1,132 matches
-
Gherla, indiferent dacă au fost mai târziu obligați să bată, la rândul lor, sau nu, au fost supuși la umilințe cu totul ieșite din comun și traumatizante, așa încât acest obiectiv al distrugerii fizice și psihice a fost atins, dar numai fragmentar și temporar, majoritatea victimelor revenindu-și de îndată ce n-au mai fost supuse la presiuni. Din păcate însă, compromiterea participanților la acțiune în ochii opiniei publice a izbutit în mare măsură, inclusiv cu ajutorul (voluntar sau accidental) istoricilor și chiar al victimelor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care acestea din urmă le impun. După cum, la celălalt capăt, un indianist, un sinolog sau un iranist pot aprecia la Eliade sintezele pe care le face cu privire la istoria religiilor din domeniul care le revine și, deopotrivă, pot aduce critici caracterului fragmentar, insuficient al utilizării surselor care fac parte din materia specialității lor, dar adesea pot pierde din vedere epistemologia care operează o asemenea selecție. În general, gradele explicitării fiind mult mai reduse în dialogul cu un asemenea specialist, exegeza a evitat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
personalitate culturală de frunte, dar nu mai puțin un filosof francez - el merită Premiul Nobel pentru literatură. Cu deosebită considerație, Stig Wikander 7. Codatc "7. Coda" Toate aceste subcapitole sunt o tentativă de a preveni neexplicitul și de a suplimenta fragmentarul acestei corespondențe. Este o minimă încercare de lectură a unei părți din opera științifică a lui Eliade prin culoarul unuia dintre afluenții săi favoriți - domeniul religiilor iraniene, cel care îl poate pune cel mai precis în legătură cu corespondentul său. Ceea ce la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
din Iulie”, începutul dictaturii personale. Ca și critica română, cea franceză pare a fi „obosită”, neinteresată de temele și propunerile de viziune integrală asupra omului, a istoriei, refugiindu-se în și preferând mai degrabă o artă de tip anecdotic sau fragmentar, exotic și fantastic sau alegoric, căzând cu o treaptă față de secolul al XIX-lea sau începutul secolului XX, când Omul era privit în plenitudinea, în abisalitatea sa „arhetipală”. Omul „fragmentat” de azi, analiticul care întârzie la nesfârșit asupra condiției umane
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în vale, de o parte și de alta a frontului de luptă. Înaintarea oastei otomane s-a făcut cu mare dificultate. Istoricii români au întâmpinat dificultăți în descrierea felului în care s-a desfășurat lupta, bazându-se numai pe știri fragmentare și ținând seama de tradiția de luptă a românilor. Odată cu publicarea extraselor referitoare la istoria noastră din cronicile turcești, avem acum posibilitatea să cunoaștem mai multe date în legătură cu bătălia din 10 ianuarie 1475. O importanță excepțională o are descrierea făcută
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
viteji, elita oastei moldovenești, oameni care, datorită averilor lor, aveau posibilitatea să cumpere armuri scumpe. O mie de oameni foarte bine înarmați constituia o pierdere însemnată. Despre cea de-a doua parte a campaniei din 1476 nu avem decât știri fragmentare, care nu îngăduie stabilirea cu exactitate a acțiunilor militare. După lupta de la Valea Albă, Ștefan s-a retras spre nord, în regiunea subcarpatică și pe obcinele bucovinene. Fiind aproape de munți și stăpânind trecătorile lor spre Transilvania, voievodul păstrează liniile de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atât la reședința familiei Ceaușescu, cât și la una dintre mesele însoțitorilor discreți ai înalților oaspeți detalii pentru care nu pot garanta că nu ar putea fi născociri picante, ceea ce mă determină să mă abțin la redarea lor, chiar și fragmentară. O a treia întâlnire cu regele Juan Carlos avea să aibă loc, tot ocazional, în Cuba, unde de această dată eram în calitate de ambasador, dar nu am mai avut posibilitatea de a comunica în vreun fel cu carismaticul monarh. * În luna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
neagră e viața? Cât de neagră e veșnicia? Cât de alb e albul de sub negrul de peste negru? Expresia "negru pe negru" s-ar putea traduce și astfel: scriere despre Indeterminat. A scrie înseamnă pentru mine sondare a unui abis, configurare fragmentară a ceva inepuizabil. Scriind, am impresia că apetitul morfogenetic are potențialul de a organiza total Indeterminatul. La sfîrșitul fiecărui poem, îmi dau seama că Indeterminatul se regrupează ca înainte de scrierea poemului. Ceva similar aruncării unei pietre într-o apă adâncă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fragmentat, d'esprit, pârâit, eclate, apoi fragmente propriu-zise, iară nu aforisme, maxime, proverbe și zicători ca "forme simple"; fragmente cu Nietzsche, Blanchot, Guido Ceronetti & junele Cioran -, doar că nu mă mai recunosc acum, adultizându-mă, conservatorizându-mă, cumințându-mă întrucâtva, sub teoriile "scriiturii