1,538 matches
-
nu căpătaseră un aspect sticlos, iar sângele de pe obraz nu se uscase încă. Fața îi era vânătă din cauza strânsorii frânghiei ce îi înconjura cu un capăt gâtul, iar cu celălalt gleznele. În jurul ei, erau împrăștiate câteva partituri, o geantă pentru flaut și o cană de cafea Starbucks, al cărei conținut îi pătase blugii și tricoul, lăsând totodată o dâră de lichid maro și pe podeaua de marmură. Tot acolo se afla și ucigașul tinerei, aplecat deasupra ei într-o atentă examinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
starea pe care Amelia Sachs o căuta acum în timp ce privea trupul tinerei, întins pe podea lângă o masă din lemn. Tot lângă ea, se mai afla un pahar de carton, din care se vărsase cafea, niște partituri, o geantă pentru flaut și o bucată din acel flaut; probabil femeia încerca să-l asambleze chiar atunci când criminalul i-a înfășurat funia în jurul gâtului. Mâna era încleștată pe jumătatea de instrument. Oare încercase să folosească asta pentru a se apăra? Sau era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
căuta acum în timp ce privea trupul tinerei, întins pe podea lângă o masă din lemn. Tot lângă ea, se mai afla un pahar de carton, din care se vărsase cafea, niște partituri, o geantă pentru flaut și o bucată din acel flaut; probabil femeia încerca să-l asambleze chiar atunci când criminalul i-a înfășurat funia în jurul gâtului. Mâna era încleștată pe jumătatea de instrument. Oare încercase să folosească asta pentru a se apăra? Sau era doar un gest disperat de a simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
teacă. - Am găsit ceva, îi comunică la scurt timp lui Rhyme. În hol, nu departe de locul unde e întinsă victima. O bucată neagră de stofă. Mătase, sau cel puțin așa pare la prima vedere. Dedesubt e o bucată de flaut, deci probabil aparține criminalului. - Interesant, gândi cu voce tare Rhyme. Mă întreb ce o fi cu ea. Cum în hol nu mai descoperi nimic notabil, Sachs se îndreptă către sală, cu mâna prudent așezată pe pistol. Întâi, observă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Styx și Lethe. N-am uitat nimic, Effy. Sunt o elevă bună. Deși uneori mi se pare că nici tu nu mai ții minte totul. Te-ai uitat pe tine Însuți. Eram culcați lângă un pârâu și tu cântai la flaut. Ne uimeai. Te găseam fermecător, dar și puțin Înspăimântător. Îmi amintesc că Într-o seară Elya și Liat ți-au pus pe frunte o coroniță din frunze de stejar. În clipa aceea nu mi-ar fi păsat nici dacă te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de sticlă, ar călca desculț În el. Dacă În toată Grecia ar exista o singură piatră liberă, În capul tău ar cădea. Dacă În tot ținutul Balcanilor ar fi o singură viespe, pe tine te-ar Înțepa. Când cântai la flaut lângă coliba țăranilor sau la intrarea În peșteră simțeam uneori că trupul tău nu e trup, ci gândire. Și invers, de fiecare dată când ne vorbeai noaptea despre gânduri, ni se părea că pe ale tale le puteam atinge. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu fuseseră niciodată acolo și știau la fel de puțin despre peisajele de pe vasele și ceștile mele cât știam eu despre ce se făcea într-un grajd. De aceea nu văzuseră ei niciodată „ce făceau ăia acolo“, cum bătrânul Silen își înălța flautul peste lâna creață a bărbii, menada își sfâșia cutele drepte și ieșea din rochie, cum lupta Hercule, și frângea cornul unui zeu al râului, dobora mistrețul, învingea uriașii și din priveliștea pozelor de pe vase rămâneam cu un gust care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
von Vitlar“, un rol fantomatic. Iar prietenul Geldmacher, despre care are să se mai povestească, s-a preschimbat într-un bucătar specializat în spaghete zăcând bolnav la pat, care, comunist fiind, o venera totodată pe Regina Angliei și, atunci când cânta la flaut, amesteca Internaționala cu God save the Quee“. E drept că, atunci când ești autor, devii treptat robul personajelor tale inventate, dar cu toate astea trebuie să răspunzi de faptele lor, bune și rele. Iar dacă Oskar a știut, pe de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chirie foarte mică, se afla în curtea din spate a unei case, a cărei toaletă de jos o puteam folosi și noi. În curte se usca un pomișor, nu mai