1,019 matches
-
fript. La o primă vedere, indiferent de locul de unde provin, masa lor lasă impresia de frugalitate cauzată de sărăcie și de mijloacele financiare reduse de care dispun, și nu una „asumată”, cu nuanțe teologice. Atunci când mănâncă, utilizează și fac să foșnească zeci de pungi și pungulițe de plastic, pe care le împachetează cu grijă, în vederea reutilizării, lasă în urma lor ziare și pliante publicitare, mototolite și pline de grăsime. O notă aparte, fără a detalia, este dată de masa comunitară a rromilor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu lama subțiată de atâta întrebuințare ; taie felii dintr-o pâine mare, coaptă pe vatră, pâinea este ținută la piept ca un copil sacrificat. Prin contrast, un alt grup de pelerine, „urbane” de data aceasta, mănâncă sendvișuri ambalate în aluminiu, foșnesc zeci de pungi și pungulițe de plastic. Mai apuc să aud replica unei femei: „Pateul este de post, a, da, mulțumesc, altfel nu aș fi putut să servesc, pentru mine postul este foarte important”. București, decembrie 6 decembrie 2011 Câteva
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
parabola sugerează un contrast evident între poveste și idee232. Alegoria înseamnă mai mult, ascunzând sensul printr-un limbaj simbolic 233, ca proces bazal de stârnire a cititorului sau ascultătorului cu un răspuns la diferite nivele de înțelegere. Dogma creștină a foșnit legănarea universală peste mintea omului, înțelegând libertatea în condiții de aspre restricții. Rezistența în fața autorităților a promovat procesele alegorice. Libertatea ierarhiilor simbolice a forțat alegoria să ia forma unor noi structuri în epoca modernă, marile mituri continuând să fie recitite
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
caz era logic să precizăm că la geam aveam trase perdelele și nu obloanele. Și totuși, dacă deschizi fereastra s-ar putea să intre Corbul, ce niciunui poet nu i-ar da speranțe. Și purpuriile perdele ce trist și mătăsos foșneau de-o groază rece mă umpleau cum nu-ncercasem niciodată și-atunc, ca să mă liniștesc, eu repetam în sinea mea: "vreun musafir mai întârziat ce mă imploră să-i deschid, Vreun musafir ce mă imploră și mă așteapt-acum de mult". Asta
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mei se grăbesc spre lumea umbrelor. Rămân cu regretul de-a nu fi fost mai harnic, să-i solicit din vreme! Cutreier aproape zilnic orășelul, în căutarea mărturiilor și-i descopăr noi frumuseți, în haina ce-o schimbă odată cu anotimpurile. Foșnește singuratic, înfiorat de vânt, bradul din fața casei în care a trăit Tutoveanu la Tinca Stratilescu, pe Strada Română 320. Pe Ulița 319 Referire la ediția „Aton Holban”, scoasă de Elena Beram, București, Ed. Minerva, 1970. 320 Azi Str. 1 Mai
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
bulbii trebuie să fie sortați și calibrați astfel încât să îndeplinească condițiile înscrise în tabelul de mai jos. Că aspect trebuie să fie bulbi întregi, sănătoși, caracteristici soiului, bine îmbrăcați în foitele exterioare, care trebuie să fie curate, lucioase și să foșnească la frecare în mână, cu codită și rădăcinile scurte și bine uscate. ... Condiții de calitate la bulbii de arpagic Anexă 2 ------- la regulile și normele tehnice ------------------------------ LISTA cuprinzând organismele dăunătoare care pot afecta semnificativ calitatea materialului legumicol Genul sau specia
REGULI ŞI NORME TEHNICE din 26 august 2002 privind producerea, controlul calităţii şi/sau comercializarea materialului de înmulţire şi plantare legumicol, altul decât seminţele. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144914_a_146243]
-
exercițiu de destindere în poziție culcată (după Wulff): Mă întind pe patul meu. Închid ușor ochii, Îmi imaginez: Stau culcat în pădure pe un covor moale de mușchi. Văd crengile verzi ale copacilor deasupra mea. Vântul le mișcă ușor. Frunzele foșnesc domol. O duc bine. Mă simt minunat. N-am nici un fel de griji. Sunt calm de tot. Aceasta face bine. Eu o repet pe aceasta de câteva ori... Pun ușor o mână pe abdomen și simt: Abdomenul se ridică în timpul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
același caz cu el; astfel, în versurile eminesciene: „Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie/ Un ocean de foc.” (I, p. 21), adjectivul-atribut albă stă în cazul acuzativ, pentru că substantivul regent vijelie stă în acest caz iar în versul „Îi foșnea uscat pe frunze poala lung’a albei rochii.” (I, p. 85) stă în cazul genitiv, deoarece substantivul rochii se află la genitiv. Genul este la substantiv o categorie semantică; sensul de gen este o componentă lexico-gramaticală a planului semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Idem, p. 32), „Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie.” (Ibidem, p. 130). La formele scurte, neaccentuate, opoziția se neutralizează: i, îi (masculin, feminin): „Împărat slăvit e codrul,/Neamuri mii îi cresc sub poale” (Ibidem, p. 100), $masculin: codru-îi$$, „Îi foșnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii.” (Ibidem, p. 85) $feminin$$ La plural, opoziția se neutralizează la amândouă seriile de forme ale genitiv-dativului: lor, le, li. Pronumele dânsul, dânsa și însul, însa marchează opoziția de gen în mod redundant
