1,973 matches
-
deformat pe care îl adusesem. Privindu-le, aveam senzația că timpul s-a oprit în loc. Am luat lucrurile de pe jos și am băut două pahare de apă de la chiuvetă. Pe birou se afla un dicționar și un tabel cu verbele franțuzești. Pe peretele din fața biroului atârna un calendar alb, neilustrat. Nu era nici o însemnare pe el. Mi-am luat hainele de pe jos și m-am îmbrăcat. Pieptul cămășii era încă umed și rece. Mirosea a Naoko. Pe carnețelul de pe birou i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu caractere mici, un scris frumos, perfect, un scris de fată. M-am așezat la birou și am studiat plicul. La adresa destinatarului scria „Căminul Ami“. Ce nume ciudat! O clipă mi-a trecut prin minte că ar putea veni de la franțuzescul „ami1“. După ce am pus scrisoarea în sertarul biroului, m-am schimbat și am ieșit în oraș. Îmi era teamă că dacă mai stau acasă, o să citesc scrisoarea de zece sau de douăzeci de ori sau Dumnezeu știe de câte! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și pe podea se juca barbut. Tovarășii tot intrau ca să se spele, și-n cameră se amestecaseră mirosurile de fum, săpun, uniforme murdare și abur venit din baie. Manolita, spanioloaica, foarte curățică, Îmbrăcată cuminte, etalînd ostentativ un fel de șic franțuzesc, foarte jovială, foarte demnă și cu o privire rece, stătea de vorbă pe pat cu un ziarist englez. În afară de gramofon, nu se auzea prea mare gălĂgie. — Asta e camera ta, nu? mă-ntrebă ziaristul englez. — E Înregistrată pe numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
om pe care-l omora În ziua aia și era foarte mulțumit. Crezuserăm cu toții că era un neamț care a furat ceva haine civile, dar pînĂ la urmă s-a dovedit că era francez. Sau, În orice caz, avea acte franțuzești În care scria că-i din Soissons. — Sans doute c’était un Collabo, spuse Claude. — Ei, a fugit, nu? interveni Red. Claude i-a zis să se oprească În cea mai curată franceză. — Trece-l ca și colaboraționist, spusei. BĂgați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
riscant să comand rubarbă în extrasezon, însă îmi place la nebunie. —Prezentarea e deosebită, adaug eu, uitându-mă la plăcinta din farfuria lui, însiropată și garnisită cu zahăr pudră. E un petit pot1, remarc eu pronunțând ultimele cuvinte cu accent franțuzesc pretențios. —Petit pot de rubarbă? râde Jake uitându-se la mine cu subînțeles. —De mare clasă, exclam și-i zâmbesc la rândul meu. Eu am dat dovadă de frivolitate, însă rezultatul e că, în momentul de față, formăm un cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
este parte dintr-un lanț de restaurante, a reușit să evite renumele prost de care se „bucură“ acestea. Ne ducem la barul pe care-l frecventăm de obicei, pe la jumătatea străzii; e aproape ruinat, cu reclame la bere spaniolă și franțuzească pe pereți, atmosfera e stranie, căci vopseaua se coșcovește; este acolo și o masă de biliard, așezată în fața câtorva separeuri tapițate cu vinil roșu, absolut adorabile. Clienții sunt mai ales șmecheri de Islington, dar atmosfera îți amintește de Hoxton Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
poți să-ți alegi mâncarea la fața locului; e fain, fiindcă te simți ca la un fast-food; la sfârșit, numeri câte farfurii ai luat de pe banda rulantă și faci socoteala câți bani ai cheltuit. Apoi am fost la un film franțuzesc subtitrat, despre o relație mai ciudată dintre un bărbat și o femeie. Se întâlnesc în urma unui anunț dat de ea într-o revistă matrimonială, în care scrie că vrea să cunoască un tip cu care să aibă o relație liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întâlnesc în urma unui anunț dat de ea într-o revistă matrimonială, în care scrie că vrea să cunoască un tip cu care să aibă o relație liberă, fără obligații. Treptat, se îndrăgostesc unul de altul, dar pentru că e un film franțuzesc, adică plin de bun simț psihologic, și nu un film american siropos, își dau seama că, fiind așa cum sunt, nu pot transforma aventura lor pasageră în ceva serios. Amândoi văd în despărțire cea mai bună soluție. E un film frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
