1,565 matches
-
Îi era de obicei julit, de parcă ar fi fost folosit și pentru alte scopuri decât respiratul; iar nasturii de la haina lui străluceau ca niște monezi. Transporta corespondența Într-o geantă uzată de piele, trăgea troșcoleta pe burta sa și se foia de jur Împrejur. Uneori Dora era lăsată să-și bage nasul În ea. Dar de cele mai multe ori Își dregea glasul, Întinzându-și mâinile amenințător, și se Întreba oare ce secrete ascundea tolba magică În acea zi. Fiecare dimineață avea povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pictat de el - cu o femeie palidă, jumătate porțelan, jumătate vis, plutind printre nuferi. Se pare că era greu de distins unde se termina vița și unde Începeau arterele. La prima oră de sport ni s-a permis să ne foim cum vrem. Polster Își scoase haina de satin și cămașa cu volănașe, dar Își păstră bereta neagră, uzată. Executând câteva mișcări spasmodice În maieu, Începu să tușească lung, apoi, cu mâinile În buzunar, se sprijini de capră și rămase așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pot să revin și altă dată. Domnul Galben Pai mă inspectă. Când În sfârșit ridică privirea de la pantofii mei - presupun că nu știam nici pe ce picior să stau - Își Încrucișă brațele. — Ei, ce-o să fie, drăguță? — Poftim? m-am foit. Cred că mă poate ajuta și portarul. S-o fi trezit și el de-acum. În cer scuze că v-am deranjat. Am mers clătinându-mă până la scări, Încercând nervos să deschid poșeta. Planul meu se transformase deja Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și, fără să mai piardă timpul, trecu la altă Întrebare al cărui răspuns Îl bănuia deja. — Îmi permiteți să vă Întreb dacă sunteți măritată, domnișoară? Cu coada ochiului, Zeliha observă că blonda durdulie din dreapta și femeia cu batic din stânga se foiau stânjenite. În timp ce privirile curioase ale tuturor celor din Încăpere o apăsau din ce În ce mai mult, grimasa Lui Zeliha se preschimbă Într-un zâmbet beatific. Nu că ar fi savurat acel moment chinuitor, Însă indiferența Îngropată adânc În sufletul ei Îi șoptise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a-ți umple stomacul sau de a-ți potoli foamea, ci de un dans sublim cu catarsisul. După numeroase Încercări nereușite de a hotărî ce aveau să mănânce, Armanoush a ales tartar de ton ahi cu crustă de susan și foie gras yakiniku, iar Matt a decis să Încerce un cotlet de vită cu sos de muștar picant și smântână pe un pat de salată de maracuja și jicama. Neștiind ce vin s-ar potrivi la aceste feluri de mâncare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
până s-o dezlege. — Bine ai venit, bine ai venit! a exclamat veselă mătușa Banu, Însă imediat a rămas În pană de cuvinte englezești. Pe când o urmăreau apropiindu-se, cele patru mătuși care stăteau la masă au Început să se foiască Într-un fel straniu, stânjenite, Însă cu zâmbetele largi, de la o ureche la alta, Încă Întipărite pe chip. Curios să vadă cum mirosea străina, Sultan al Cincilea a sărit imediat În picioare și a Început să-i dea târcoale, descriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Alex Stoicul. Nu cred că Asya bea. Sunt musulmani! Însă cu siguranță fumează ca o locomotivă. Doamna Peacock/Siramark a scris: Și În Armenia oamenii fumează mult. Am vizitat din nou Erevanul de curând. Țigările omoară națiunea. Armanoush s-a foit În scaun. Unde era? De ce nu scria nimic? Era furios sau supărat pe ea? Se gândise vreun pic la ea?... Ar fi continuat să se tortureze cu Întrebări de genul ăla, dacă pe ecranul strălucitor n-ar fi apărut rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
felul lor. Însă nu-ți dai seama? Ești prietenă cu ei doar atâta vreme cât Îți negi propria identitate. Așa a fost Întotdeauna cu turcii de-a lungul istoriei. Armanoush a strâns Întristată din buze. În celălalt capăt al camerei, Asya se foia și se răsucea În patul ei, În chinurile unui coșmar, după cât se părea, și mormăia ceva ininteligibil. Orice-ar fi spus, a repetat de multe ori. Tot ce cerem noi armenii este recunoașterea pierderii și suferinței noastre, fapt care constituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