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjunctivul le opune același morfem să. Observații: Exprimarea opoziției conjunctiv/indicativ la persoana a III-a prin dezinențe, personale, face posibilă la această persoană gramaticală, absența conjuncției-morfem să: „Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei luneVântu-n trestii lin foșnească, Unduioasa apă sune!” (M. Eminescu) Timpurile conjunctivuluitc "Timpurile conjunctivului" Conjunctivul se realizează prin (sau mai exact: modalizează) două valori temporale, prezentul și perfectul. Prezentul Se manifestă ca timp absolut și ca timp relativ, în funcție de situația sintactică în care se află
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
păsările, de ce cad frunzele, de ce întreaga natură se schimbă ? Iarna bate la ușă, așteptând grăbită ca toamna să-și facă bagajele. Începe să se însereze. Luminile orașului se sting una câte una, liniștea este deplină, doar frunzele se mai aud foșnind printre crengi. Dan-Paul Silitră TOAMNA Un vântuleț plutește mort pe cerul fumuriu, către susurul lin al frunzelor arămii, galbene și ruginii, zdrențuite de ploi care dansează în aer, lăsând în urmă copaci goi și stingheri, câteva lacrimi de ploaie și
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
nu știi dacă-l auzi sau numai ți se pare. Se comunică în versuri, pecetluite cu flori sau crenguțe, numai în versuri... Lucruri fermecătoare: De după un paravan vine un glas șoptit, plăcut la ureche. Îi răspunde o voce tânără, apoi foșnesc mătăsuri, pesemne vine cineva... Lucruri pline de măreție: Brocartul de China, nervurile din lemnul statuii lui Budha. La curtea împăratului compunerea versurilor Se spune un vers, trebuie să-l completezi... Lucruri dezolante: Lătrat de câine în miezul zilei. Aștepți pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
recent film al lui Tim Burton, Helena Bonham Carter frământă plăcinte cu carne de om și afacerea ei prosperă, fiind nevoită să amenajeze și o terasă în fața cârciumii, n-am putut renunța la aripioarele de pui ale căror pungi le foșnesc la vizionările de presă, spre deranjul - probabil - al celorlalți colegi. Cu toate astea, mi-a plăcut Sweeney Todd - Bărbierul diabolic din Fleet Street, primul horror muzical pe care-l realizează Burton, după muzicalul lui Stephen Sondheim. Și mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
al Europei Orientale. Capitolul întâi Literatura orală populară Folclorul, tradițiile, obiceiurile populare, dansurile oferă elementele unui pitoresc tablou. Poporul are o întreagă literatură de legende și tradiții, în care flăcăii mor din dragoste, călăreții străbat câmpia, zânele fac frunzele să foșnească, iar eroi legendari se ivesc noaptea din toate stâncile. Primii exegeți care s-au aplecat asupra legendelor populare românești au fost Alecu Russo (între 1840 și 1846), Anton Pann (între 1847 și 1850) și marele poet Alecsandri (între 1852 și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fiindcă știam că sunt microfoane peste tot. Atunci, a încercat să dea drumul unui aparat de bruiaj, dar acesta nu funcționa. Până la urmă, a luat un teanc de foi de hârtie pe care le-a tot mototolit făcându-le să foșnească și am vorbit printre foșnete, fără să avem mare lucru de spus. Înainte de plecare, ne-am mutat la Zamfirești, în Strada Pietății, și am mai vândut ultimele lucruri ce ne mai rămăseseră. Țin minte că a venit și văduva lui
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în umbra unor oi. Ce-am mai păstrat din raza privirilor senine, din sufletul copilului vioi? Era flămând copilul, și oile flămânde, dar florile și pomii luceau în fel și chip... În jurul lui, pădurea vuia amețitoare și gâzele prin ierburi foșneau adormitor. Plângea mioara albă în plânsete amare și, tristă, șchiopăta de un picior. O mângâia copilul cu ochiul și cu gândul pe când murea mioara, bolnavă, pe nisip. O tragică baladă cânta prin ramuri vântul, o mioriță-ntoarsă în alt chip. Copilul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