poate fi foarte sexy, dar să-i vezi pe Flopsy și pe Tooty făcând acest lucru te poate lecui pe viață. Peste tot dau numai de cupluri. Mă duc înapoi în hol și mă strecor afară printr-una dintre ferestrele franțuzești. E o noapte foarte frumoasă și caldă. Frunzele freamătă încetișor în adierea îmbălsămată, iar secera lunii atârnă palidă pe cerul negru. Îmi dau seama cât este de poluat aerul Londrei când vin la țară și văd puzderia de stele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e cea mai bună metodă de a-ți exprima sentimentele, dar în final sună cam așa: Somerset e splendid. O noapte perfectă. Mi-e dor de tine. În momentul în care îl expediez văd două siluete ieșind printr-o fereastră franțuzească. E destul de întuneric, dar, după părul lui blond și după rochia ei roșie și strâmtă, îmi dau seama că sunt Finn și Vanessa. Vorbesc încet și foarte animat. Ea dă să-l ia de braț. El se ferește puțin, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
idee foarte tare, țipă ea. Excelentă! Cine rămâne ultimul e un tăntălău! —Baby dragă, se impacientează Mopsy, ce s-a întâmplat? Petrecere în piscină! mugește Baby. Toată lumea în piscină! Cu Baby în frunte, cireada de petrecăreți se năpustește prin ferestrele franțuzești. Baby este urmată îndeaproape de Vijay și de Stewart, de doi dintre androizii de la bursă, și de Mopsy, care, evident, neavând nici o idee originală, se mulțumește să execute ceea ce i se ordonă. —Gata, mi-ajunge, zice Davey. Mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
piciorul pe scara mașinii, ușor stânjenit de paltonul cu guler de blană, În timp ce el, cu jambierele strânse pe picior, cu șapca cu vizieră În mână, Îmi deschide respectuos portiera... M-am concentrat o clipă asupra unei Obéissante, 1873, primul vehicul franțuzesc cu tracțiune mecanică, pentru doisprezece pasageri. Dacă Peugeot-ul era un apartament, asta era un imobil. Cât de greu e să te ascunzi când ascunzătorile sunt tablourile dintr-o expoziție. Am traversat din nou sala: statuia Libertății se Înălța, „éclairant le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
părerea. Ne aflam În birourile unei alte edituri. În holul de la Garamond era o vitrinuță obscură și ștearsă, cu ultimele cărți publicate; Însă cărțile de la Garamond erau modeste, cu filele netăiate și cu coperte sobre, cenușii - aminteau probabil publicațiile universitare franțuzești, cu hârtia care se Îngălbenea În câțiva ani, așa Încât să sugereze că autorul, mai ales dacă era tânăr, publica de mai mulți ani. Aici era o altă vitrinuță, luminată din interior, care găzduia cărți ale editurii Manuzio, unele deschise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la curent cu tot ce se întâmpla în lumea reală. Chiar dacă îi pica în mână un ziar gratuit de la metrou, o broșură sau un flier făcând reclamă la nu știu ce pizzerie, el îl parcurgea cu conștiinciozitate. Ar fi putut descoperi denumirea franțuzească ori italiană a cine știe cărui fel de mâncare. Și, în fond, nu asta era părerea lui despre tinerețe? Că trebuie să fii mereu deschis, la curent cu orice trăsnaie care mai apărea pe piață? Nu se contrase el cu gruparea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lupuleții tineri”? Lupi cu colți de lapte și cu burta ștergând pământul, mușcând mereu în gol din cauza osânzei din sânge. Ce însemna să fii tânăr dacă nu să rămâi liber în gândire, să știi măcar treizeci de sortimente de vin franțuzesc, să poți face cinșpe tracțiuni la bară și să alergi un kilometru în mai puțin de zece minute? Leo I apoi a ieșit din bucătărie legată la brâu cu un șorț albastru, înstelat - brunetă și încă murdară de grăsimea puiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne-am împiedica și ne-am rostogoli cu toții în lac. Printre zăbrelele gardului de la Club privim terenul imens de golf pe care se preumblă sastisiți doi burtoși cu crose moi. În ultima noapte petrecută la hotel, după cina cu șampanie franțuzească și stridii, el a condus-o pâna la ușa camerei. Aici a început să se roage de ea cu lacrimi în ochi să-l lase să intre. - Ne înțelegeam în engleză, pe care el o vorbea destul de prost. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu pleoapa pe tine, sigur bagă la cap ce spui tu. De-aia m-am făcut profesor, ca să nu fiu nevoit să le învăț engleza pe drăcoaice după cutremur. Din reverie mă smulge o voce baritonală, cu un puternic accent franțuzesc: citiți teoriile lui Sterne despre botezul copiilor înainte de naștere? Vocea iese dintr-un cap pătrat, tuns scurt, destul de hidos pentru a mă irita. Craniul cubic, care anunță o memorie prodigioasă, se continuă cu un corp bine legat și împachetat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
