7,217 matches
-
-i strânsă în haine. Din adânc știe cum ar fugi, s-ar târî până la celălalt mal, depărtat, al trotuarului. De aproape, foarte de-aproape aude asurzitor motorul - asurzitor, ca bătaia inimii ei în piept. Camionul s-a oprit scrâșnind din frâne, și șoferul coboară fluierând. Nici nu se uită la ea, trece fluierând mai departe. — Dar-ar dracu... zice ea. Sângele îngroșat, obosit, încă i se zbate în tâmple, în creștet. Și, cu picioarele tremurând, pășește încet mai departe, cu ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui Muti, bunicii mei și părinții acestui domn se frecventau la Buzău. Bunicii mei au murit amândoi într-un groaznic accident de tren. A fost, de fapt, mai întâi o ciocnire cu un altul care transporta petrol, s-au rupt frânele, trenul a deraiat, din izbitură, unele vagoane au luat foc... Ce nenorocire ! Ușile nu s-au putut deschide... Așa au rămas Muti și tante Margot orfane. Muti s-a măritat cu Papa, Margot a intrat la Școala Centrală, și duminicile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unicicluri. E foarte greu să nu vă pierdeți cu firea, stratul de prudență de tovarăși cetățeni români s-a subțiat considerabil, dacă nu cumva a dispărut, sînteți și Îmbătați, dar și un pic beți, și toată seara turuiți prostii, fără frînă. Tu le povestești despre presimțirile pe care le-ai avut Înainte să veniți. Clasa a 11-a ți-a fost marcată nu de procesul de educație, ci de imaginea profesorului tău de română vorbindu-vă o dată, În clasă, cu un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mașina comandantului, Îmi zice șoferul cînd ieșim din zona comandamentului, spre capătul pistei. Cum o fi asta să duc eu, ditamai caporalul, un răcan căcăcios cu limuzina unui colonel? Îmi rînjește și se Întinde brusc să deschidă ușa, călcînd ușor frîna. — Soldatul merge pe jos de aici. Sar din mers, fără să comentez, ținîndu-mă după valiză. Ajung În baterie cînd se dă adunarea pentru gustarea de ora 12. Nu stă nimeni să mă prezinte, așa că, după ce primesc și eu o felie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vorbește despre anumite pericole externe care ne pîndesc țara și care pot să ne subjuge poporul. Dar cuvîntarea lui ciudată și abstractă se Întrerupe iar abrupt, după 20 de minute de delir. Ceea ce e foarte ciudat, de obicei n-avea frînă pînă nu reușea să stingă de tot lumina chiar și În cel mai tare de cap om din țară. E clar că ceva se Întîmplă. Transmisiunea nu se mai reia, iar cei din studio par să-și fi dat demisa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trecut, dar anul acesta nu sosise încă nici un locatar. În interiorul garajului se afla automobilul Rolls-Royce alb, pe care Alan McCaffrey îl condusese cu grijă într-o anumită seară, cu mulți ani în urmă, fără să fi știut, atunci când apăsase pe frână, că era pe punctul de a-și părăsi soția pentru totdeauna. Nu-și reclamase mașina. Și, din acea zi, Alex nu o mai atinsese vreodată. Se spunea că ar fi valorat o avere. Adam se cățără în automobil și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scară și platforma pe care se găsea acum. Se prinse de balustradă, își trecu un picior peste ea, îl ridică și pe celălalt, începu să alunece în jos și apoi, incapabil să-și mențină echilibrul sau să-și pună o frână pe metalul lucios și umed, căzu, mai curând decât sări, la nivelul de jos, unde se prăbuși în genunchi. Mai coborî câteva trepte, șchiopătând, și dădu brusc de o podea de beton. Tom privi în jur, alergă înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
echilibru adecvat între diferențiere și integrare având cea mai mare șansă de reușită, de performanță. Rezistența la schimbările structurale Rezistența indivizilor, actorilor Introducerea unei schimbări structurale în cadrul firmei generează, în cazul persoanelor implicate, o anumită rezistență, care poate deveni o frână dacă schimbarea nu este acceptată. Se pot identifica, în acest sens, cinci faze prin care trece “actorul”: refuzul de a înțelege: schimbarea este respinsă deoarece îi perturbă situația cu care este obișnuit; rezistența: actorul admite schimbarea, dar încearcă să o
Evaluarea impactului politicii structurale asupra economiei reale. Aspecte financiare. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Picu Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2357]
-