eram îndrăgostită, de malițioasa sclipire orientală a ochilor lui Ion Barbu, de făptura delicată stând parcă mereu la pândă a lui Camil Petrescu; alături de profilul de șoim cu monoclu al lui Dinu Nicodin, ale cărui cămăși largi, de mătase grea, foșneau fastuos, și lângă prietenul său de totdeauna - Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu era lancia unui copac tânăr." În volumul Interpretări critice , Valeriu Cristea include recenzia sa la microbiografia lui Vladimir Streinu, Calistrat Hogaș, sub titlul sintetic Critică științifică și artistică. Este
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
imaginale ale schimbării perspectivei, semne ce pregătesc ivirea neprevăzută a neobișnuitului: "Tot cerul în amurg își limpezise/ Albastrul ud, acuma mai adânc./ Se liniștise vântul. Era pace/ Pe țărmul dintre ape și câmpii./ Iar ploaia cu o mie de fuioare/ Foșnindu-și fuga peste lanuri verzi/ Lăsase doar să tremure departe/ Țesut dintr-o urzeală de lumină/ Un curcubeu târziu care sfârșea". Schimbare ce înseamnă mai întâi o adâncire a vizibilului, albastrul adânc ducând vederea lumii sfârșite spre nesfârșirea transparentă a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
neființei ca pură posibilitate de a fi sau a nu fi. Dimpotrivă, un loc imponderabil al începutului, pre-loc nespațial în care cele ce vor fi se arată în posibila lor ființă, semnifică prin imagini înainte de a fi lucruri reflectate: "Împrejur,/ foșneau ciudate arătări și ore,/ pățanii care, neavând contur,/ încă n-aveau nici gură să devore". Simple arătări fără contur, imaginile sunt pre- figurări; ele înfățișează forma nedesăvârșită a inaparentului, scenariul sincopat al prefacerii: "Acolo,-n inima acelui Loc/ ce prevestea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Pofta lor de viață, constată, era invadatoare, te copleșea, te atașa, nu-ți trezea dorința să le schimbi. A coborât atunci În rigola vieții, a descoperit, cum zice, „caracterul aprig al vieții”, viața ca experiment psihologic natural. Simțea compasiunea care „foșnea” În spate, dar n-avea timp s-o interiorizeze, trebuia să trăiască În aceste două lumi și să supraviețuiască. Cu această experiență În spate, nu ezită să dea replica târzie Învățatului: „Da, domnule Noica. Aveți dreptate. Îmi plac «micuțismele»”. Într-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Guest s-a dovedit, de departe, cel mai bun ambasador pe care Washington-ul l-a trimis în România de o lungă bucată de vreme. Iată că la acest început de an se reia refrenul acelor milioane de dolari care foșnesc agitate prin Nevada. Mai mult, „miza” este ridicată. Și chiar de dna Roberts. Cineva și-ar putea spune: așadar, neică, dacă zecile alea de milioane de dolari care nu-și găsesc liniștea și prietenia la cataramă cu președintele Bush nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ce-i voi prinde! m-a rugat el. Bucuroasă, mi-am îndeplinit cu brio misiunea. Pe hat am făcut un foc, care scotea scântei, fiind un pic de vânt. Am revenit apoi la pârâu și m-am minunat. În iarbă foșneau câțiva raci cu cleștele larg deschise și niște pești de mărimea unei palme. M-am minunat și i-am zis tatei c-aveam destui pentru astăzi, să vină să-i frigem. A ieșit din apă, s-a îmbrăcat în grabă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sporească confuzia. Dintr-odată, în modul în care emisese fraza și felul în care accentua anumite cuvinte, întreaga noastră relație era reconfigurată. Visul se destrăma. Nadine sorbea din pahar și se uita fix spre un punct invizibil din întuneric. Verdeața foșnea în jurul nostru. Am evitat să mă uit la ea și m-am ridicat în picioare. Nadine fusese tăcută atât de mult încât nu credeam că va observa, dar capul îi tresări în momentul în care m-am mișcat; m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
altădată materiale, grele, apăsătoare, a senzațiilor, sentimentelor, altădată trăite la limita paraxistica a tragicului ”, în cea „a preaplinului sufletesc.” Astfel, în Limite: „La logodna insului cu luna, Când sub gene candele s-aprind, Stelele coboară câte una Din mătăsuri palide foșnind. Logodiți nimicului, tăcerea Plopii ca din caiere și-o torc Vântul doare lin ca mângâierea Mâinilor ce nu se mai întorc. Sieși neputând să-și mai încapă Sub adanca zare-a nimănui Sufletul se varsă ca o apă Dincolo de limitele
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
nu mi-o luați În nume de rău. Asta, pentru că nu poți iubi natura dacă n’o cunoști cât de cât. Subiectul de astăzi? Evident tot copacul, dar mai ales suferința lui. Deși aparența e poezia frunzelor arămii ce ne foșnesc sub tălpi. Dacă cineva va avea curiozitatea de a umbla prin Copou, va vedea că arborii de pe marginea străzii sunt arămii, față de cei din adâncul parcurilor, Încă verzi. Poate, În momentul difuzării emisiunii stadiul va fi mai avansat, dar sensul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]