știu de ce soi. Geldmacher locuia în camera din față, cu flautele sale, cu cimpoiul și cu valiza de moașă plină de instrumente pentru pictură. Annerose și cu mine aveam, în atelierul cu oberliht, un acoperiș deasupra capului și, când cerul era senin, stele pe care le puteam număra. Proptită pe patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când cerul era senin, stele pe care le puteam număra. Proptită pe patru cărămizi, salteaua de două persoane era întinsă într-un cadru metalic. Ziua și noaptea ne acompaniau de alături, atunci când eram un singur trup cu mai multe membre, flautele lui Geldmacher, care cânta în ritm de blues variațiuni ale unor cântece pentru copii. Până la începutul verii a ținut fericirea noastră cu durată limitată. Annerose și cu mine am fi putut să ne bucurăm de căldură și-n anotimpul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat și tras pe o linie moartă. Prietenul Geldmacher, care cânta până noaptea târziu jazz de origine germană din diverse flaute și fluiere, nu a reușit să mă consoleze, cu oricâtă virtuozitate ar fi transformat el Afară, la fântână într-un blues. Munca pe șantier nu mă ajuta prea mult. Și am reușit să-i dau administratorului Academiei de Artă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a poșircă. Mutrele pocite ale oaspeților. Găuri în memoria zdreanțuită. Și totuși, ca în spatele unui geam sablat, se conturează ceva de care cred că pot să-mi aduc aminte într-o oarecare măsură: noi trei - Geldmacher cu cântatul lui la flaut, Scholl cu banjo-ul lui când ciupit, când lovit și eu, cu scândura de spălat utilizată când economicos, când în ritmuri iuți - am avut parte la o oră târzie de o vizită celebră. După o jam-session în fața unui public numeros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nimic ca să potolim gălăgia stridentă din local, a preluat tonul bâlbâindu-se sălbatic al lui Fluieraș, și-a dat ochii peste cap, a executat un solo de trompetă, căruia solistul pe nume Geldmacher i-a răspuns de data asta cu flautul alto, a exploatat relația dintre tablă și lemn: este Satchmo în persoană, așa cum îl cunoaștem de pe discuri după care tânjim din tot sufletul, de la radio și din fotografii lucioase alb-negru. Acum, el se retrage în sine, cu trompeta mută, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
neliniște fără leac îl făcea să țopăie întruna, stătea neclintit Horst Geldmacher, al cărui nume era de natură să inducă în eroare: deși îi reușeau o mulțime de lucruri - putea să deseneze cu amândouă mâinile și izbutea să-și convingă flautul să producă sunete nemaiauzite -, la făcut bani îi lipsea orice talent. Și cu toate astea am reușit s-o sperii pe sărmana mea mamă cu numele său promițător, atunci când, la întrebările ei îngrijorate Ădin ce se gândea fiul ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
intrare nu doar înainte de a pătrunde în locuințe străine, ci, la fel de temeinic, și atunci când le părăsea. Sosirile și plecările lui erau încetinite după niște reguli aparte: când venea sau când pleca, de fiecare dată el bătea la ușă. În mânuirea flautelor și fluierelor, însă, era la fel de necruțător ca și cu propriul cap. În repetate rânduri l-am văzut cum își spărgea flautele și le arunca, făcute bucăți, în Rin, pentru ca apoi să plângă după ele. El nu cânta după partituri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încetinite după niște reguli aparte: când venea sau când pleca, de fiecare dată el bătea la ușă. În mânuirea flautelor și fluierelor, însă, era la fel de necruțător ca și cu propriul cap. În repetate rânduri l-am văzut cum își spărgea flautele și le arunca, făcute bucăți, în Rin, pentru ca apoi să plângă după ele. El nu cânta după partituri, dar muzica lui îmbogățea cântecele pentru copii, colindele sau melodiile populare, cu sonorități pline și le făcea să se contopească cu ritmurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tocmai de aceea nu chiar ieftin, cu care, așa spunea el în șoaptă, se putea fotografia pavajul prin cracul de la pantaloni. Plângea și râdea în același timp. Se izbea cu fruntea de pereți mai rău ca oricând, era pierdut fără flaute și într-o bună zi a dispărut, nu s-a mai întors niciodată. Cu puțin înainte mai avusese