1,200 matches
-
ardea ochii. Îi venea să se arunce, ca să se "stingă", în Dâmbovița, dar râul era înghețat, podul prea înalt... Gândi: Dacă n-am făcut-o la Paris, în Sena, de pe podul Alexandru III, cel cu statui și lampadare de fier forjat, de ce-aș face-o aici... Nici vorbă. Petre, ai grijă de "protocol"! Una-i Parisul și alta-i Micul Paris, care de la o vreme parcă-i tot mai mic! Se întoarse acasă, unde Camelia îl întâmpină cu întrebarea: Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și bine șlefuite cu șmirghel. Vârful metalic de săgeată era confecționat de noi din sârmă groasă sau din cuie tocite cu barosul și ascuțite la roata de piatră manuală, dar cel mai eficient vârf se prelucra în caucie din fier forjat. La capătul de la vale al străzii mele, strada Cotlarciuc, se afla ulița Toplița, unde locuiau bunicii materni, frații rămași acasă, Gică și Vasile, și mama cu Dorina în perioada divorțului impus. Pe Topliță funcționau două caucii, cea a lui Ghibis
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
oameni ai locului, domnul Ion Fuida, domnul Ghiță Anghelina, domnul comandant de pompieri Trifa, căruia oamenii locului îi zic Plăcintă cu Ceapă: domnul notar Pellegrini stă și dumnealui în fotografia ovală din cavoul familiei; domnul Bilek-pruncul se zgîiește prin grătarul forjat al ușii de fier". Să dăm fuguța din real în ficțional De aproape două decenii sunt utilizator al mașinii Dacia, fără să știu cum funcționează motorul. Pricep, ce-i drept, anumite lucruri minimale, bunăoară faptul că "jiglorul" se înfundă și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dinspre Dâmbovița până în apropiere de Biserica Albă. Aci se coborâră în fața unei clădiri cam fumurii, numai cu două caturi, dar înalte, în gangul căreia intrară. Otilia i se păru lui Felix orientată. Suiră pe o scară cu balustrada de fier forjat și se opriră în fața unei uși mari de la etajul I, pe care o mică tăbliță de email arăta numele simplu: Leonida Pascalopol. Casa, azi ștearsă față de noua arhitectură a capitalei, înfățișa atunci ultimul confort. Ferestrele și încăperile erau înalte, ușile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lor, ține minte... Așa că, vezi, măcar cu asta, și tot a făcut madam Ioaniu la viața ei o faptă bună. Trei case mai are de mers acu, după ce-a dat colțu la bulevard, și-a zărit gardu de fier forjat, cu felinarile negre de-o parte și de alta a porții. Sunt treizeci de ani de când nu mai aprinde felina rile și nu se mai îngrijește nimeni de ele. Mai era două, la ușa din față, p-alea le-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de el sau n-o mai fi ținut minte după șaizeci de ani, câți trecuse... Că ea numa d-ălălant vorbea, numa de Ioaniu vorbea. Vorbea de-ți împuia capul. Împinge poarta, poarta totdeauna-i deschisă. O poartă înaltă, de fier forjat, vara era un chioșc în spatele curții, un chioșc acoperit de iederă și mâna-maicii-domnului... Și toată casa acoperită de iederă și de glicină și mâna-maicii-domnului. Pe vremuri avea și niște flori ca niște zorele, da mari, cât roata carului, madam Ioaniu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umbros al încăperii, prin care mișună infuzori de praf. Dar nimeni nu pare să fie în fața intrării. Nu mai are nevoie să deschidă ușa, pentru că se vede foarte clar din vestibul : nimeni nu este la ușă, sub felinarele de fier forjat. în fața ușii masive de la intrare nu este nimeni. A avut o halucinație în plină zi sau ce-a fost asta ? Urcă din nou, cu pași înceți și grei, treptele scării de lemn, deschide fără niciun chef ușa budoarului ei, o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui galbeni, plutind în orbitoarea lumină albă a zilei - și doar vârful cozii i se mișcă printre frunze, lejer. Și deodată, motanul zdupăie din păr, pierzându-se în iarba înaltă. Peronul, acum. Cele trei trepte de la intrare. Felinarele de fier forjat, gustul Sophiei care a patronat renovarea. Deloc potrivite cu restul clădirii și prea noi, prea lucitoare, ca într-o casă de proaspăt îmbogățiți, susține Profesorul... Cu mintea golită dinadins de orișice gând, apeși pe buton, dar țârâitul slab, care se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din tablă striată, făcînd legătura între balcon și sol, e înfiorător." Asta este casa mea, rostește Liliana simplu, deschizînd