masa pentru micul dejun În dimineața aceea, Armanoush ar fi fost cu siguranță ultima care să-și dea seama seama de asta. Fiindcă stătuse pe internet până târziu, dormise peste măsură și Își dorea să mai fi dormit. S-a foit, s-a răsucit, a tras plapuma În sus și În jos, făcând tot ce-i stătea În putere să se cufunde din nou În somn. A deschis un ochi obosit și a văzut-o pe Asya stând la birou, citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e problema lor? Ești mort, pentru numele lui Allah, la ce mai ai nevoie de steag de fotbal? A costruit Allah vreun stadion În ceruri? Sunt campionate În rai? Neștiind ce să răspundă la această ultimă Întrebare, Asya s-a foit stânjenită În scaun, Însă apoi atenția șoferului a fost din nou atrasă de taxiul galben. O melodie mecanică răsuna din mobilul suporterului aplecat pe fereastra din față. Ținându-se Încă de taxi cu o mână, dirijând Încă orașul cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
așa, pufni Barnes, dacă asta Îl ajută să descifreze codul ăsta. — Am de gând să-ncerc și eu, Îi aminti Ted. — Excelent, spuse Barnes. Încearcă și tu. TED — Îți spun eu, Încrederea asta În Harry e o aiureală. Ted se foia de colo-colo și nu-și dezlipea privirea de la Norman. — Harry este exaltat și scapă din vedere lucruri evidente. — Ca de exemplu? — Ca de exemplu faptul că nu e posibil ca acel cod să fie o descărcare din computer. — De unde știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ceva, chiar și pentru un psiholog umanist. Stein, bătrânul său profesor, spunea: „Fiecare din noi are propria sa umbră.“ Ce făcea acum umbra lui Norman? Ce se petrecea În subconștient, partea renegată a propriului său creier? „Nimic. Mergi Înainte.“ Se foi neliniștit În scaunul pilotului. Își dorea atât de mult să ajungă la suprafață, era atât de hotărât... „O urăsc pe Beth. Îl urăsc pe Harry. Nu suport să mă Îngrijorez pentru acești oameni, să le port de grijă. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-se la Beth și la Harry. — Suntem pregătiți să uităm sfera și faptul că, pentru o vreme, am avut puterea de a face ca lucrurile să se Întâmple numai prin forța gândurilor? Amândoi Încuviințară din cap. Brusc, Beth deveni agitată, foindu-se În scaun. — Dar cum vom proceda exact? — Pur și simplu Închide ochii și poruncește-ți să uiți, replică Norman. Beth spuse: — Și totuși, sunteți siguri că trebuie s-o facem? Sunteți cu adevărat siguri? Era la fel de agitată, mișcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
odihni puțin pentru a-și trage sufletul în urma avalanșei de acțiuni la care îl obligasem. timp de cinci minute barmanul stătu cu ochii închiși pentru a-și readuna forțele. Ceea ce le permise celor cinci clienți imobili pînă atunci să se foiască puțin. Una dintre femei îndrăzni chiar să întoarcă pagina cărții pe care o citea, iar bărbatul cu papion să-și scoată pachetul cu țigări și să-l pună pe masă. Cea de-a treia femeie, o doamnă plinuță cu ochi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
n-am mai izbutit să Închid ochii. Am tot croșetat În minte istoria diamantului din apropiere și a prințesei din depărtare. Goliadkin (desigur, emoționat de nobila sinceritate a vorbelor mele) n-a putut dormi nici el. Întreaga noapte s-a foit, dacă nu mai rău, În patul de deasupra mea. Dimineața Îmi rezervase două satisfacții. Prima, vorspan Îndepărtat al pampei, mi-a mișcat sufletul de argentinian și de artist. O rază de soare a săgetat câmpia. Sub binefăcătoarea risipă de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trebuit să se retragă. Într-a treia, În timp ce stăteai lipit cu pap de ușa baronesei, poetul din Catamarca l-a atacat pe Goliadkin. I-a mers ca vai de el: Goliadkin l-a azvârlit din tren. Înfuriat, rusnacul se tot foia În pat. Se gândea la cele petrecute și la cele ce aveau să se petreacă; poate că era cu gândul la cea de-a patra noapte, cea mai primejdioasă, cea de pe urmă. Și-a adus aminte de cele spuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scăpat dă aperitiv.