7,018 matches
-
să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să-l înalțe spre cer. Seninul cer sincer se înveselește de bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bulevardul Independenței. Visul meu e Filosofia, relații publice, Psihologia, psihologia generală și cognitivă, I.S.E.finanțe și contabilitate. Visul meu e roșu, un roșu perfect suprapus peste toate astea. Visul meu e viteza și ținuta verticală. Pe colină sunt flori multicolore, fluturi ce se învârt fără a pleca nicăieri, albinuțe și furnicuțe harnice, copacii sunt înfloriți, vântul adie, razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă păsărelele lângă izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi o pisică neagră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru a putea suporta temperatura ridicată. Astfel cei trei vecini, au trăit mulți ani împreună ca buni prieteni. DONDICĂ ȘI DONDONEL Locul de naștere al acestor frați era tare departe de orice altă așezare, loc unde numai păsările cerului și fluturii nopții ajungeau. Dondică era mai mare decât Dondonel de aceea îl ferea de alți băieți să nu-i pricinuiască necazuri pentru că Dondonel era într-o dungă. Dacă i se spunea să se ducă la deal, el o lua la vale
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o pădure. Repede am găsit calea pe care o căutam și petrecut de cântecele ciocârliei, care nu-mi vor părăsi auzul atât cât voi trăi pe pământ și de cântecele altor păsări, care parcă erau la o mare întrecere, a fluturilor care mă chemau la joacă și sub protecția sfântului soare, sărind dintr-un picior în altul, singur ca un cuc, am ajuns în fața pădurii Verona. M-am gândit să intru în pădure pentru a-mi căuta un băț fiindu-mi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pădurii, de la rădăcina unui fag, ieșea un izvor ce susura pe calea care o urma către vale. În rest, iarbă multă presărată cu foarte multe flori divers colorate. Albinele abia mai puteau căra polenul colectat din flori. De asemenea, erau fluturi și mulți bondari; și aceștia, ca și albinele, umblau din floare în floare după polen, iar mușuroaiele de furnici și cele de cârtiță dominau panorama ca niște piramide în miniatură. M-am bucurat mai tare decât un copil, gândindu-mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înduioșau amintirile din copilărie. Se revăzu pe la patru ani, îmbrăcată cu o rochiță de mătase albastră, alergând prin iarba înaltă, necosită, de pe tăpșanul din apropierea casei bunicilor. Iarba îi ajungea până la piept, era plină de flori de câmp, de miresme, de fluturi. Imaginea aceasta o însoțise toată viața, era una dintre primele care-i rămăseseră bine întipărite în memorie. Alerga fericită, apoi, când obosea, se întindea pe cărare, în iarbă. Bunul ei drag îi explicase că nu are voie să calce iarba
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cândva, la H., avea și o decorație primită acolo - era prieten de-o viață cu Profesorul de naturale. Localnicii nu dădeau prea mulți bani pe nici unul. Primul umbla numai cu cărți grecești, celălalt vâra broaște și șerpi în formol. Prindea fluturi. Nu aveau familie, casă, locuiau la pensiune; când le-ar fi venit vremea, îngropăciunea ar fi căzut în grija Primăriei. „Povestea asta cu orologiul a înnebunit toate babele din târg, chiar și pe mulți oameni cu minte!” i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nimic, dar aud aproape tot. Sesizez miresme noi și percep imagini cu buricul degetelor; deosebesc metalele după gust și simt o pisică mergând pe vârful ulucilor; adulmec izul ploii încă necăzute și știu să deosebesc adierea iscată de zborul unui fluture de cea stârnită de frunza care cade. Disting cele mai vagi semnale. În compensație, natura m-a dăruit cu senzori aparte. Devin un om tot mai periculos. Mai am să citesc gândurile. Oricum, știu destule despre ticăloșia fraților mei. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
triunghiulare, cu vârfurile nu în sus, ci în spate, - o creasta de cocos din același material... Două gropite în obraji care se vedeau numai când băiatul râdea foarte tare, ceea ce se întâmplă mai rar... Fructe și insecte, Fructe, flori și fluturi, pictură de Joris Hoefnagel (1544). Moartea Cleopatrei de Anton van Dyck (1599), - (șarpele pus pe sân că un copil alăptat...) Ignațiu de Loyola și Francis Xavieras de Peter Paul Rubens. Ecco homo de Vecelli Tiziano. Triumful credinței de Alexandro Magnosco
