1,003 matches
-
cuvîntului (substantiv, respectiv verb) și deci sensul acestuia. Prin comparație, în limbile franceză, maghiară accentul este fix și deci nu poate modifica sensul cuvintelor. În multe limbi lungimea sunetelor poate fi un element cu rol important în distingerea cuvintelor. Acest fonem se numește "cronem" (din grecește χρονος "chronos": timp) și se poate referi atît la durata vocalelor cât și la a consoanelor. Limba română are foarte puține astfel de situații în care lungimea unui sunet este importantă, ca în cazul consoanei
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
vocalelor sau consoanelor; astfel estona distinge vocale scurte, semi-lungi și superlungi și de asemenea are consoane cu trei lungimi posibile în funcție de care se modifică sensul cuvintelor. Unele limbi, ca de exemplu limbile cunoscute sub numele colectiv limba chineză, dispun de foneme exprimate prin intonația dată individual fiecărei silabe. Toate limbile folosesc un sistem sau altul de intonație (în limba română de exemplu intonația este esențială pentru diferențierea enunțurilor de întrebări), dar numai în limbile tonale sensul unui cuvînt separat se poate
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
妈妈骂马的麻吗？) în transcriere pinyin "măma mà mă de má ma?", folosește șase astfel de cuvinte (particula posesivă 的 se pronunță "de") și înseamnă „Ceartă mama cînepa calului?”. Un număr mare de limbi vorbite își bazează scrierea pe principiul fonemic — fiecare fonem al limbii este notat cu un semn grafic distinct — ori s-au bazat pe acest principiu într-o etapă anterioară a evoluției lor. În timp ce unele limbi, în urma schimbărilor fonetice apărute de-a lungul anilor, și-au actualizat treptat modul de
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
conjugarea hi, Jay H. Jasanof este de părere că derivă din sistemul proto-indo-european al verbelor cu ,i-” la prezent și cu *ē/é la apofonie. are cinci vocale scurte: a,e,i,u și ú , iar hitita veche avea trei foneme vocale lungi. ab-casă aka-a ridică aku- a bea alpă--nor annanu-a învăța ant-cald appa-după, înapoi, din nou appezziyan-după ars-a curge asawar-incintă arsaniya-a invidia ardăla-zicală, proverb arrūsa păwar-a merge asessar-populație,cult aska-: casă atta-: tata attalla-patern au- a vedea assuwătar-bunătate astayarătar-păcat
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
Ibrăileanu a arătat că aceasta a fost însoțită de un atac voalat îndreptat către Gheorghe Asachi și publicația să "Albina Românească". Mihail Kogălniceanu a criticat mai tarziu fățiș varianta de limbă română literară propusă de Asachi, bazată pe arhaisme și foneme franțuzite, si pe care o consideră inconsistenta. El l-a criticat pe Asachi și pentru ceea ce consideră a fi o influență excesivă a poeziei străine în opera lui. Au apărut tensiuni și între Kogălniceanu și Alecsandri, după ce primul a început
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
simplu și mai-mult-ca-perfectului: "mene" ’merse’, "kére" ’ceru’, respectiv "ment vala" ’mersese’, "kért vala" ’ceruse’. Se deosebesc două subgrupuri de graiuri: Fonetismul lor se caracterizează prin așa-numita „vorbire sâsâită”, adică "s" este apropiat de "sz" [s], distingându-se totuși de fonemul din urmă. Altă caracteristică de pronunțare este frecvența fonemului : Lexicul ceangău arhaic este greu de înțeles de către ceilalți vorbitori de maghiară, chiar și de către cei care cunosc limba română, deoarece conține multe arhaisme ale limbii maghiare în general, dar și
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
vala" ’mersese’, "kért vala" ’ceruse’. Se deosebesc două subgrupuri de graiuri: Fonetismul lor se caracterizează prin așa-numita „vorbire sâsâită”, adică "s" este apropiat de "sz" [s], distingându-se totuși de fonemul din urmă. Altă caracteristică de pronunțare este frecvența fonemului : Lexicul ceangău arhaic este greu de înțeles de către ceilalți vorbitori de maghiară, chiar și de către cei care cunosc limba română, deoarece conține multe arhaisme ale limbii maghiare în general, dar și cuvinte dialectale specifice: În domeniul lexico-gramatical este specifică folosirea
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
fiind unica rămășiță a acestei limbi. Graiul goralilor, aparținător dialectului malopolon, are unele influențe din cultura ciobanilor vlahi. Diferențele dintre dialecte și limba standard apar în principal în realizarea unor sunete. De exemplu, în Polonia orientală, Lituania, Belarus și Ucraina, fonemul redat în scris prin litera "ł" se realizează ca (un velarizat), în timp ce în limba standard acest caracter reprezintă sunetul . Dialectul silezian este cel mai diferit din punct de vedere lexical. Are multe cuvinte împrumutate din germană, precum "fojercojg" (brichetă, din
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