fragmentare", chiar termenul de "scriitură", titilat de Roland Barthes, îmi pute a iudeologie marxizantă (maxturbantă, dacă vrei). Altminteri mă poziționam totuși sub Moș Ceau: ouând fragmente fără hram, ori eseuri "explodante", opunându-l pe Kierkegaard lui Hegel sau partea întregului, îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ori, această limitare la cercetările psihologice era o consecință a neîncrederii pe care pedologia o manifesta față de puterea educației. Lacunele "noii pedagogii" au devenit evidente la puțin timp după apariția sa pe scena istoriei. Rezultatele cercetărilor de pedagogie experimentală erau fragmentare, eclectice; le lipsea mai ales o concepție filosofică în stare să permită o interpretare unitară și obiectivă a numeroaselor date obținute. Cu toate aceste deficiențe, pedagogia experimentală are o valoroasă contribuție la dezvoltarea pedagogiei. Ea a deschis calea utilizării experimentului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
critici severe la adresa sistemului de instruire pe obiecte de învățămînt. Acestea, aprecia el, constituie pentru copil un mediu artificial, pe de o parte, pentru că nu corespund trebuințelor sale, iar pe de altă parte, pentru că îi prezintă realitatea într-un mod fragmentar, abstract. Unei sistematizări a cunoștințelor după criteriul disciplinelor de învățămînt și, în cadrul acestora, după complexitate logică, Decroly îi opune gruparea lor pe ansambluri, așa cum le oferă viața, dar ordonate după trebuințele copilului. Aceste unități didactice, corespunzătoare trebuințelor copilului, au fost
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vîrstă: de la trei la șase ani, centrele erau ocazionale, favorizate de mediul apropiat (o vizită în pădure, un animal privit și îngrijit în clasă); de la șase la opt ani în fiecare an, toate centrele, din care se selectau cîteva "centre fragmentare" (de exemplu, pentru centrul de interes "alimentația" s-au oferit elevilor șase fragmente: 1. fructele pe care le mănînc, 2. fructele pe care nu le mănînc, 3. laptele, 4. pîinea, 5. apa, plantele și animalele, 6. plantele exotice cacao, cafea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
întemeiate critici. Obiecția pe care Decroly însuși a adresat-o sistemului de instruire pe obiecte de învățămînt este, în parte, îndreptățită. Există, într-adevăr, pericolul ca datorită modului analitic de prezentare a faptelor și generalizărilor elevii să rămînă cu cunoștințe fragmentare, aparținînd unui obiect sau altul. Sistemul de instruire pe obiecte de învățămînt acordă toată grija procesului de analiză realizat sub conducerea profesorului, dar neglijează deseori procesul de sinteză, mai ales a unor sinteze privind un grup de discipline care să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
inspirîndu-se din metoda centrelor de interes a lui O. Decroly a propus o programă specială care îmbină sistemul predării pe obiecte de învățămînt cu organizarea cunoștințelor pe "centre de viață". Pe de o parte, se evitau consecințele unei predări excesiv fragmentare, iar pe de altă parte, se ofereau copilului cunoștințe despre realitatea imediată, păstrîndu-se avantajele unui învățămînt sistematic. Această grupare a cunoștințelor a și fost adaptată oficial în 1938, fără ca datorită evenimentelor politice care au urmat să poată fi pusă în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
filosofiei în cercetarea fenomenului educației. Dar, dincolo de metodele de cercetare, oricît de riguroase ar fi, există anumite principii filosofice materialiste sau idealiste, mărturisite sau nemărturisite pe baza cărora datele obținute sînt interpretate. Fără o viziune filosofică unitară, cercetările experimentale rămîn fragmentare, incapabile să se sintetizeze. Criticînd, așadar, pedagogia filosofică (și pe bună dreptate se aduceau obiecții caracterului ei excesiv deductivist), Em. Brandza propunea o "sistematică reală" a pedagogiei, menită să-i confere și atributul de știință. După opinia sa, acceptată de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din versiunea franceză, titlul de Istorisirea Pelerinului. Care sunt rațiunile acestei alegeri? În primul rând, dacă este incontestabil caracterul autobiografic al acestei scrieri, nu mai puțin important ni se pare - ca de altfel și în cazul Jurnalului mișcărilor lăuntrice - caracterul fragmentar al acesteia. Într-adevăr, textul se mărginește să relateze viața Sfântului începând cu episodul tragic petrecut la Pamplona în 1521, de care este legată convertirea religioasă a tânărului cavaler, și până în anul 1538, când Ignațiu se stabilește la Roma și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în mod consistent și coerent legată de prima caracteristică amintită aici, și anume trecerea la persoana I. Este, într-un fel, personificarea camerei de filmat : realizarea faptului că, dacă un aparat de înregistrare a realului este în asemenea măsură failibil, fragmentar și subiectiv, animat de intenții nu întotdeauna pure, singurul