Fizionomie, pictură și depresie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8051_a_9376]
-
Pseudo de Venne. Neguțător de vânaturi de Hendryk van Balen. Judecată lui Paris de Marinas van Reymerswaele. Suzan și cei doi bătrâni de Franș Floris. Bărbat cu craniu - pictor necunoscut (secolul XV). Doamna cu diadema de Franș Pourbus. Hofnagel, la fluturi și insecte: "Bis delectamus cum pictum florem cum vino decertatem videmus, în altero miramur..." (Muzeul etnografic Bruckenthal) - TIMPUL RISIPIND IDEOLOGIILE!... - Ceramică, - de Golești, R. Muscel, Argeș. Capră cu toarte, uitându-se în sus. Vlădești: Plosca cu patru împletituri că un
Fizionomie, pictură și depresie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8051_a_9376]
-
în care Veronique dansează. Un uriaș telescop, ca un lujer de floare, ca un tub de nai, prin care sferele se ating mereu, creînd figuri ale graniței, e creuzetul ei: În sînge mi-a înflorit un crin negru/ În care fluturi și-au făcut culcuș/ Cînd voi muri vor crește/ Crini pe sub pămînt/ Iar fluturii vor isbucni prin țărînă/ Incendiu de parfum" (Scrum). Aromele, anathymiasis, cu care credea Heraclit că se îmbată sufletele celor petrecuți/ transformați, sînt ceea ce rămîne din această
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
tub de nai, prin care sferele se ating mereu, creînd figuri ale graniței, e creuzetul ei: În sînge mi-a înflorit un crin negru/ În care fluturi și-au făcut culcuș/ Cînd voi muri vor crește/ Crini pe sub pămînt/ Iar fluturii vor isbucni prin țărînă/ Incendiu de parfum" (Scrum). Aromele, anathymiasis, cu care credea Heraclit că se îmbată sufletele celor petrecuți/ transformați, sînt ceea ce rămîne din această lume a desfacerii. Ascultînd, vinovat, eretic, de vraja al cărui tîlc nimeni nu l-
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
fac lucrul acesta, cum nici de Crăciun nu puteam să mănânc porc. Pentru mine, Paștele era însângerat. Dar asta nu se poate spune, pentru că oamenii s-au învățat să mănânce multă carne, au ajuns niște devoratori. E mai bine pentru fluturi și pentru insecte, în general. Acesta e, în sine, un vers. Iată dovada că scriu în continuare! Dar îmi țin poeziile într-o cutie roșie, pe care am primit-o când am fost desemnată Femeia Anului. Acolo m-a prezentat
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
în fiecare respirație, în fiecare pală de vânt care trece prin iarba înaltă, este asemeni elementelor, mereu prezentă, dizolvată în sânge, alcătuind peisajul de dincolo de lume. Când mama adoarme pe bancă fiul își pune ușor brațul sub capul ei, un fluture vine să se așeze pe mâna mamei și rămâne acolo chiar și când ea a murit, mâna moartă pe care fiul își culcă capul. Fiecare gest se transformă în mângâiere cu poezia lentă, mută, a blândeții care aproape că se
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
pe sfert existența-n surdină/ prudența resemnarea cumințenia îmi stau în gât mă sugrumă" (78, Praf, noroaie, zăpezi). Diafanitatea metaforizării, din poemele timpurii, compensează zona directeții lirice, precumpănitoare în anii din urmă: "dormi/ surâsul în colțul gurii uitat/ ca un fluture viu// e un fel al vieții/ de a-și răspunde sieși/ o/ auzi cum bate un os/ în toaca de lemn verde/ a pântecului tău (6). Oricum, deși în modalități diferite, iubita rămâne, constant, o apariție stihinică, de o măreție
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
lîngă el în ultimele luni de viață. Rezultatul dictării vor fi niște însemnări stranii, un fel de jurnal intim scris cu mîna altuia, ce aveau să fie traduse în 30 de limbi. Sunt două motive care fac din Scafandrul și fluturele o lucrare aparte. Mai întîi, cartea e scrisă de un muribund a cărui conștiință e suficient de lucidă pentru a nu se lăsa furată de speranțe: știe că nu mai are nici o șansă și că e paralizat definitiv, fiind pe deasupra
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
îl asaltează sunt blînde și nevindicative, fără frustrări mocnite față de cei care au privilegiu de a duce o viață normală. Și privat cum e de o relație firească cu lumea din afară, singura alinare se petrece în cea interioară, "lumea fluturilor" cum îi place autorului să spună: În absența vacarmului, odată liniștea redobîndită, pot să ascult fluturii care îmi zboară prin cap. E nevoie de multă atenție, chiar de reculegere, pentru că bătaia aripii lor e aproape imperceptibilă. O respirație mai puternică