un caracter unic. De asemenea, alfabetul folosit pentru a scrie limba islandă are două litere care nu sunt găsite în alte limbi moderne: "ț" (numită thorn sau "țorn") și "ð" (numită eth sau "eða"). Ca pronunție amândouă se aseamănă cu fonemul θ (theta) din Alfabetul Fonetic Internațional AFI, care corespunde și sunetului "th" din limba engleză. Islandeza este o limbă indo-europeană care face parte din subgrupul de nord al limbilor germanice. Este ruda cea mai apropriată a limbii feroeze și, împreună cu
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
textelor păstrate au fost scrise în alfabetul runic. Spre deosebire de protoscandinavă, care era scrisă în alfabetul "vechiul futhark", scandinava veche folosea "noul futhark", care avea doar 16 litere. Datorită numărului limitat de rune, unele erau folosite pentru a exprima mai multe foneme; de exemplu runa pentru vocala "u" mai era folosită și pentru vocalele "o", "ø" și "y", iar runa pentru "i" era folosită și pentru "e". O schimbare care a separat dialectele estic și vestic al scandinavei vechi a fost modificarea
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
pe o silabă accentuată și doar când coardele vocale vibrează. Vocalele daneze sunt "a, e, i, o, u, y, æ, å, ø". Pronunția fiecăreia variază în funcție de cuvânt și poate fi realizată în mai multe feluri. Daneza modernă are 26 de foneme bazate pe vocale, din care marea majoritate pot fi atât lungi cât și scurte. Consoanele daneze sunt "b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, t, v, w, z, x" și "q". La fel
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
articole hotărâte sau nehotărâte. Din punctul de vedere al prozodiei, suedeza prezintă atât accent prozodic cât și aspecte tonale. Suedeza este foarte bogată în vocale și este de asemenea notabilă pentru existența consoanei fricative velare dorsopalatale surde, ce reprezintă un fonem forte variabil. Suedeza este o limbă indo-europeană și face parte din familia limbilor germanice de nord, cunoscute și sub denumirea de limbi scandinave. Din punct de vedere lingvistic, ea aparține ramurii estice a limbilor scandinave, împreună cu limba daneză, acestea fiind
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
futhark antic (cea mai veche formă a scrierii runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără” a alfabetului futhark, care avea doar 16 litere. Deoarece numărul runelor era limitat, unele rune erau folosite pentru un număr mare de foneme, cum de exemplu este runa folosită pentru vocala "u", care a fost utilizată și pentru reprezentarea vocalelor "o", "ø" și "y", sau runa pentru vocala "i", folosită și pentru "e". Începând cu anii 1200, dialectele daneze au început să se
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
Utredningsinstitut", 54% dintre suedezi au considerat că "rikssvenska" a fost varietatea pe care ar prefera să o folosească un vânzător în timpul conversației telefonice, iar câteva răspunsuri au inclus și dialectele "gotländska" sau "skånska". Dialectele suedeze au ori 17 ori 18 foneme vocalice, dintre care 9 lungi și 9 scurte. Asemănător celorlalte limbi germanice, majoritatea vocalelor lungi sunt împerecheate din punct de vedere fonetic cu una dintre vocalele scurte, astfel încât cele două vocale au o calitate similară, dar vocala scurtă fiind puțin
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
dintre vocalele scurte, astfel încât cele două vocale au o calitate similară, dar vocala scurtă fiind puțin mai joasă și mai centralizată. În majoritatea dialectelor, vocala scurtă pronunțată sau s-a unit cu vocala scurtă (notată ⟨ɛ⟩ în tabel). Există 18 foneme consonantice, dintre care două, și , variază considerabil în pronunție depinzând de dialect și de statul social al vorbitorului. În multe dialecte, secvențe cu combinate cu o consoană dentală rezultă într-o consoană retroflexă. are o pronunție guturală asemănătoare cu R
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
ul () este un set de simboluri, numite litere, folosite ca sistem de scriere pentru o anumită limbă scrisă, în care fiecare simbol reprezintă în general un fonem, fie din limba curentă, fie dintr-o formă anterioară a sa. Cuvântul "alfabet" derivă de la numele primelor două litere grecești, "alfa" (α) și "beta" (β). Există și alte sisteme de scriere decât alfabetele, ca de exemplu sistemele de logograme, care
Alfabet () [Corola-website/Science/296858_a_298187]
-
limbă creolă este o limbă simplificată, bazată pe o sintaxă indigenă și cu lexic al limbii cuceritoare. Există creole spaniole în Cuba; se vorbesc mai multe creole în Filipine. Spaniola folosește alfabetul latin îmbogățit cu litera ñ ("eñe", care reprezintă fonemul /ɲ/) și digramele "ch" (reprezentează fonemul /tʃ/) și "ll" (reprezintă fonemul /ʎ/). Totuși, digrama "rr", care reprezintă fonemul /r/, nu este considerat parte a alfabetului. Astfel, alfabetul tradițional spaniol conține 28 semne (30 cu "k" și "w", care apar doar