ta, și a oamenilor de lângă tine. Dar, trebuie să mai ai în vedere un lucru: și inamicul gândește”... Locomotiva gâfâia amarnic urcând panta ce o avea în față. Ajunsă pe platou, a început să zburde cu chelălăit de roți și frâne. Locotenentul Făgurel a îndepărtat mantaua și a privit pe geamul vagonului. Ziua se îngâna cu noaptea. Totul în jur îi era străin. Nimic nu semăna cu locurile cunoscute de el. Și cunoștea ceva din cuprinsul țării. Aici însă era altă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a spintecat noaptea... În scurtă vreme, a sosit și grupul locotenentului Făgurel. Care-i situația? Din față s-a auzit pufăit de locomotivă. Alte mișcări ai mai sesizat? Mi s-a părut că am auzit și scârțâit de saboți de frână. Înseamnă că îi mare activitate în gară. Trebuie să ne apropiem cât putem de mult. Pornește înainte cu mare băgare de seamă! La apariția oricărei situații deosebite, dai semnalul și ne aștepți să judecăm ce-i de făcut. Grupul sergentului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu au consemn să tragă fără somație... Am înțeles, domn’ locotenent. Atunci porniți și noroc, băieți! Noi vă asigurăm retragerea în caz de nevoie... Au pornit... În liniștea nopții doar pufăitul opintit al vreunei locomotive sau zgomot de tampoane și frâne punctau firea. Opririle erau scurte și dese. La ultima oprire, sergentul Cicoare a hotărât că este momentul să acționeze. Zgomotul pașilor patrulei se auzea undeva în stânga lor, puțin mai în urmă... Toadere și tu, Trestie, străbateți spațiul până la șosea în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o zi, ne-au citat prin ordin pe divizie. Toaibă a închis ochii, reamintindu-și momentul când pentru o trebușoară ca asta s-a ales cu un glonț de mitralieră în fluierul piciorului... Trenul se târa greu, cu scârțâit de frâne la vale și gâfâitul din rărunchi al locomotivei la deal... Pe șoseaua alăturată se vedeau camioane carbonizate, căruțe sfărâmate, până și câteva cazane de manutanță răsturnate și cu capacele smulse. „Se pare că a fost mare măcel! Câți nu și-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
temut să-l atingă ca să nu-mi ațâțe durerea. ― Lasă-mă, strigam printre suspine. Tu n-ai suflet! Nu meriți să te iubesc! O stâncă are mai multă simțire decât tine. ― Taci! Taci! În dezlănțuirea mea vijelioasă, nu mai găseam frânele. Și plângeam tot mai vârtos. ― Cu ce ți-am greșit! Ce crimă am comis? Cine m-a blestemat să te iubesc, pentru că e un blestem iubirea asta de care fugi mereu. ― Doamne, taci, nu-i adevărat, nu spune asta! ― O
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trăsnit se ivește cu iuțeala fulgerului altul mai puternic și-i ia locul. Pe câmpul de bătălie mor în încăierare zeci și sute de gânduri, până ce unul, născut din viața celorlalte și chiar în timpul ostilităților, învinge și pune mâna pe frâne. Cine va putea să descrie cândva acest război tăcut, cu armele logicii, ale intuiției sau învățătura experienței care se sfârșește ca să reînceapă iarăși de pe aceleași poziții sau de pe altele, fără a conteni vreodată? Astfel un gând îmi sugeră cu cruzime
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era prea tîrziu! Trecuseră 27 de zile și 27 de nopți de la descoperirea faptei și timpul acesta îmi măcinase forța. Aș fi fost de-a dreptul ridicol cerîndu-i socoteală după o lună de păsuire fără sens. Scăpasem ca un neghiob frânele din mâini și acum mergeam la voia întîmplării. Cu toată furtuna mea lăuntrică arătam pe față cel mai desă-vîrșit calm. (Calmul stâncii izbită de valuri.) M-am așezat pe colțul biroului, adăugind sub mine și câteva cărți groase. De acolo
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
între timp, inspectorul (care nu agrea pe Nenișor) trecuse peste mine și raportase ministrului frauda descoperită, iar ministrul dăduse ordin peste capul meu să fie sesizat parchetul. Gluma se îngroșase și o clipă mi-a fost frică să nu scap frânele din mâini. Cred că n-a trecut nici o oră de la plecarea Alexei, că secretarul îmi anunță o doamnă. ― Poftește-o imediat. Eram sigur că-i Mihaela. Într-adevăr, ea era. Intră șovăind, clătinîndu-se, amețită. Slăbise mult, avea pe față o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
constant imputarea, nouă - paseiștilor obsedați de frumusețea Măsurii, bieți reacționari care țin cu dinții de armonia clasică, rânduielile tradiției, cumințenia părinților, valorile familiei, de patriotism, isichia și alte atari „prejudecăți tribale“ -, cum că suntem contraproductivi, melancolici la modul suicidar, niște frâne bolnăvicios de nostalgice, sugrumând progresul, sincronizarea, salturile elastice peste etape. Noi suntem cei care visează revigorarea stilului arhitectural neoromânesc al lui Ion Mincu și ne opunem unui București compus din zgârâie nori ca-n Dubai plus mahalale indiene. Noi venim