portița metalică, iar Mihai, pînă să-și arunce privirea spre clădire, se trezește deja în fața ușii de stejar, ornată cu fier forjat, pe care mîna femeii o împinge ușurel, invitîndu-l înăuntru. Un hol încăpător, aproape pătrat, cu un cuier pentru haine fixat în perete și o oglindă înaltă, așezată în colț, sub becul puternic, într-o poziție ce trădează o foarte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se oprește subit. Îl urmează pînă la cuierul de pe hol și-i ajută să-și îmbrace paltonul. Cu gesturi mecanice, de somnambulă, răsucește zăvorul yalei și deschide ușa. Merge cu jumătate de pas înaintea lui pînă la portița din fier forjat, unde face o întoarcere promptă, parcă ar vrea să-l rețină cu forța. Pot spera să mă ierți? întreabă aranjîndu-i fularul la gît. Pot spera să te revăd deseară? surîde Mihai. Liliana își lunecă palmele în sus, pînă după gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Cristina, apoi s-a gîndit să ia flori. Cumpără un trandafir și o bucată de pămînt în care sînt bulbi de bujori. Merge cu pas rar, admirînd vilele de pe strada pe unde trece. La o portiță frumoasă, lucrată din fier forjat, două femei stau de vorbă. Cea de pe trotuar, îmbrăcată elegant, într-un pardesiu bej, s-a aplecat mult, parcă ar povesti ceva și-i e teamă să nu fie auzită. Trecînd prin spatele ei, Mihai reține parfumul discret și imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întreabă, privindu-l lung: Ai să-mi mai telefonezi vreodată? Da. Drum bun! Cu bine! Pășind încet, domol, Mihai coboară panta lină a străzii, spre centru. Lîngă gardul de sîrmă împletită nu mai latră nici un cățel, iar poarta din fier forjat e pustie. Doar pe stradă, în sens invers, trece un Mercedes alb, pe care Mihai nu-l ia în seamă. Ridică puțin mîneca și se uită la ceas, apoi grăbește pasul, să ajungă din vreme la gară. Ce facem, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bonețică și șorț, după tipic, scutură cîrpa cu care a șters praful. Te aștepți ca, din clipă în clipă, să iasă pe ușa centrală conașul, domnul senator, ori consoarta vreunui mare afacerist en gros cu cereale. În spatele portiței din fier forjat se agită același cățel lățos. Pe strada Octavian Goga e liniște. La numărul 5, într-un colț al grădiniței, pe tulpina trandafirului, mai stăruie o floare. Chiar ofilită de brumă, e tot frumoasă. În rest, nici o schimbare. La fereastră, perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fugiră după Vilma, ce fată frumoasă. În drum spre grădină, străbătură un coridor nesfîrșit plin de armuri, spade, scuturi, tot felul de obiecte de metal, vase uriașe parcă pentru a depozita sîngele din filmele de groază și sfeșnice de fier forjat negru care se odihneau grele pe mese ca acelea la care mînca Robin Hood cînd era În relații bune cu regii Angliei. De o parte și de alta a coridorului, uși mari străjuite de armuri implacabile, de care Încîntătoarea Cinthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care se gândise chiar atunci. O recenzie a celor mai sexy paturi de hotel din Irlanda. Notate din punctul de vedere al lenjeriei de pat, al fermității saltelei, al spațiului și al capacității de „încătușare“ - cadrele de pat din fier forjat erau ideale pentru așa ceva. Dumnezeule, oricât te-ar plăti, meriți, spuse Trix cu un aflux exagerat de admirație. —Mercedes? o provocă Lisa. Mergem la Donegal vineri să fotografiem colecția de iarnă a Friedei Kiely, spuse Mercedes mândră. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de domeniul trecutului și că acum covoarele sunt din nou la putere. —Camera de zi. Jack a condus-o într-o cameră micuță cu podele cenușii, în care se aflau o canapea roșie, un televizor și un șemineu din fier forjat. — Aceea este o piesă originală, spuse Jack, indicând către șemineu. —Mmmmm. Lisa ura șemineurile din fier forjat. I se părea că încărcau foarte mult spațiul. —Bucătăria. Jack o conduse către următoarea cameră. Frigider, cuptor cu microunde, mașină de spălat. Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