“ Ideea involuntară n-a mers pă apa sâmbetei. Chiar Jacqueline a cerut prima un rând dă Bitter de Basques pentru toți, care n-a fost ultimu. Apoi a venit rându la gastronomie, care n-a lipsit nici foie gras, nici fazan, trecând prin fricandeau și filet, și s-a rotunjit cu creme dă vanilie. S-a crăpat potol cu caru când s-a destupat vinurile dă Bourgogne și Beaujolais. Agapa s-a sfârșit cu cafea, Armagnac și trabuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și de simțul măsurii proprii. Pentru un funcționar al Serviciului era destul. Cafeaua își schimbă gustul, deveni leșioasă, dacă ar fi fost în altă parte ar fi scuipat în batistă și ar fi cerut apă rece să se clătească. Se foi pe scaun, clipi de cîteva ori, cuvintele îi stăteau în gît. Nu apucă să deschidă gura pentru că Mihai Mihail lovi cu palma în hârtiile din fața lui, încît se ridică un praf ușor ca un abur. "Eu n-am dreptul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu pe de-a-ntregul din greșeală. A fost, ca să zic așa, și o marjă de necesitate care i-a împins. Poate le-a fost frică, poate s-au gîndit că niciodată asigurările celor de sus nu sînt îndeajunse." Aviatorul se foi în fotoliu, părea că-și caută o poziție cît mai confortabilă, putea fi un semn că are de gînd să stea la taclale, puțin îi păsa lui că se găsește în cabinetul unui director extrem de ocupat. Venise într-o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
strâmb. Ce vom mânca azi, că tot veni vorba? devie ea cu delicatețe discuția de la ea însăși. — Meniul B. A învățat doar trei la cursul ăsta și nu schimbă nici măcar o frunză de salată. A e prea rafinat, homar și foie gras. N-ar pregăti așa ceva decât pentru oaspeții din familia regală. B e salată de fructe de mare și miel la grătar. — Cum rămâne cu C? întrebă Fran curioasă. — Plăcintă ciobănească. Pentru cinele servite în bucătărie. Pregătită doar cu ciobănași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de usturoi, sare, piper, foi de dafin. Din 500 gr. de făină albă, 250 gr. de făină mălai, 2 ouă, lapte cât cuprinde. Se face o cocă turtă. În tava unsă cu unt punem frunze de hrean peste care punem foi de turtă, peste turtă punem felii din carne, printre turte punem rondele de ceapă, usturoi tocat, felii de roșii, pălării din ciuperci, ardei gras tăiat fideluță, felii de măr, prune, iar deasupra felii de caș dulce. Din 100 gr. de
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
-mi vorbea niciodată despre asta. Era un subiect pe care-l ocoleam amândoi, de parcă ne-am fi înțeles. Mă vedea plin de noroi, dar nu zicea nimic. Dacă era soare, ne așezam afară pe trepte. Îmi plăcea să văd cum foiau fericite insectele prin urzici. Câte un câine se oprea, în uliță, să-și facă nevoile pe trunchiul gutuiului de la poartă și râdeam amândoi. Prin bluza ușoară de in, desfăcută la piept, se zărea cicatricea oribilă făcută cu fierul roșu. Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sub privirile îngrozite ale Laurei. Moașa s-a înroșit violent, rămânând cum rămăsesem eu în fața lui Vecu. Nu i se întîmplase așa ceva niciodată. Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare distanță, la mitocănia mea. Toți, mai puțin eu, au înțeles din fulgerele care au înveninat privirea Moașei că incidentul va avea urmări neplăcute pentru mine, chiar dacă nu neapărat imediat, și s-au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură, și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
divină licoare: vinul. Mai ales cel de Bergerac, se înțelege. La un moment dat, Didier, care era numai ochi și urechi, și nu- mai din când în când gură, a băgat de seamă că Josiane începuse să moțăie. S-a foit el cât s-a foit, dar până la urmă și-a luat inima în dinți și a întrebat: - Ce se întâmplă, Michel, cu mama ta, nu se simte bine? E cum-va bolnavă? - Cum să fie bolnavă? E doar puțin obosită
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]