mod de a-i relativiza puterea este de a-i așeza o oglindă în față, adică un alt aparat. Acesta (de obicei, filmul propriu-zis ca în Reconstituirea, O lacrimă de fată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cea care determină devenirea. Antipa este urmaș al Poetului și toate trăirile sale onirice, personajele imaginate se circumscriu acestui nucleu arhetipal. Narațiunea însăși pare preluată de la acesta proiecții, devenind secundă și ipotetica. Jocul narativ este, din nefericire, excesiv. Textura epica, fragmentara, confuză este întreruptă pe alocuri pentru a fi înserate fișe de lucru din „Jurnalul românului” în care sunt „colate” articole din ziare. Titlurile frizează absurdul, spre exemplu O dinastie muncitoreasca sintagma bazată pe incompatibilitatea semantica (domnia muncitorilor în detrimentul intelectualilor) acreditata
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
alineate (deoarece originalele, din economie de spațiu, dau impresia că expeditoarea ar fi inventat un fel de scriptio continua modernă), suplimentarea discretă a semnelor de punctuație (dacă lipsa lor făcea neclar textul), completarea datelor calendaristice și a unor cuvinte scrise fragmentar (am semnalat completările prin croșete), evitarea tacită a transcrierii unor virgule utilizate greșit în original, unificarea modului de scriere a datelor calendaristice (am redus la forma cu minusculă dubletele cum ar fi Septembrie - septembrie, Miercuri - miercuri). Dată fiind preluarea selectivă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt puține informații, mai ales din fondul de arhivă care se constituie din procese-verbale de ședințe, acte de constituire, cereri adresate autorităților locale pentru autorizarea unor activități, note informative ale agenților de poliție, situații statistice cerute de autorități. Informațiile sumare, fragmentare nu permit o înțelegere a mișcării în unitatea și în dinamismul ei. Cu toate acestea, fără pretenția de a epuiza subiectul, considerăm util să prezentăm câteva informații despre organizațiile sioniste care s-au constituit în Dorohoi, necesare pentru înțelegerea modul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
réserve - cour de mira cles ou camp - des misérables, des opprimés, des vaincus.” „(...) o pendulare dialectică între doi poli opuși : pe de o parte, categoria Popor ca un corp politic integral, pe de altă parte, subansamblul popor ca multi- plicitate fragmentară de corpuri nevoiașe și excluse, în primul caz o incluziune care se pretinde fără rest, în celălalt o excludere care se știe fără speranță, la un capăt, totalul cetățenilor integrați și suverani ai statului, la celă- lalt, gloata - Curte a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simple din cartea de gramatică - Ben, Dan, Sam și Ned. Era multă discuție În jurul identității și situării lor În spațiu - „Cine e Ben?“, „El este Dan“, „Sam este În pat“ și așa mai departe. Deși răspunsurile erau cam rigide și fragmentare (cel care alcătuia textele era constrâns să folosească - cel puțin la primele lecții - cuvinte care să nu depășească trei litere), imaginația mea reușea cumva să obțină datele necesare. Acești prostănaci cu fețe palide și membre mari, mândri că posedă anumite
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
perfect abstractele) mele vederi „democratice“. Mi-a recitat câteva mostre din fluentul lui album de poezii, remarcând cu mândrie că a fost felicitat de Dilanov-Tomski, un poet la modă pe atunci (care avea o slăbiciune pentru epigrafe italiene și titluri fragmentare precum „Cântece ale iubirii pierdute“, „Urne nocturne“ și așa mai departe, pentru șocanta rimă „lungă“ vnemliu múze ia („ascultați glasul muzei“) și liubvi kontúzia („contuzia dragostei“), cărora eu le-am opus cea mai bună (și Încă nefolosită) descoperire a mea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
copaci cântați În versuri, am Încercat să mă transpun În aceeași stare de extatică aducere aminte față de anii de studenție ca În perioada când am trăit această stare față de adolescența mea, dar n-am reușit să evoc decât mici imagini fragmentare: rusul M.K. Înjurând prost dispus consecințele unei cine În sala de festivități a colegiului; un alt rus, N.R. zbenguindu-se ca un copil; P.M. năvălind În camera mea cu un exemplar din Ulisse adus recent pe ascuns de la Paris; J.C.
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și mai puțin tineri, unii din ei foarte Înzestrați, În jurul unui critic care filozofa. Cel mai important dintre acești mistagogi Îmbina Înzestrarea intelectuală cu mediocritatea morală, un simț de discernământ tulburător de exact față de poezia rusă modernă cu o cunoaștere fragmentară a clasicilor ruși. Grupul lui considera că nici simpla negare a bolșevismului, nici idealurile rutinate ale democrațiilor occidentale nu erau suficiente pentru a clădi o filozofie pe care să se poată sprijini literatura emigrației. Tânjeau după un caz, cu setea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]