neroade, se interesa de creșterea vitelor și asculta ca un martir teoriile agricole ale lui Grigore, juca tabinet cu bătrânul și se tutuia cu tânărul Herdelea, fiindcă observase că Grigore ține la el, căuta să învioreze pe Nadina cu glume franțuzești când o vedea prea plictisită... Totuși Grigore nu-l slăbea din ochi și-i urmărea discret toate mișcările, oricât recunoștea în sineși că exagerează. Se surprindea suspectând și pe Nadina, chiar în clipele cele mai intime. I se părea că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căsnicia asta în fiece moment. Spre seară s-a mai înviorat, iar la întoarcere a fost drăguță și veselă, a ciripit tot timpul, a râs de glumele lui Titu, a oprit sania ca să admire luna și a lălăit felurite cântece franțuzești cu glasul aburit de ger. Nadina într-adevăr se simțea într-o situație încurcată și nu știa ce atitudine să aibă din pricina lui Grigore care, fără să bage de seamă ceilalți, nu i-a mai adresat nici un cuvânt, necum să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cochet. Am tras la un hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe, brocarturi franțuzești și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Și chelneri șlefuiți și reci precum un diamant. Becalizare sau civili zație occidentală ? Ambele... Flori de mucegai... Un rahat imens prin care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se gîndi) și vreo trei rujuri, dintre care unul bun, Dior, îl ochi numaidecât, gîndindu-se instinctiv că era chiar nuanța pe care o folosea. Dar își dădu imediat seama de absurditatea acestui gând. Mai găsi în fundul sertarului o pudrieră cochetă, franțuzească, o cutie de plastic pe care erau gravați niște trandafiri, cu o linie sinuoasă, aurie. O deschise, amintindu-și că se găsise în comerț la noi. Se privi în oglinjoară strîmbîndu-se. Nu se mai obișnuia odată! Cutia nu avea decât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la școală, silueta ei mi-a sărit de la început în ochi: ca de obicei, trăncănea în mijlocul colegelor, fără să-i pese dacă o ascultă cineva sau nu, fără să asculte vreodată replicile lor. Ce afectate păreau înfloriturile ei retorice, expresiile franțuzești și nemțești pe care le risipea nepăsătoare în jur! Era un limbaj de bătrână cochetă, de prețioasă ridicolă, particular și, pentru mine, atrăgător, în ciuda disprețului meu pentru histrionism și afectare. Uneori mă gândeam amuzat cât de potrivit e cuvântul "perla
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roze, pe tine să le pun" și râzând iarăși cu poftă. Merse la fereastră și închise geamurile, lăsând draperiile trase, în cameră mirosul devenise mai real decât obiectele, ridica în aer fumuri dense, aproape vizibile. Călca prin băltoace de parfum franțuzesc, zdrobea cu talpa tare a saboților cutiuțe de creme și tuburi de fond de ten. O amețeală voluptoasă îi impregna corpul deja obosit, îi venea să se culce și să adoarmă ca un Des Esseintes în paradisul său artificial. Dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
surprize. Lucien lua note după se gusta din fiecare prăjitură și întreba necontenit. Pentru că vorbea prost englezește și pentru că inginerul îl asigurase că înțelege franceza (fusese de două ori la Paris, la congrese, și avea în biblioteca lui nenumărate romane franțuzești, pe care, de altfel, nu le citea), el întreba din când în când în argot-ul lui parizian, și atunci inginerul îi răspundea zîmbind: "Oui, oui, c'est ça", privindu-ne apoi extraordinar de satisfăcut. Lucien s-a rugat să-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
treizeci de ani, uite-așa făcea ape-ape. Și câte și mai câte nu era-n camera lu madam Ioaniu ! Scaune cu spătaru învelit în piele și bătute în ținte, cutii vechi de pălării, cufere cu rochii vechi, maldăre de cărți franțuzești, cu foaia îngălbenită, de cum le-atingeai, ieșea din ele prafu și un miros ascuțit, iute... Și pe madam Ioaniu o găsea în fotoliu ei și cu cartea în mână. Dată dracului fusese la viața ei, descurcăreață și învățată. Sta și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]