o perioadă de luciditate, în care am înregistrat împreună un disc în onoarea lui Willy Brandt - pe atunci, primar general al Berlinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a dispărut, nu s-a mai întors niciodată. Cu puțin înainte mai avusese o perioadă de luciditate, în care am înregistrat împreună un disc în onoarea lui Willy Brandt - pe atunci, primar general al Berlinului de Vest: el cu diferite flaute și fluiere, de la sopran până la alto, eu cu o duzină de poezii din cea de-a treia carte a mea, Gleisdreieck, în care apărea crezul meu, „asceză“. Din păcate, banda pe care, spre sfârșitul anilor ‘50 el a înregistrat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu mai era căsătorită decât pe hârtie. Și Lud trăia despărțit de soția sa. Când trenul s-a pus în mișcare, iubita va fi rămas în urmă, pe peron, așa cum și prietenii mei, care își luaseră bun rămas cu banjo, flaut și contrabas, rămăseseră în urmă. Lud ofta din când în când, tăcea. Eu aș fi vrut cu siguranță să spun ceva, dar nu îndrăzneam. El făcea naveta între Düsseldorf și Berlin, între atelier și iubită. Fața ei îngustă îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noastră se cerea păstrată durabil în fotografii alb-negru. Și iarăși m-am împrietenit cu un flautist, de data asta cu unul cu părul creț, care sufla cu măiestrie și înconjurat de tinere fete cu codițe à la Mozart într-un flaut argintiu: Aurel Nicolet, cealaltă iubire a Annei, durând în tăcere pe o linie moartă, nicicând trăită. Venea familia Härter, cu care se putea bârfi ca lumea; Fridtjof Schliephacke, un student la arhitectură, care mai târziu a proiectat, pentru satul studențesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
liber. Ajuns aici, ca unul care a oferit de-acum cheia enigmei, a Început să tragă din nou din bombilla și s-a adâncit În forul său interior. După ce a golit pavita, am Îndrăznit să-i murmur cu voce de flaut: — Șefule, nu izbutesc să pricep. — Ei, bine, o să-ți explic cu vorbe pe Înțelesul tău. Vreau să cred că cei care subminează cu pana bazele bunelor obiceiuri sau ale Statului nu ignoră că riscă să dea cu capul În rigorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dirijată de Sren Kierkegaard. Citită-n adolescență, maladia ireversibilă m-a Învățat felul de-a fi al unui singur fenomen ce avea să mă urmărească fără pauză pînă-n urmă cu trei ani: extincția. Simplă, accidentală, fără sens, implacabilă. Acompaniată la flaut de pericolul amețitor de a te lua prin surprindere Înainte de-a apuca să faci ceva cît de cît inteligent, să lași o urmă. Frica, panica asta de a pieri ca un oftat și de-a ajunge un lucru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-sa o Înnebunește. Așa că amîndouă se-ndrăgostesc de Johnny și Johnny se-ndrăgostește de amîndouă pe rînd, În ordinea inversă a vîrstei. Tema, prăfuită de două mii de ani, e abordată cu un cadențat simț al derizoriului, mixat cu sunete de flaut și gingășie de imigrant, rezultatul fiind acela că privitorul nu adoarme. Ba, dimpotrivă, aproape că participă, mai ales la scena antologică de la masă. Cei patru stau la masă, Încearcă să mănînce, broscuțele țestoase ale lui Lili merg printre farfurii, Faye
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În aer liber. O cutie gri de metal, introduci zece franci Într-o fantă cochetă și ușa se deschide automat, intri, ușa se Închide tot automat, Înăuntru e cald, luminos, miroase a deodorant, se aude o muzică plăcută, Rondo pentru flaut și orchestră, Îți atingi scopul, apa prinde să curgă singură iar ușa nu se mai deschide, mai Întîi zîmbești, apoi te cuprinde o ușoară Îngrijorare, ai apăsat pe tot ce era vizibil și putea fi apăsat și nu se-ntîmplă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rost, Andrei Vlădescu îi vorbea în gând. I se părea că își aude vorbele. Lumina gălbuie îl învăluia și i se părea că trupul femeii respiră și parcă răspunde. Și i se mai părea că aude un sunet trist de flaut, dar nu era decât liniștea sfârtecată de ecourile lumii de afară, până și-a amintit că aceleași sunte le mai auzise și acasă și, prin urmare, răsunau în mintea lui și nici măcar nu erau adevărate, ci înaintarea înceată și sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]