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
bazată pe o sintaxă indigenă și cu lexic al limbii cuceritoare. Există creole spaniole în Cuba; se vorbesc mai multe creole în Filipine. Spaniola folosește alfabetul latin îmbogățit cu litera ñ ("eñe", care reprezintă fonemul /ɲ/) și digramele "ch" (reprezentează fonemul /tʃ/) și "ll" (reprezintă fonemul /ʎ/). Totuși, digrama "rr", care reprezintă fonemul /r/, nu este considerat parte a alfabetului. Astfel, alfabetul tradițional spaniol conține 28 semne (30 cu "k" și "w", care apar doar în cuvintele împrumutate). În timpul celui de-
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
și cu lexic al limbii cuceritoare. Există creole spaniole în Cuba; se vorbesc mai multe creole în Filipine. Spaniola folosește alfabetul latin îmbogățit cu litera ñ ("eñe", care reprezintă fonemul /ɲ/) și digramele "ch" (reprezentează fonemul /tʃ/) și "ll" (reprezintă fonemul /ʎ/). Totuși, digrama "rr", care reprezintă fonemul /r/, nu este considerat parte a alfabetului. Astfel, alfabetul tradițional spaniol conține 28 semne (30 cu "k" și "w", care apar doar în cuvintele împrumutate). În timpul celui de-al IX-lea Congres al
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
creole spaniole în Cuba; se vorbesc mai multe creole în Filipine. Spaniola folosește alfabetul latin îmbogățit cu litera ñ ("eñe", care reprezintă fonemul /ɲ/) și digramele "ch" (reprezentează fonemul /tʃ/) și "ll" (reprezintă fonemul /ʎ/). Totuși, digrama "rr", care reprezintă fonemul /r/, nu este considerat parte a alfabetului. Astfel, alfabetul tradițional spaniol conține 28 semne (30 cu "k" și "w", care apar doar în cuvintele împrumutate). În timpul celui de-al IX-lea Congres al Asociației Academiilor Limbii Spaniole în 1994, se
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
celți (indoeuropeni), iberi (neindoeuropeni), celtiberi (rezultați din fuziunea celților cu iberii), fenicieni, vascones (strămoșii bascilor, singurii care au rezistat până azi). De la aceste populații au rămas toponime și hidronime, prefixe și sufixe folosite în toate cele trei limbi iberice. Prezentarea fonemelor limbii spaniole este foarte dificilă din cauza varietății dialectice. Tabelele de mai jos prezintă sunete care fac parte din standardul spaniol, dar pot să nu existe în unele dialecte din cauza proceselor fonetice precum "yeísmo". Tabelul mai jos afișează fonemele consonantice ale
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
iberice. Prezentarea fonemelor limbii spaniole este foarte dificilă din cauza varietății dialectice. Tabelele de mai jos prezintă sunete care fac parte din standardul spaniol, dar pot să nu existe în unele dialecte din cauza proceselor fonetice precum "yeísmo". Tabelul mai jos afișează fonemele consonantice ale limbii spaniole. În secolul XVI, sistemul consonantic al spaniolei a trecut prin câteva schimbări importante care l-au diferențiat de limbile vecine, precum portugheza sau catalana: Sistemul consonantic al spaniolei medievale este bine păstrat în limba ladino, pentru că
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
glob japoneza nu este o limbă ușoară. Stăpînirea limbii japoneze presupune acumularea unor cunoștințe, sprijinite prin exercițiu, în următoarele direcții: gramatica limbii, pronunție, scriere și citire, și vocabular. Pentru vorbitorul de limba română pronunția nu pune mari probleme, cele cîteva foneme japoneze care nu există în limba română fiind relativ ușor de asimilat. (Prin comparație vorbitorii nativi de limba engleză și chineză au de depus un efort relativ mare în această direcție.) Trebuie acordată atenție vocalei u și semivocalei w, consoanelor
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
apare scrierea hieroglifică, cea mai veche mărturie fiind "Paleta lui Narmer" (3100 î.e.n.). Limba ebraică a fost una dintre primele limbi care au utilizat scrierea bazată pe alfabet. Este vorba de sistemul de scriere abjad (1800 î.e.n.), prin care fiecare fonem este redat printr-un simbol. Alfabetul grec și latin derivă din acesta. Apar mari cetăți în regiunile unor fluvii, precum: Nil, Tigru, Eufrat, Fluviul Galben. Arta mesopotamiană s-a dezvoltat în regiunea cuprinsă între fluviile Tigru și Eufrat (Irakul și
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
și "ž" apar doar în neologisme. "Ö" și "ü" se pronunță ca și echivalentele lor din limba suedeză și germană. Spre deosebire de germana standard dar la fel ca în finlandeză, "ä" se pronunță / æ/. Vocalele Ä, Ö și Ü sunt clar foneme separate și proprii limbii estone, chiar dacă forma literelor vine din germană. Litera "õ" reprezintă /ɤ/, un /o/ nerotunjit, sunet numit științific vocală semiînchisă posterioară nerotunjită. Acest sunet e aproape identic cu sunetul /ɤ̞/ din limba bulgară, notat cu "ъ
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]