai, iubitule... și stoarce Strugurii... Nu-ți ajunge? Dragostea, ce mult îți place! Prostu-i obligat să joace Cum îi cântă ea din cioc: Strugurii începe-ai stoarce, Ca un bleg țopăie-n
C I O C Ă N I T O A R E A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359983_a_361312]
-
șarm înodat de circuit închis. Andreea Raicu - sex appeal tocit de târși în pădiniș Băsescuța - tupeistă de poză-n pleaznă. Plugăreasa - parașută de avarie, cu țâțr resuscitate. Ana Lesko - armă cu cătarea sub hipogastru smotocit. Izrael - hoașcă cu saț de flăcău. Trigemenele - trufandale de harem, mănâncă tărâță ca să-I zici coniță. Ioan MUȚIU Referință Bibliografică: Bunghială de VIP-uri în Tabaci ! (I) de Ioan MUȚIU / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 290, Anul I, 17 octombrie 2011. Drepturi
BUNGHIALĂ DE VIP-URI ÎN TABACI ! (I) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359624_a_360953]
-
să facem. Nu se poate să fim uitații lumii! Cei care vorbiseră îl luară în râs: - Uite că s-a găsit viteazul! - Ia vino, mă, la lumină, să vedem cât de voinic ești! Din întuneric se apropie de foc un flăcău înalt și subțirel, cu față albă și plete negre, cu trăsături delicate, cu ochi mari ca doi tăciuni aprinși, ce scânteiau sub sprâncenele frumos arcuite. Cam subțirel îmbrăcat, cu o traistă pe umăr, iar în mână cu un băț subțire
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
apărat de foc și de fier. Ține de cald în gerul cel mai cumplit și răcoare în arșița cea mai mare. Mărțișor a îmbrăcat cămașa fermecată, impresionat de spusele femeii și uimit de frumoasele cusături și înflorituri de pe cămașă. - Stai, flăcău! mai sări un bătrân. Dacă îmbraci cămașa fermecată, ia și de la mine cizmele astea cu tălpi de fier și pinteni de oțel. Nu te speria, nu sunt grele. Sunt cizme fermecate, poți să mergi cu ele zile și nopți, fără
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
erau produs autohton care nu costa prea mult, mâna de lucru fiind ieftină. Acum magazinele oferă minunate cuie de oțel, nichelate, frumos ambalate, dar produse în străinătate, pe care ai noștri le plătesc cu bani grei. Și mai vin... tot flăcăii care ni le vând sa se amestece în politica internă, dându-ne sfaturi „bune” care să le aducă tot lor foloase. Întotdeauna razboaiele, haosul și dominația au umplut doar buzunarele speculanților. Îmi pun intrebarea, de ce o fi câștigat din nou
MEMORIA PENIŢEI (2) – CINE TRAGE SFORILE? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359110_a_360439]
-
Tonalitati > ERAM FERICIT! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 486 din 30 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului ERAM FERICIT ! La vremea brândușelor autumnale, Ce încântau poieni la Almașul Mare, Ne mijeau în obraji noi tulei, Prefăcându-ne în tinerii flăcăi. Umblam cu simple salopete, Nu prea aveam succes la fete, Eram doar viitorii muncitori, Pentru toți, acei simpli muritori. Pădurea ne era sala de bal, Cu frunze înroșite-n areal, Priveam în jurul nostru sfioși, De tot și toate eram bucuroși
ERAM FERICIT! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359222_a_360551]
-
posturile, îi îndemnau și p cei mici să facă asemenea, se duceau la biserică, noi copiii, ne pregăteam să mergem cu colindețele, cu buhaiul, cu plugușorul de anul nou, cu sorcova de sfântul Vasile în prima zi a anoului an, flăcăii în costume naționale se duceau cu plugul cel mare, intrau în curțile oamenilor, aruncau grâu urându-lke an rodnic, unul din ei recita toată urarea pe care o învățase pe de rost, că-ți era mai mare dragul să stai și
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
un tip de haiduc, în stare să ridice singur căruța de jos și să plece cu ea în spate. Cred că ar fi putut să bea singur o damigeană de vin și pe urmă să se apuce de treabă. Ca flăcău, vorbea și el cu o fată din Bechenești, au pus la cale nunta și s-a dus ginerica să sărute mâna lu' tata socru într-o seară. Avea un cal în stare să mănânce din tava cu jeratec, l-a
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