condus-o într-o cameră micuță cu podele cenușii, în care se aflau o canapea roșie, un televizor și un șemineu din fier forjat. — Aceea este o piesă originală, spuse Jack, indicând către șemineu. —Mmmmm. Lisa ura șemineurile din fier forjat. I se părea că încărcau foarte mult spațiul. —Bucătăria. Jack o conduse către următoarea cameră. Frigider, cuptor cu microunde, mașină de spălat. Lisa s-a uitat în jur. Cel puțin dulapurile erau făcute pe comandă, iar chiuveta era una normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rămâi, să iei ceaiul cu noi. Nu acceptăm un refuz. Sunt sigură că Virginia îți va pune sute de întrebări despre Bombay. În timp ce doamnele își ocupă camerele, le așteaptă la o masă cu o umbrelă mare, privind gardul de fier forjat, ridicat amenințător de jur împrejur. Locul arată ca o curte de închisoare. Hamalii dorm pe rogojini în fața ușilor stăpânilor sau se adună în grupuri să flecărească. Se întreabă dacă nu va fi recunoscut de vreunul dintre bărbații care se sprijină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în fața școlii la orele 19 fix, cu o jumătate de oră înainte de deschiderea porților. Puse jos servieta și își încrucișă brațele. Apoi decise că trebuie să fie cu ochii pe geantă și o ridică. Se rezemă de gardul de fier forjat care înconjura grădina școlii, privind bănuitor spre direcția din care sosise. Nimeni. Nici lucrători cu lădițe cu unelte, nici bărbați cu geci sport. Era... - Fiți amabil, părinte... Surprins, își întoarse rapid privirea și dădu de un bărbat masiv, oacheș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și nu vedeau bine: om să fie sau ucigă-l crucea mamii mă-sii, că prea îi speriase? Era om, și încă unul uriaș, cum nu mai văzuseră, cărunt, cu pieptul gros și lat, cu strașnici, negri ochi și buzdugan forjat. — Cine sunteți și unde mergeți? - bubui din nou glasul. — Călugări moldoveni suntem și, dacă nu îi cu bănat, ne ducem acasă - grăi cu glas firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți? Păi nu vorbim aceeași limbă cu dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un taur blând. Ducatul milanez și-a trimis și el emisarul însoțit de o gondolă încărcată cu trandafiri și trasă pe uscat de vânjoase sclave etiopiene. Prințul Siegrid din Germania de Nord i-a adus prințesei un inel de argint forjat în formă de tun care în momentul când îl puneai pe degetul arătător împroșca din el cu mici ghiulele de diamant. Din îndepărtatele ținuturi rusești, s-a înclinat până la pământ cneazul Igor Poprișcin Pervâi, dăruind prințesei macheta din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tejgheaua și scările, aș fi crezut că intru în alt loc, dar pe aceeași ușă, ca într-un episod fascinant din The Avengers. Întotdeauna mi-a plăcut să fiu Emma Peel. Anul trecut fusese aranjat în culori pastel și fier forjat, cu un aer de spațiu pentru luat ceaiul în grădină. Acum, pereții erau stacojii și mesele negre, al căror finisaj era la fel de lucios precum lacul: opium în budoar. O schimbare de imagine la fel de șocantă precum Kylie Minogue de la fetița cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
imaginea mea. Am un simț foarte fin privind ceea ce se cade. Credeam că o adresă atât de centrală precum a lui avea un valet sau un portar inclus în pachet, și așa și era. De îndată ce ușa de geam și fier forjat s-a deschis, o persoană ascunsă în spatele unui birou de mahon la celălalt capăt al holului mi-a spus cu cea mai mare politețe: — Vă pot ajuta cu ceva, doamnă? — Da, mulțumesc, i-am răspuns încercând cea mai bună imitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
știe deja drumul, a zis, cu o certitudine sugestivă în privire, pe care m-am gândit că mai bine o ignor. Vă mulțumesc atât de mult, i-am spus și m-am îndreptat către liftul de la capătul holului, de fier forjat, la fel de vechi precum manierele portarului. A trebuit să trag cu forță ușile pentru a le deschide când a sosit liftul, nefiind obișnuită, și l-am simțit lângă cotul meu, încercând să mă ajute. Multe dintre doamnele noastre se plâng în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nici un sacrificiu. A avut grijă să-și asigure mai întâi spatele, mie îmi spui tu? Nu-i adevărat, nu pot să vă cred. Ce să nu crezi, mă, în micile învârteli ale acestui om? Cumva eroul tău este din fier forjat? Nu vezi? Nu-l atinge nici timpul. Crede-mă, par suspecți oamenii ăștia cu biografii prea rotunde, cărora nu li se întâmplă nimic într-o lume unde totul este ca frunza în vânt. El, singurul, rămâne neclintit, este intangibil! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]