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca să ajungi unde vrei să ajungi". Peste o jumătate de oră, suntem pe freeway. În față, în spate, în dreapta, în stânga, mașini care gonesc. Circulația nu e deloc agresivă. Se circulă fără nervi. Nu se aud, ca în filme, scrâșnete de frâne, nimeni nu-ți face semn dintr-o altă mașină că ești "un bou". Mașinile "curg" aproximativ cu aceeași viteză, pe trei și, uneori, patru benzi paralele. Din când în când, apare, pe dreapta, un indicator pe care scrie cu litere
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Saloon și Dining Room, exista niște arbori (ceva între salcie și plop), bătrâni de peste treizeci de ani, probabil. Lângă ei au fost puse, pentru impresionarea vilegiaturiștilor, roți vechi de căruță, mai înalte decât ale țăranilor de la noi și dotate cu frâne, o căruță din secolul trecut (cred), cu coviltir, și două cărucioare metalice, folosite, cândva, în mine. Dincolo de șosea se află o pompă de benzină (cum de nu dă faliment? n-am văzut nici o mașină oprind să se aprovizioneze) și un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a gata. Nu calculase nimic, dar avusese intuiția unor piedici. Gum însă era bine făcut pentru slujba vieții și avea mișcările spontane bine adaptate, gestul lui îl slujise. Ada nu era femeia să se lase bătută. Văzuse că trebuiesc slăbite frânele cu Lică. Astfel chilipirul dorit i se pregătea Trubadurului. Deocamdată Lică fugise numai pentru că era capricios și pentru că-i era grabă să se vadă în aer liber. Nu-i plăceau încă palatele. Ce avea să mai fie, avea să se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
l-au întîlnit în ogorul lui Nabot din Izreel. 22. Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: "Pace, Iehu?" Iehu a răspuns: "Ce pace! Cîtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela, și mulțimea vrăjitoriilor ei!" 23. Ioram a sucit frînele și a fugit, zicînd lui Ahazia: "Vînzare, Ahazia!" 24. Dar Iehu a pus mîna pe arc, și a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata a ieșit prin inimă, și Ioram a căzut în car. 25. Iehu a zis căpeteniei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
am supraviețuit propriei mele morți și că lumea reală nu mai are nevoie de mine ar trebui să mă elibereze de orice reținere. Nu întîmplător, de când am venit de la spital, m-am gândit deseori că am trăit cu piciorul pe frână (ce păcat că n-am derapat!), prea defensiv, prea precaut și că, din această cauză, am în urma mea o existență cu prea multe febre false. Toată viața m-am apărat, m-am ferit, am pus între mine și ceilalți o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și felia de pâine cu magiun, strîngîndu-mă în carapacea mea, după care am pornit spre liceu. Nu cunoșteam orașul și cred că barbarii, la Roma, au fost mai degajați decât mine. Mă speriam de câte ori trebuia să trec strada și auzeam frânele vreunei mașini scrâșnind. Nu apucasem să-mi formez reflexe citadine, așa că alternam curiozitatea cu teama. La prânz, am făcut drumul invers. Am căscat gura în fața vitrinelor de pe Bulevardul Elisabeta, uimit mai mult de manechine decât de hainele expuse, m-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
suportat nici spectacolele cu țărani de carnaval sau de operetă, nici acadelele folclorice, în fapt, aveam aproape toate datele pentru a îngroșa rândurile "inadaptaților", mai ales că memoria joacă la mine, cum se întîmplă la mulți "raci", și rol de frână; nu-mi permite să mă despart ușor. Deși mă aflu de peste șaizeci de ani în București, sunt și azi un "imigrant", căci nu mă pot compara cu bucureștenii get-beget. Îmi amintesc foarte vag cum e să privești, culcat în iarbă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Lisa, o lume din alte secole, care-și ajungea sieși. Nu mai există nici licee cu blazon aristocratic. Probabil, am făcut parte din ultima generație de reprezentanți ai Evului Mediu rural de la noi. Ghinionul meu a fost că am avut frâne mult prea bune. Altminteri, putea ieși ceva interesant din experiența mea. 21. ― Femeia, băiete, rămâne pentru bărbat o taină. Dar Tereza era un caz cu totul aparte. Râdea, arătîndu-și dinții de pisică sălbatică, de câte ori aplecam crengile tufei de răchită ca să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]