de alte două la fel de mari dar acestea aveau și șpăngile care luceau în semiîntuneric. Fratele meu ajunsese ditamai flăcăiandrul, se ducea seara în sat, făcea curte la fete și într-una din seri a venit acasă cu Săndică, un alt flăcău, noi eram la masă în bucătărie și aveau un pistol, Walter am auzit, pe care voiau să-l încerce trăgând de-a lungul șanțului. Când mă fac mare, ziceam în mintea mea, fac și eu rost de un pistol ca
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
deoparte pana și megafonul recurgând la pumni. Să le dea Dumnezeu viață lungă. Poate învață ceva. Deși admit amorul liber, cine nu mai poate visează măcar, admir moralitatea sătenilor cu sfiala și timiditatea afișată a fetelor mari cât și a flăcăilor. Morala orășenilor cu sex-ul lor afișat mi se pare mai greu de înghițit. De! Educația acum 80 ani se făcea altfel. Nu exista clasa 0 în care deprinzi purtarea chiloților și a sutienului chiar și sub pijamaua de noapte
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/340273_a_341602]
-
spus slujbașii că n-ai somn și umbli noaptea! - Boierule, mă dor mădularele și le mai dezmorțesc din când în când prin ogradă! - Bine, bine, dar pe ziduri ce cauți? Cum reușești să urci acolo unde și cei mai vânjoși flăcăi se tem să se cațere? Dacă aluneci și cazi? - Sunt crescută în muncă, boierule! Sunt învățată să colind câmpurile ca să-mi dezmorțesc picioarele! - Eu nu te țin închisă. Ești liberă să te plimbi pe unde dorești. Dacă vrei, îți pun
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
așeza pe tron. Ușurarea veni și pe plan psihologic împreună cu un alt set de înjurături. De data asta cu glas tare ceea ce îl alertă pe bodyguardul de la ușă. Un umăr bine proptit aruncă biata ușă în capul președintelui, iar pistolul flăcăului apăru în fața ochilor holbați ai celui mai puternic... În fine, bine că era așezat întrucât a rezolvat cu acest prilej și o constipație cam rebelă care-i amăra diminețile. Era aproape fericit! Rezolvase totuși cu bine o mare problemă a
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]
-
în pace. Badea Ion pleacă din Rădești, de pe coasta-nclinată în jumate de unghi drept, aflată pe partea stângă a pârâului Trifa când plouă, că aici are casă și masă și mamă și tată...și ce mai poate avea un flăcău în bătătură. Pleacă laolaltă cu alți și alți flăcăi să treacă Prutul și să “readucă” Basarabia acasă. Deștepți și șmecheri, nemții îi “lasă” pe români în vârful atacului. Astfel, peste două mii de flăcăi mor în acest început de măcel, mai
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
tată...și ce mai poate avea un flăcău în bătătură. Pleacă laolaltă cu alți și alți flăcăi să treacă Prutul și să “readucă” Basarabia acasă. Deștepți și șmecheri, nemții îi “lasă” pe români în vârful atacului. Astfel, peste două mii de flăcăi mor în acest început de măcel, mai ales la Țiganca, unde, întru veșnica lor amintire, se organizează cimitire, troițe și alte însemne comemorative. Cam peste trei ani, buldozerele sovietice victorioase sfărâmă mormintele și tot ce ține de onoarea și demnitatea
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
mângâie un pai de grâu verde și un pai de grâu galben. Și povestește: <<Cum e paiul ăsta verde, așa eram când Ion Mareșalul ne-a ordonat să trecem la Țiganca. După cum cred că m-ați auzit aseară, foarte mulți flăcăi au rămas fără viață. Dar și foarte mulți au rămas fără moarte, printre care și eu. Jur, ar fi fost mai bine să fiu nimerit de-un plumb rusesc, decât să ajung în iadul siberian. Am convingerea că moartea-i
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
uită la mine ca și cum s-ar uita la o ciudățenie, la un smintit...Îi contraria glasul meu subțire, foarte subțire...Da, îmi aduc aminte și le mărturisesc: pe dealurile de la Țiganca, uraganul de gloanțe și obuze, și resturile din trupurile flăcăilor uciși, m-au îngrozit așa de tare, încât mi s-a șters pentru totdeauna timbrul dat de părinți...Dar nici ăsta nu-i așa urât, nu?>> Autor: Ion Zimbru Sursa: Viața Liberă Galați
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]