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
duce o viață normală. Și privat cum e de o relație firească cu lumea din afară, singura alinare se petrece în cea interioară, "lumea fluturilor" cum îi place autorului să spună: În absența vacarmului, odată liniștea redobîndită, pot să ascult fluturii care îmi zboară prin cap. E nevoie de multă atenție, chiar de reculegere, pentru că bătaia aripii lor e aproape imperceptibilă. O respirație mai puternică ajunge ca s-o acopere. E straniu - auzul meu nici vorbă să se îmbunătățească, și totuși
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
chiar de reculegere, pentru că bătaia aripii lor e aproape imperceptibilă. O respirație mai puternică ajunge ca s-o acopere. E straniu - auzul meu nici vorbă să se îmbunătățească, și totuși îi aud din ce în ce mai bine. Trebuie că am urechi fine, de fluture." (p. 92) Acest scafandru zidit în sarcofagul lui de carne își rememorează viața, avînd totodată puterea de a se împăca cu sine. Un scafandru scufundîndu-se lent în apa melancoliei proprii, în vreme ce lumea din afară își vede de mersul ei, nepăsătoare
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
de a se împăca cu sine. Un scafandru scufundîndu-se lent în apa melancoliei proprii, în vreme ce lumea din afară își vede de mersul ei, nepăsătoare la desfășurarea unei drame absurde. Singura scăpare din sarcofag e dictarea, prin mișcarea pleoapei stîngi, a "fluturilor" ce-i trec prin minte. Și astfel, deși iremediabil pierdută, situația lui are totuși o ieșire: scrierea unei cărți avînd ca temă tocmai experiența a ceea ce se cheamă in-locked syndrome. Iată genul de soluție paradoxală în care alinarea suferinței se
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
puternică încît să-mi răscumpere libertatea? Trebuie căutat în altă parte. Plec într-acolo." Și a plecat într-acolo pe 9 martie 1997, după cîteva sute de mii de bătăi de pleoapă, însemnînd tot atîtea litere scrise în Scafandrul și fluturele.
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
ci regăsit, recunosct și pe parcursul piesei. Am avut impresia, atât datorită gesticii, cât și datorită costumelor solicitate creatoarei acestora, că Răzvan Mazilu își reiterează piese interpretate anterior: pelerina și gestica de la Richard al III-lea, rochia și fluiditatea mișcărilor din Fluturele. Dansul cel mai interesant, atât ca propuere cât și ca interpretare a fost unul aproape static, însumând o înșiruire de poziții sculpturale, pe o muzică cu iz extrem oriental. Și, de asemenea, secvențele filmate cu interpretul nud zvârcolindu-se în
Penumbre by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7918_a_9243]
-
un bun câștigat severitatea dvs. față de valoarea reală a ceea ce scrieți. Căutați-ne ori de câte ori simțiți nevoia să comunicați. Iată câteva mostre, pentru acel început bun care trebuie pus, și clipa lui acum este: Anotimpuri: Și, mamă, pietrele se prefăceau/ în fluturi și începeau să zboare/ copilul zâmbea și roiuri întregi/ de lacrimi erau doar rouă/ iar eu pășeam alături ca o umbră/ numărând frunzele pe râuri/ întorcând șoaptele în tăceri,/ hăituită în culori maronii și uscate, cu ochii umezi ca stelele
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
ca o umbră/ numărând frunzele pe râuri/ întorcând șoaptele în tăceri,/ hăituită în culori maronii și uscate, cu ochii umezi ca stelele fragede/ al serilor de vară/ cu bătaia inimii deznodând/ izvoarele reci de odinioară." }esută în aripi: "Tapiserie de fluturi cu zborul greoi/ poate un adaos, poate o lipsă/ o priveam cu ochi umezi și miopi/ peste iarba fierbinte și verde aprinsă/ Cu tâmplele arse de aripi/ o tânără fată alergând/ ca o femeie peste clape de pian/ aplecată, visând
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
adaos, poate o lipsă/ o priveam cu ochi umezi și miopi/ peste iarba fierbinte și verde aprinsă/ Cu tâmplele arse de aripi/ o tânără fată alergând/ ca o femeie peste clape de pian/ aplecată, visând și cântând/ Nu vreau un fluture într-un ac/ nu vreau o frunză într-o carte/ și alte povești sunt la fel/ îmi șoptea ea aparte/ Ea alerga - simți, clipocind, susur/ rază, nervuri, fir de mătasă/ verde fluid, ochii mei micșorând/ străvezie și albă mireasă." Bucolică
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]